3,631 matches
-
în jeanși și ie, fiindcă asta este ea, de fapt, dacă deasupra mai pune și rubașcă din când în când, Mașa e Maria întreagă. Desfăcea darurile de nuntă. Adina desfăcea și ea la masă darurile la restaurantul chinezesc, unde mă amuzam foarte povestindu-le că așa e globalizarea: doi tineri români se căsătoresc la Bloomington cu un naș evreu român plecat în Franța, însurat cu o franțuzoaică evreică și venit în America. La căsătoria lor vin prietenii: basarabeanca Adriana Călinescu, semigrecoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de Halloween, când vine marele sociolog Craig Calhoun și când, seara, Jeff cântă jazz la Bear’s (o cârciumă la care m-a mai invitat, da’ nu am mers, fiindcă eu sunt în casă înainte să se întunece). Ne-am amuzat la masă. Tipii din departament m-au întrebat cum mă costumez de Halloween. Iar Jeff mi-a sugerat să nu mă costumez. Să îmi pun o pancartă pe care scrie: Born in Transylvania și ajunge pe deplin. 17 octombrie M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la Marga Popescu, prezența ei mi se arătă mai luminoasă decât în realitate, cu un ușor zâmbet ce mi se păru ironic, însă nu cred că era așa. „De ce zâmbiți, domnișoară?” o întrebai - „Îmi place uluirea dumneavoastră, îmi răspunse, mă amuză, mai bine spus, aveți ceva naiv și senin în privire, sau în felul în care întrebați, o combinație ciudată pentru că, altfel sunteți de o gravitate ce vă întreiește vârsta. Nici că se putea o alegere mai bună a profesiei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu tocmai depărtat de stare primară; însă oricare dintre atari onorabili vorbitori ar face apel la forța executivă când acele expresii ar străbate în public vorbite ori scrise. Aici, în baltă, nu le ascultam decât eu și Gâdea. El se amuza enorm, deoarece eu mă făceam că nu le aud; uneori se indigna de unele locuțiuni prea energice și atunci categorisea pe oratori, înjurându-i și el, cu amenințări directe, pe care nu avea intenția să le execute vreodată, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un mușteriu cărunt. Le-am petrecut printre degete, zâmbind; autorul lor ținuse să ilustreze anume povești din Halima, pe care cetitorii europeni nu le găsesc în edițiile traducerilor curente. Pozițiile și pozele cele mai licențioase cu putință erau alese ca să amuze sau barbari tineri, sau civilizați obosiți. Eram barbar, fără să fiu tânăr. Eram european, fără să fiu obosit. Neguțătorul meu a înțeles că nu-i pot fi mușteriu pentru acea marfă și m-a privit cu oarecare respect. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu fluturași. O pălărie ridicolă? te aud întrebând - Oh, desigur: o beretă neagră în colț. Pe scurt, oarecum discret, dar sper să scap azi cu ținuta asta. Chiar îmi doresc să primesc vești de la tine. Fata ta, Anna Întotdeauna îl amuza uniforma mea de serviciu. Ironia era că el încerca să submineze sobrietatea costumelor lui purtând cravate și ciorapi nostimi- reproduceri după Warhol, trandafirași roz, personaje din desene animate - iar eu tânjeam să mă îmbrac sobru, la costum. În timp ce eram online
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
antichitați“, dar era ceva ce făcea toată lumea.) Totuși, când am ajuns la apartament, am găsit acolo alte nouă cupluri care veniseră să-l vadă. Apartamentul era așa de mic încât de-abia încăpeam cu toții, și tipul de la agenție ne privea amuzat în timp ce noi, douăzeci cu toții, ne ciocneam și ne înghionteam cu ciudă, stând la coadă ca să studiem dulapurile și să examinăm dușurile. În cele din urmă, a bătut din palme și a strigat ca să se facă auzit: — Ați apucat să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în încurcătură. „Sara ți-a adus o carte ca să ne explici tu ce conține.