3,538 matches
-
pe Lyndon Johnson „un dobitoc de mare mahăr corporatist“ și pe Malcom X „tipul ăla, dr. Chandler, din serialul cu doctori“. Procesul îi făcea plăcere. Tipul ăsta? Ar trebui să fie actor de comedie, asta dacă-ți închipui că e amuzant să urli de parcă te-ai fi dat cu Ben-Gay pe scrot. Deci, da. Gagica asta zice că e cântăreață, dar asta doar pentru că i-au luat bara la care dansa. Se descurcă la fel de bine și când fu să distingă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
face stană de piatră. Pot să fac câte două în fiecare duminică, le spune. Pot să merg cu tine, spune Bonnie, apăsându-i umerii. Dar... cum? Astea nu-s bisericile tale. Ea sare înapoi și râde, de parc-ar fi amuzant. Nu-s nici ale tale, Mark! El urmărește cu mâna lista din Pagini Aurii. Știi ce vreau să zic. Toate chestiile astea sunt - cum se nimerește. Baptiste, metodiste și de-astea. Tu ești de la Upper Room. Și? Doar n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să urmeze ultima modă cum avea să asiste la un meci întreg de baseball. În primul rând, puține teorii noi puteau fi testate. Dar domeniul era sponsorizabil și grăbit, iar lui nu i se ceruse decât să țină un discurs amuzant. Și o caricatură de povestaș putea face asta. Pe la mijlocul după-amiezii vedea deja dublu. Rezistă la o discuție dezlânată despre fenomenologia sinesteziei. Ascultă o abordare senzoriomotorie asupra originii cititului. Auzi o polemică feroce între cognitiviști și neobehavioriști despre leziunile orbitofrontale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
veșnic reînnoită cu tenacitatea neobosită a unei monotonii idioate - toate vor fi mereu la fel. Un astfel de om n-a Întîlnit nici cea mai mică abatere de la această formulă seacă. Nimeni n-a făcut niciodată o remarcă interesantă sau amuzantă despre statura sa, și doar i-au vorbit despre asta zeci de mii de oameni. Nimeni n-a rostit niciodată vreo replică spirituală sau nostimă despre statura sa, și doar zeci de mii de oameni și-au spus părerea. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lipsea încrederea de a participa. Rima îi oferi o țigară. — Mulțumesc, zise el. Prietena ta e cumva beată? — Frankie? Nu, așa e ea de obicei. Nu e tocmai prietena mea. Te-a supărat? — Da. — O să te obișnuiești cu ea. E amuzantă, dacă n-o iei în serios. Rima avea o voce ciudată, mîțîită și egală, de parcă nici un cuvînt nu merita rostit mai apăsat. Lanark văzu păr negru și strălucitor, lăsînd descoperită o frunte albă, un ochi ușor mare și desăvîrșit, subliniat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
avea niște smocuri albe în spatele urechilor, o mustață albă scurtă și trăsături tinerești, agreabile și vioaie. Cred că nu vă cunosc, îi spuse Lanark încurcat. — întocmai. Mulți din grupul vostru nu mă cunosc. Cu toate acestea, casa e a mea. Amuzant, nu-i așa? întotdeauna îmi vine să rîd, cînd mă gîndesc la asta. — Sludden vă cunoaște? — O, da, Sludden și cu mine sîntem prieteni la cataramă. Ce dorești să bei? Se întoarse spre un dulap pe care erau sticle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
asta!“. în poza următoare merg pe lîngă un gard din bucăți verticale de lemn legate între ele. Nu pot citi ce spune Wullie pentru că au fost acoperite cuvintele cu un creion colorat, dar taică-său... — Vrei să zici că-i amuzant? — Aș vrea să poți vedea imaginile. Au o alură umoristică și plăcută, ceea ce e foarte reconfortant. — Nu mai ai nici o altă carte? — Doar una. Deschise Nu sînt orhidee pentru domnișoara Blandish și citi: „Totul a început într-o dimineață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încerca să le las deoparte vor fi repetițiile, și probabil că voi da greș. De cînd m-am dizolvat în vid, am căpătat o obsesie pentru detalii. — Nu înțeleg. Atunci vă voi spune mai întîi povestea mea. E mai puțin amuzantă, dar lipsa detaliilor o face mai scurtă, și pentru că am locuit cîndva în țara ta, o să îți dea informații despre problemele economice. Oracolul începu cu o voce masculină, emfatică și bătrînicioasă, iar Lanark se așeză confortabil ca să asculte. Rima căscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd inexpresiv, cînd zăpăcit luptîndu-se cu furia și dezgustul. La un moment dat, îi șopti vecinului său, un student cu fața