2,251 matches
-
posibilitățile financiare ale unui județ). Printre efectele negative produse de această lege trebuie menționate: 1. apariția unui aparat administrativ complicat, greoi, ineficient în condițiile absenței mijloacelor materiale necesare funcționării, ce a dus la blocaje și complicații; 2. menținerea tutelei administrative apăsătoare; 3. imposibilitatea de a îndepărta cangrena politizării excesive, ce a afectat și administrația Vechiului Regat. În scopul îmbunătățirii legii, în intervalul 1930-1935, i s-au adus 14 modificări. Cu toate acestea, este apreciată ca fiind una dintre puținele legi care
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
din 1926, Italia constituie și ea un factor de perturbare a relațiilor intereuropene. Este momentul în care "dictatura legală" instaurată de Mussolini după Marșul asupra Romei și constituirea unui guvern prezidat de fondatorul mișcării fasciste se transformă într-o dictatură apăsătoare care, în cursul anilor următori va da naștere unui regim totalitar de masă. Devierea spre fascism a tînărului stat creat de Risorgimento a început imediat după război. Acesta a agravat dezechilibrele economice și sociale care s-au manifestat în această
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
este supusă mai mult decît alte arte presiunii ideologice a regimului care, sub influența lui Speer căruia i se datorește construcția noii Cancelarii, esplanada Zeppelin din Nüremberg și numeroasele proiecte de reconstruire a capitalei, susține un stil neoclasic rece și apăsător. Alături de cîteva realizări originale efectuate în cadrul acelui Thingstätte, teatrul în aer liber unde se joacă piese populare în care se implică și publicul, singurele producții culturale de calitate", din punct de vedere tehnic și lăsînd la o parte conținutul, aparțin
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
viață (cu 8 ani în Franța), disproporția dintre sexe și vîrste au repercursiuni importante asupra vieții economice și sociale din Europa. Reducerea mîinii de lucru disponibile frînează producția în plină perioadă de reconstrucție în timp ce populația activă trebuie să suporte cheltuielile apăsătoare pentru întreținerea persoanelor în vîrstă, a copiilor și invalizilor. Pe de altă parte, războiul a provocat mari deplasări de populații, evaluate la aproape treizeci de milioane de persoane. O parte se datorează reflexului natural al fricii în fața înaintării armatelor dușmane
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
frumoase, construite în stiluri diferite, cu povestea de viață a celor ce le locuiesc, între ele vilele nou apărute. Urcam încet strada veche și totuși nouă, purtându-mi în spate un fel de melancolie, nu din aceea irepresibilă, una ușor apăsătoare dar plăcută prin senzațiile care mă încercau. Privirile se duc când spre o casă, când spre alta, care mai de care mai arătoase, ca niște ființe ce vor să arate că nu trec banal prin viață. Mi-am amintit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în zona poeziei românești actuale, într-un timp când cartea a devenit un obiect de serie ca oricare altul, cu senzația ultimă de regrete după calitatea tipăriturilor și de tristețe după subiectele profunde, morale, estetice. Ies din cercul acestui sentiment apăsător și asist la dialogul uman, deschis, curat, realist. Poetul Cezar Ivănescu, directorul editurii, moderează neașteptat de echilibrat, intervine cu mici observații, dar ține bine cumpăna între luciditate și iluzii. Vorbește academic Const. Ciopraga, vorbește și Liviu Leonte, solemn și rar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
e și cu scrisul! Citești texte expuse într-un noian de stiluri și nuanțe. Unii scriu lapidar, alert, cu ritm tăios, alții scriu patetic, iconoclast, fără clătinări instantanee. Unii își aștern frazele cu articulații imprevizibile, cu o emfază a retoricii apăsătoare, alții în jargon și cu sincope care rup cursivul și tulbură înțelegerea, unii o fac expresiv, pitoresc, viu, sugestiv, dar și atâția alții care scriu fără noimă și justificare, scriu pur și simplu. Și în câte alte maniere nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cărții, ochii tulburi abia de mai puteau rămâne deschiși, în timp ce tic-tacul ceasului din apropiere număra nonșalant clipele de trecere. Un lătrat leneș de câine se auzea la intervale exacte, spărgând cu sunetele lui, prelungite într-un început de urlet, tăcerea apăsătoare. Ultima șansă ar fi... dar își aduse aminte că un japonez genial, pe nume Hokusai, spusese cândva: "La optzeci de ani voi mai face unele progrese, iar la nouăzeci voi pătrunde taina lucrurilor. La o sută de ani voi ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu sănătatea șubrezită, suferise chinuri grele în timpul deportării. Acum viața mea își urma cursul normal cu toate că eram în război și viața tuturor era schimbată. Familia mea a știut, însă, să mă protejeze în așa fel încât n-am simțit starea apăsătoare și tragedia evenimentelor care se întrezăreau. La Hotin am terminat liceul și mă pregăteam pentru o viață de studentă, când în martie 1944 tot ce speram a fost spulberat. Am plecat în al doilea refugiu alături de sora și cumnatul meu