“ Tatăl tău nu mai avea de multă vreme nici o pornire împotriva Bălțatei, care venea acum aproape zi de zi în casa noastră și cu care se amuza să facă schimb de păreri și de vești; îi plăcea totodată s-o tachineze în legătură cu îmbrăcămintea ei înzorzonată, lucru de care ea râdea din toată inima. În ziua aceea, totuși, nici lui nu-i ardea de râs. Luă cartea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai însemna și că, o dată descărcată și ultima încărcătură, Harun și cu mine duceam cu noi culoarea și mirosul a ceea ce căraserăm. Ne-am grăbit așadar să ne lepădăm straiele ca să ne năpustim în sala cu apă caldă. Povestea ne amuza. De cum întâlneam un amic la etuvă, ne distram întrebându-l dacă apa nu i se părea diferită în ziua aceea. Pentru toți oamenii din oraș, baia turcească este locul de întâlnire cel mai plăcut. Își leapădă cu toții veșmintele în cabine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un aer rătăcit, la o milă depărtare de noua mea locuință, tot orașul, deși devastat de ciumă, își bătea joc fără nici o reținere de „ochiul august“, acela al monarhului, se înțelege. Primul vânzător de sirop întâlnit, ghicindu-mi neștiința și amuzându-se foarte, consideră că era de datoria lui să mă lămurească imediat, îndepărtându-și cu un gest disprețuitor clienții însetați. Povestea pe care mi-au spus-o mai târziu diverși cetățeni de vază și neguțători nu se deosebea cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a fost înălțat la câteva palme, apoi a căzut la pământ. Se rupsese funia. A fost iarăși înnodată, iarăși trasă de călău și de ajutoarele lui și iarăși s-a rupt. Încordarea devenea de nesuportat. Doar Tumanbay părea că se amuză, de parcă s-ar fi simțit deja altundeva, într-o lume în care curajul capătă o cu totul altă răsplată. Călăul a legat funia pentru a treia oară. De data asta nu s-a mai rupt. Un vuiet s-a înălțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
străbate toată Mediterana înainte de a coborî, după Tanger, de-a lungul coastei atlantice. O să debarcăm unde o să avem chef. În loc să-și dezvăluie îngrijorarea, Nur își luă un ton cântător: — Nici în Egipt, nici în Siria, nici în Candia... Am continuat, amuzat de joc: — Nici în regatul Fès, nici la Sousa... — Nici la Brussa, nici la Constantinopol... — Nici la Alger... — Nici în Circazia... — Nici în Andaluzia... Am izbucnit amândoi într-un lung și afectat hohot de râs, pândindu-ne cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mele, începând cu întâlnirea întâmplătoare din casa unui negustor din Khan el-Khalili. Îți înțeleg acum spaima atunci când ofițerul turc l-a luat pe Bayazid în brațe în portul Alexandria. Am râs. Abbad a continuat, mulțumit că a putut să mă amuze: — Nu-mi puteam explica de ce un granadin se temea în asemenea măsură de otomani, singurii care promit să-i redea odată și odată orașul. — Nici Maddalena nu izbutește să înțeleagă. Ea ar vrea ca toți andaluzii, evrei sau musulmani, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spre palatul Pitti. Curând am trecut pe sub Porta Romana, în fața căreia Giovanni a fost iarăși aclamat. Dar, cu gândul la grijile sale, a neglijat să mai răspundă mulțimii. M-am grăbit s-o fac eu în locul lui, ceea ce l-a amuzat atât de tare pe fiul meu, Giuseppe, că, de-a lungul întregului drum, m-a implorat să repet la nesfârșit aceleași gesturi, râzând în hohote de fiecare dată. * * * Chiar în ziua sosirii noastre la Roma, Giovanni al Cetelor Negre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Rufus, și el suspect de trădare. În schimb, ce-a făcut Galba? Am auzit că, imediat ce a ajuns la Roma, a pus să fie judecați toți spionii - adăugă el cu venin. Flavius Valens își miji ochii: — Da? Vitellius zâmbi. Îl amuza să-i mai taie din nas lui Valens, care era un delator notoriu, dar un bun luptător. Sunt de acord că, în ceea ce te privește, Galba nu s-a arătat copleșit de recunoștință... Ai vrea să te răzbuni pentru jignirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
credință. E vorba despre bunăstarea Imperiului nostru. — Ai cumva datorii? Știi ce zicea Anacrodius? „Dacă ești înglodat în datorii, declară că vrei să-ți salvezi patria, urcă pe scara puterii și pune mâna pe comoara statului“ - Vitelius izbucni în hohote, amuzat de propria-i replică. Valens se prefăcu a nu fi auzit. Se aplecă spre Vitellius cu aerul jucătorului care știe că va câștiga partida. — Dacă Galba a fost ales de soldații lui, de ce nu i-ai pune și tu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