pătrată, mustață blondă, bine-îmbrăcat: — E incredibil. — Ce anume? — Să faci artă cu un bec mort. — Recunosc, nu-i prea amuzant, dar poate că e cazul să învățăm să mergem înainte de a alerga. Avea un limbaj nesărat, de student care-și plătește cursurile, iar Thaw îl detestă pe loc. La mijlocul dimineții, sună clopoțelul și se înghesuiră prin galerie, spre cantină, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și, peste trei minute, ajunse lîngă ea ca din întîmplare. Așteptă pînă îl observă, apoi zîmbi. — Salut, Duncan. Ce mai faci? — Bine. Dar tu? — O, foarte bine. Chicotul agreabil nu sugera că prezența lui o amuza, ci faptul că era amuzant că stau și conversează tocmai acolo. Mi-a plăcut plimbarea noastră de vineri. — Și mie, foarte mult. — Aitken e o companie plăcută. — Și tu ai fost o companie plăcută, Duncan. între ei se căscă o tăcere periculoasă. El răsuflă adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la tavan pînă în zori, apoi adormi iar. Era duminică, și în după-amiaza aceea veniră și alți studenți care făcură cafea, pictară și pălăvrăgiră. Thaw stătu întins, prefăcîndu-se că citește, dar compunîndu-și, de fapt, discursuri de despărțire de Marjory, unele amuzante, altele lăcrimoase, sau stoice, insultător de reci și nesăbuit de violente. Macbeth sosi seara. Școala de artă îl exmatriculase pentru beție, iar el se așeză cu toată greutate într-un scaun și, cocoșindu-se, zise: — Ce-i cu Duncan? De ce stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
student la medicină. Duncan, ți-ar plăcea. Știe tot despre animale, flori și cîntece populare. Nu-i de prea mare folos în ultimul rînd dintr-o sală de cinema, dar e interesant, pe bune. Plimbările noastre nu au fost prea amuzante în ultima vreme din cauza bolii ăsteia noi la iepuri pe care o împrăștie fermierii. Pe toate drumurile de țară vezi iepuri muribunzi luptîndu-se să respire, cu ochii scoși din orbite. Tony îi ia de picioarele din spate și-i dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O mizerie. O mizerie. — încerca să fie crudă! — Nu, nu cred. Am cunoscut mulți reporteri pe vremea cînd eram capelan la închisoarea Barlinnie și, în medie, nu erau mai răi decît ceilalți oameni. Dar postul lor depinde de cît de amuzanți sînt, așa că transformă totul în claunerie sau în monstruozitate. Dacă or să mai vină reporteri, sfatul meu este să nu le spui nimic din ceea ce crezi sau gîndești cu adevărat. în seara aceea veni un reporter, îl duse pe Thaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că unul ar putea să fie Ben Rua. Observă apoi că o piatră din grămadă are pe suprafață inscripția: în acest LOC regele Edward a luat prînzul după ce-a vînat 28 august 1902 Din cine știe ce motiv, i se pare amuzantă și rîde mult, dar nu-i deloc fericit. Mai ia o pastilă care-i dă o ușoară senzație de fericire, dar nu cine știe ce, așa că le aruncă pe celălalte. Vîntul e rece. Se ridică în picioare și consultă inutil busola. Acul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lacom și zănatec, alergînd după sîni și mame care-l să-l hrănească, un copil care nu se sătura niciodată. Și tu ai simțit asta, Rima? — Nu, răspunse Rima scurt. — De ce-l plăceai atît de mult? — Era genul deștept și amuzant. Era singurul dintre noi fără nici o boală. — Nu avea nici una pentru că el era boala, zise Lanark. El era cancerul care-i afecta pe toți care-l cunoșteau. Rima pufni ironic. — Hm, nu știi despre cine vorbești. Sludden te plăcea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nori, e un adevărat noroc că unul sau doi dintre noi nu se tem să se uite la starea canalizării. — îmi cer scuze c-am întîrziat atît, zise Fata Roșie, punînd o tavă pe masă. M-am gîndit că-i amuzant să încercăm o cafea galeză. — Mă bucur c-ați pomenit despre canalizare, zise Lanark serios. Eu vin din Unthank, care are multe bătăi de cap din cauza ei. De fapt, viitorul întregii regiuni este amenințat... vreau să spun, hotărît de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bine cu ale mele. Dar, mai grav, mă folosesc de lumea cea mare care ni se dă la naștere - lumea atomilor - ca o adunătură de forme și culori pentru a face această distracție de mîna a doua să pară mai amuzantă. — Pari a te plînge, zise Lanark. Nu știu de ce. Nimeni nu te