DORUL DE CASA EI, A ÎNVINS. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Dabura () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1680]
-
deciziile publice trebuie luate la anumite niveluri și care trebuie prin urmare descentralizate. Descentralizarea este uneori înaintată de cei care elaborează constituțiile în numele libertăților cetățenilor; este adesea și o necesitate, deoarece povara luării deciziilor la centru ar fi altfel foarte apăsătoare. Experiența din statele comuniste din Europa de Est a arătat că un grad de descentralizare trebuia să apară, indiferent de ce ar fi susținut principiile comuniste. Fiecare stat (și în consecință, fiecare constituție) ar trebui să se preocupe de problema descentralizării. În practică
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
iubesc? Te mai miri că eu doresc să mor pentru El?“ 34 - II. Credință, în ciuda incredibilei disproporții numerice Unsprezece bărbați împotriva tuturor. În ziua în care datorită persecuției izbucnite la Ierusalim au trebuit să se împrăștie, au simțit neîndoios neliniștea apăsătoare a izolării în mijlocul unei lumi întregi, complet ostile. În anumite momente, singurătatea strivește. Conștientizarea situației neplăcute a unei lumi în care cu greu poți afla vreun suflet care înțelege, e ceva ce te lasă fără cuvinte. Și totuși au crezut
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Cred că Ulici a dozat bine ceea ce la prima vedere (textul) părea greu de făcut credibil prin joc, fără improvizații tehnice (cum știu că se practică pe la alte teatre trupe din Occident!)! Actorii, buni, reușesc să transmită sălii starea aceea apăsătoare, disperarea și teroarea, vulgaritatea în care e-mbrăcată deseori ideea de libertate, precum și propovăduitorii absolutului prin renunțare! Un spectacol pe care trebuie să-l revăd! Am gustul neînțelegerii depline, deși am citit destule lucruri despre ideile lui Sartre, apoi piesele sale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
razele binefăcătoare peste întreaga natură. Era o zi triumfală, înveșmîntată în soare și azur, plină de speranțele copilăriei. La șase ani eram fericită alături de părinții și frații mei. ...De la o vreme, însă, pe chipul părinților mei se citea o grijă apăsătoare, o preocupare nedeclarată. Se înțelegeau din priviri, vorbeau cu o voce scăzută și erau mereu triști. Parcă plutea ceva amenințător în aer. Deseori o vedeam pe mama îngenunchiată în fața icoanelor rugându-se cu lacrimi fierbinți și cu blândețe ne îndemna
LACRIMI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Aglaia Chiribău () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1676]
-
broască. O voce spuse: — Nu te mișca de-aici și cască bine ochii. Greu de crezut că doamna va putea sparge ușa, dar oricum preve derea e maica Înțelepciunii. Pașii răsunară din ce În ce mai slab pe treptele de piatră și o liniște apăsătoare se așternu În Încăpere. Adelheid Își roti ochii și, la lumina slabă a făcliei, văzu un pat așezat Într-o firidă. Pe doi căpriori o scândură lată alcătuia masa pe care se lăfăia un talger cu câteva bucățele de carne
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
apropiați, care Îngenuncheară și ei cu ochii Înlă crămați. Ușor, ca un duh, Johannes se apropie cu un muc de lumânare, pe care Îl aprinse și-l Împlântă Într-o crăpătură a pământului Înghețat. Apoi se retrase de-a-ndăratelea. În tăcerea apăsătoare se auzi dintr-odată un geamăt slab, care-i Înfioră pe toți, căci priviră spre stăpânul lor mort ca și cum s-ar fi așteptat să-l vadă ridicându-se. Dar vaietul venea din altă parte, de sub un morman de paie, unde
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Și cum ședeam... departe, un clopot a sunat Același clopot poate în turnul vechi din sat... De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat." (Ion Pillat) 19. SPRE ALTE ORIZONTURI Peste familia noastră se așternuse deodată un doliu apăsător: nimeni nu glumea, nimeni nu râdea; cu toții eram în așteptarea unui eveniment inedit, al unui miracol. Atenția noastră era încordată al maximum pentru a nu rata cel mai mic semnal venit de undeva. De unde? Încă mai speram, încă mai nădăjduiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să-mi dau seama ce Înseamnă a avea un miel sugător În mașină. Abia ne-am despărțit și Începe să-și reclame dreptul la viață. La Buejrus intrăm În statul nord Dakota. Problema mielului devine cu fiecare kilometru tot mai apăsătoare. Găsim lapte, dar nu avem biberon. Ei nu cunosc ce i biberonul, căruia Îi spun sticlă de hranit feeding bottle. Pe marginea trotuarului, În fața unui grup de copii, facem prima lecție de zootehnie practică. Mielul la Început nu primea biberonul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