continue lupta cu mușchiul complet sfâșiat? Un vuiet se ridică din mulțime. Acum îl face bucăți! urla tânărul cu păr negru. Îl omoară... Salix e mort, ticălosul de el! continua să strige, fără să-și dea seama că vecinii se amuzau pe seama urii lui. — Nevastă-sa s-a dus la Salix astă-noapte, țipă grăsanul în urechea lui Valerius, ca să se poată face auzit în vacarmul acela. Valerius îl împinse, privind spre arenă, hipnotizat de gesturile lui Skorpius, care ridica tridentul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vinovat. Deci îl abandonezi? Nu accepți propunerea mea? — Eu fac deosebire între interesele mele personale și interesele statului. — A, deci etica îți impune asta? râse Vitellius. Admirabil. Ești un adevărat campion al tradiției, un adevărat cetățean roman. Râse din nou, amuzat de eforturile lui Antonius de a-și stăpâni mânia. — Nu vei porunci să fie omorât, Vitellius. Îl vei judeca și îl vei pedepsi. Va executa pedeapsa, apoi îl vei lăsa liber. Antonius îi întoarse spatele. Trecu prin dreptul lui Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întreg, cuprins de flăcările tot mai fierbinți din cuptorul verii. Fierbe și se umflă. Va exploda într-o zi... Memoria e o chestie ciudată, nu-i așa? Ești de acord? Nici eu nu sunt de acord? Memoria nu m-a amuzat niciodată prea mult și îi găsesc șmecheriile tot mai agasante pe măsură ce îmbătrânesc. Probabil că memoria rămâne pur și simplu aceeași, dar pe măsură ce timpul trece, are mai puțină treabă de făcut. Cred că memoria mea e în formă. Treaba e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
torțe ude. Selina și-a pus un șorț vârându-și părul sub o șapcă de baseball și s-a apucat, aferată, să-și pună la bătaie toată priceperea ei muierească, în timp ce jos Mandy și Debby încercau pe rând să mă amuze. Mandy și Debby arătau ca-n revistele cu nuduri. Semănau cu Selina. Putorile astea moderne nu mai sunt creolele languroase care își pierdeau vremea prin budoare mâncând bomboane de ciocolată toată ziua, lingându-și buzele și torcând, cu mustățile împroșcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să ne fi plâns că ne doare ceva. Ne vedem mâine? am întrebat-o eu. A sosit liftul deschizându-și ușile ca burduful unui acordeon. — Da, dar ce-ar trebui să fac eu cu tine? — Nimic. Zâmbetul ei a atât amuzat, sau indulgent, sau doar amical, dar și cald, cu toată gura, bogat. Am făcut încet un pas înainte. Ea s-a dat în spate, intrând în lift, și s-a oprit păstrându-și firea. Eu m-am apropiat la fel de încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rău în ultimele ni. Am mai făcut ca leul câteva minute, dar - toată aiureala era atât de ridicolă încât n-am reușit să mă mai dau furios multă vreme. Voi avea ce să-i povestesc Martinei și de ce să mă amuz cu Fielding... După week-end-ul de trei zile mai rămăsesem cu doar câteva hârtii indiferente cinci și zece, dar Spunk a scos din buzunarul de la spatele blugilor un șomoiog de sute cât un sul de hârtie igienică și a aruncat două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a lui Virgil, spusele lui erau un compliment. Al treilea protagonist stătea netulburat la vreo zece metri de Virgil, rezemându-se de un pom și cu aura sa senzorială tremurând ușor. Nu simțise nici o teamă la ideea confruntării. L-a amuzat să-l întâlnească din nou pe domnul Jones și i-a oferit un indiciu pentru ultima Ordonare pe care acesta era acum nerăbdător s-o descopere, dar ultimele cuvinte ale lui Virgil l-au rănit, așa cum le și fusese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
eterna luptă. Valhalla, firmament al gloriei, muzeu viu al eroismului trecutului. Valhalla, aproape de izvorul cunoașterii, de unde a băut Odin, la umbra Marelui Frasin Yggdrasil, Copacul-Lumii. Când frasinul va cădea, atunci și Valhalla va cădea odată cu el. Cu un plescăit ușor amuzat din limbă, Virgil arătă căte orașul K. Odată ce Virgil își recăpătase puterile îdeși nu și vigoarea), ascensiunea muntelui nu le mai puse probleme iar acum Vultur-în-Zbor stătea lângă călăuza sa, chiar la marginea coastei împădurite, și își plimba privirea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în pădure, dar o pierduse din nou în lupta cu gorful. Acum totul depindea de Vultur-în-Zbor. Virgil găsea un motiv de amuzament sumbru în faptul că el plănuia exact ceea ce și-ar fi dorit Deggle. Era ceva ce l-ar amuza și pe Maestrul Nicholas dacă ar afla. în caz că n-ar exista nici un zeu, ar trebui să inventăm unul, își aminti Virgil și răsturnă acel aforism: din moment ce există un Grimus, el trebuia distrus. Atunci asta însemna reducerea unui război demult pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]