forțează să lucrezi cu tiparul, și orice gen de muncă implică un gram de degradare. Aș dori să știu de ce cititorii, în lumea lor, ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să întrebe. Seal, chiar dacă nu era decât un cartofor ordinar, se ridica deasupra unei abordări atât de naive. Dar de data asta răspunse fără să se angajeze prea mult: - Mde, așa și așa. Tovarășii lui părură să găsească răspunsul destul de amuzant și izbucniră amândoi în hohote de râs. Cayle se îmbujora, dar, în sinea lui, stăruia încă o dorință puternică de a afla și alte lucruri. - Spre planete? întrebă el. Nici un răspuns. Seal studie cu grijă cărțile, apoi ridică o monedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
colonelul erau penibile, deși l-ai iubit din adâncul sufletului tău. După moartea lui credeam că n-ai să-ți mai revii. Hm, mi-ar plăcea să-l întîlnești pe stradă așa, pe neașteptate. Ar fi cât se poate de amuzant!" Își chirci degetele retrăgîndu-le din mâna doamnei Miga. Rosti greu: ― Nu te mai ocupa de mine, Florence, poate că Ioniță sau Șerbănică au nevoie de ceva... ― Te simți mai bine? ― Da, mulțumesc. Arătă spre șofer: Bietul băiat! De ce-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
consultați un avocat. Doamna Miga, apatică, trase un scaun pentru Cristescu, apoi se așeză și ea, greoaie, cu mâinile în poală. Își pierduse vioiciunea obișnuită, iar privirea îi devenise sumbră. Nu mai semăna cu Florence de ieri sau de alaltăieri, amuzantă, cu replică acidulată, plină de viață și de vervă, de-o cochetărie subtilă cum puține femei știu să o aibă după ce au împlinit 50 de ani. Acum, în fața maiorului se afla o bătrână posacă, în ochii căreia ceva murise pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe o zi ploioasă. Știu și ce am să citesc. Paul de Kock! Un domn atât de distins și de spiritual! Nici n-ai zice că a trăit 78 de ani... Cred că ai observat și tu! Oamenii cu adevărat amuzanți mor tineri. Foarte puțini împlinesc 60 de ani. Sigur că există și excepții, dar n-am acum chef să discutăm. * Cristescu se întoarse după zece minute și începu să se plimbe agitat de la un capăt la celălalt al biroului. Azimioară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avut de suferit ambele tabere, din momentul în care această subită deteriorare a fost pusă în legătură cu asta. Arătă înspre fotografia din ziar. —Cu arheologia, cu ruinele. Cu trecutul. Miller se uită la ea zâmbind, de parcă Maggie i-ar fi părut amuzantă. — Crezi că avem o problemă cu fantomele? Spiritele antichității au venit să bântuie prezentul? Făcu un gest înfricoșător, ca de Halloween, cu mâinile. Maggie hotărî să nu ia în seamă mica lui amabilitate. Nu știu să vă spun încă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
la Casa Albă, fusese omniprezent la talk-show-uri, fiind mai tare în gură chiar decât oameni ca Bill O’Reilly și Chris Matthew cu acest amestec personal de argou rural și intuiție politică ce merge direct la subiect. Era inteligent și amuzant în același timp; producătorii emisiunilor de televiziune nu se mai săturau de el. Avem trei elemente în joc aici. În primul rând, sarcina mea e să fac în așa fel încât președintele să fie reales în noiembrie. Un tratat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Sfincterul piloric i se blochează periodic, din cauza lipsei „de geometrie și teologie adecvate“ din lumea modernă. Ezit să folosesc termenul comedie - deși de o comedie este vorba - deoarece asta te-ar duce cu gândul la o carte pur și simplu amuzantă, iar romanul de față este mult mai mult decât atât. O măreață farsă ghiorăitoare de dimensiuni falsfaffiene ar fi o descriere mai potrivită; iar commedia ar defini-o poate mai exact. În același timp, este trist. Prea bine nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
reușit să-i pătrund în suflet. E ca un simbol a tot ce tu n-ai reușit să faci. Dintr-o dată domnișoara Trixie sări în picioare și se răsti la ei. Unde-i apărătoarea mea de ochi? — Începe să fie amuzant. Așteaptă numai să-și înfigă dinții ăia de cinci sute de dolari în tine. — Cine mi-a luat apărătoarea de ochi? întrebă cu o voce cruntă domnișoara Trixie. Unde mă aflu? Ia-ți mâinile de pe mine! — Drăguțo, începu doamna Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]