posesor al cărții de cântece... Fața lui radia! Îmi doream mult să spăl picioarele Mamei! Se dădea în mine o luptă între dorință și umilință. A învins dorința. M-am așezat la rând, am așteptat un minut dar... o întrebare apăsătoare nu-mi dădea pace: meritam? Meritam eu acest privilegiu? Mi-a fost rușine când am ieșit din rând: dacă voi fi interpretat greșit... sau... corect... Nu, nu mai avea importanță: luasem decizia ce o consideram potrivită în acel moment! Puțin
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ne pătrunde în suflet. Datorită durerii, ne pătrunde în corp. "În celula 34 bucuria izvorîtă din aristocrație, poezii și sfidare și durerea (căci domnește un frig cumplit, mîncarea e cu totul pe sponci, apa continuă să fie viermănoasă, încăperea e apăsătoare ca într-un film de groază, bruftuielile curg gîrlă, orice observație a caraliilor e însoțită de ghionți sub fălci și pumni în cap) se amestecă atît de inextricabil încît totul, inclusiv durerea, se preface în fericire extatică și înălțătoare. Cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
22, Timișoara a învins comunismul. Iosif Costinaș, ziarist mort în condiții la fel de neelucidate ca și luptătorii din munți, scria: "Să nu uităm, în decembrie 1989, Timișoara a fost aproape șase zile singură, dar formidabila sete de libertate a învins sentimentul apăsător iscat de o asemenea nemaitrăită singurătate, atunci ne-am mîntuit de frică. O miraculoasă solidaritate a luat locul ezitărilor, apatiei și lașității. Disperarea s-a metamorfozat în curaj, curaj dus pînă la uitarea de sine, atunci am devenit temerari: noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dat și cu puțină briantină și s-a dus repede la oglindă să se privească. Rar mai avea timp să se admire și mai ales rar avea loc de puțină intimitate, dar atunci toți colegii lui erau plecați. O liniște apăsătoare, alături de lumina neobișnuit de puternică a acelei toamne călduroase colorau camera celor șase studenți brăileni de pe Plevnei. În absența tuturor, Cristi simțea cum în jurul caietelor, al cărților, al diferitelor instru- mente sau al costumelor improvizate pentru cine știe ce roluri pregătea Manta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai cădeau la fel de strălu- citoare, iar aplauzele erau mult, mult mai scurte și cu bătăi de palme moi, nu ferme. Viitorul nu-i părea lui Cristi la fel de măreț precum cel al colegilor săi, deziluziile lui tot mai multe și mai apăsătoare nu se comparau cu visurile lor îndrăznețe ce pluteau în camera sărăcăcioasă de pe Plevnei precum o simfonie, și gândurile îi erau tot mai întunecate. Imaginea lui taică-su, ce îi venea tot mai des în minte, gândind că îl veghează
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fandoseli ca cele din centru. Sigur, lipsea burghezia, lipseau eleganța, mirosurile exotice, muzica de orice fel, precum și gesturile delicate care te făceau să te imaginezi în Parisul cel mare. Acestea și multe altele erau înlocuite de un fum gros și apăsător, arome de tutun ieftin, care provo- cau crize de tuse în jur, eroi de război pentru care nu băgai mâna în foc că ar fi călcat vreodată pe front, dar aveau traiste întregi de pilde care mai de care mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu un cântec ! Da, eu sunt cel nebun, cum de nu mă gândisem la asta ! ? râde Pribeagu. — Ești o figură, Sachi, cumetre, zice Mamutu’. Da, ca să vezi ! Sunt o figură, dar nu fac atâtea figuri, nu găsești ? Apoi o liniște apăsătoare s-a lăsat la masa celor trei, care era chiar lângă vitrinele puțin aburite. Ascultau fără interes zarva din restaurantul destul de ieftin de lângă gară, știri mondene, bârfe despre te miri cine, glume mai mult proaste și cele mai multe despre evrei, la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tinerilor pierduți ca mine, ce nu visează să-și petreacă viețile între foi mâz- gălite de mii de calcule...“. Și cum să-i spună acum maicii lui că are să-și piardă nopțile prin cafenele și restaurante, în fum și miros apăsător de băutură, pentru aplauze din partea unor oameni pentru care intrarea de la Operă arată ca oricare altă poartă ? Cum să-i spună domnului Vrăbiescu, care își pusese atâta încredere în el, că toate cursurile sale și toată dragostea de profesor pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]