467,695 matches
-
Constantin Țoiu 1954 A alege. A ieși cu orice preț din dilemă, dar a ieși doar formal din dorința aceasta de a termina odată cu nehotărîrea... De aceea alegerea nu e obiectivă. Angajamentul n-are suflet. (Poziție intelectualistă.) * 1954. Fanatismele se aplică trecutului și viitorului. Prezentul este mereu practic și rațional (din cauza necesității imediate). Fanatic este omul care își dublează eforturile în momentul în care își dă seama că e pierdută cauza pentru care luptă. (W. James) * Sept. 1954. Tipul ăsta de
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
morți osteniți așteaptă autobuzul 101". (p. 33) seamănă cu o Serenadă argheziană. Loc-locuirea reprezintă motivul-umbrelă sub care ar putea fi adăpostite toate cele trei volume semnate de Ioan Es. Pop și în funcție de care ar putea fi explicitat universul său poetic. Aplicând o asemenea grilă, vedem în Ieudul fără ieșire (Cartea Românească, 1994) un spațiu ostracizant, ostil aurei scriitorului, căruia îi poți face față doar făcând uz de imaginație artistică, în Porcec (Cartea Românească, 1996), un cadru pritocit, lipit din mai multe
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
Nürnberg, Beniuc se apără afirmînd că nu el a elaborat legile, nu el a emis ordinele etc.: "De ce nu se întreabă nimeni cine a elaborat diferitele documente de partid privitoare la cultură, artă, literatură ș.a.m.d.". Dar cine a aplicat cu rîvnă aceste legi, ordine, documente, aceste directive? Cine s-a proclamat mereu soldat al partidului? Orice s-ar fi întîmplat, impunitatea, sub comunism, îi era de altfel asigurată: "Acesta a fost și motivul pentru care nu m-am sinchisit
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
Dan Setlacec să menționeze că, deși a publicat numeroase lucrări științifice (cărți, comunicări, referate), se consideră, totuși, a fi nu un om de știință ci mai curînd un practician. Gînduri interesante dezvăluie autorul nostru despre euthanasie, pe care ar voi aplicată asupra sa, lăsînd, în acest scop, o scrisoare-declarație unor prieteni și apropiați colaboratori. Bune aprecieri are d-sa despre chirurgia românească între 1947-1987, considerată a fi fost la nivel european, dotată cu mari personalități (precum dr. Burlui, prof. Al. Trestioreanu
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
întîlnește valoarea peiorativă a unui sufix asemănător din alte limbi romanice). Productivitatea actuală (relativă) a sufixului se observă în primul rînd în formarea unor derivate de la toponime românești - de obicei cu o conotație ironică, vag depreciativă. În principiu, sufixul se aplică unor nume terminate în -i(a): sinaiot de la Sinaia, mangaliot ("promontoriul mangaliot" - RL 2155, 1997, 24) de la Mangalia. Trebuie amintit și că de la numele localității maritime 2 Mai circulă de mai multă vreme un cuplu lexical diferențiat prin sufix: termenii
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
sînt însă mult mai puțin uzate decît în lumea tradițională, iar rularea lor rapidă de la un utilizator la altul a căpătat un aer de normalitate sistematică. Caracterul tehnic al sintagmei second-hand nu este deci deloc nejustificat; de altfel, el se aplică la mărfuri extrem de diversificate: de la "îmbrăcăminte second-hand" (RL 2073, 1997, 16) - pînă la "tramvaiele second-hand aduse din Germania" (EZ 2278, 1999, 1). Din punct de vedere strict lingvistic, observăm că formula rămîne invariabilă și tinde să-și păstreze o pronunție
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
cu afganii. Tot așa ne identifica, ieri, pe noi, cu comunismul și cu Ceaușescu. Sigur, Grass nu spune aceste lucruri atît de limpede cum o fac eu acum. Dar ele formează subtextul atitudinii sale, grund-ul roșu pe care se aplică vopseaua verde a unui ecologism politic iresponsabil. Dacă ar fi să aleg între cîinii șocați de cadavrele miilor de inocenți de sub Gemeni și Günter Grass, i-aș alege pe cei dintîi. Sub impresia declarațiilor de ultimă oră ale romancierului german
Günter Grass și cîinii polițiști by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15823_a_17148]
-
Abatele afirmă că nu poate accepta o apartenență în dauna celeilalte. Apartenenței sale arabe îi corespunde o alta care vine din Biblie, din pămîntul pe care-l locuiește, din cetățenia israeliană. În acest pămînt al urii, nu e ușor să aplici Evanghelia, să pui în practică iubirea, pacea, iertarea și reconcilierea. Nici măcar cultura nu ajunge. Fiecare popor își formează o cultură, dar aceasta își poate crea imediat propria ei barbarie. Este nevoie de mai mult: de compasiune, de capacitatea de a
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
atenuare se manifestă prin atitudinea postmodernă (un alt studiu, interesant, se ocupă, sintetic, de fenomenul postmodern în cultura română). Sigur, teoria aceasta poate părea cu ușurință o speculație savantă, mai ales că vine dinspre psihoistorie, disciplină nouă, de frontieră, ce aplică istoriei o cercetare de tip psihanalitic, nerecunoscută ca �validă". Iar unul dintre argumentele favorabile perspectivei psihoistorice e chiar istoria visului, cu diversele sale interpretări, din șamanism și pînă în perioada barocă, asupra căreia se oprește cu precădere studiul, descoperind afinități
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
pentru a desface apoi un evantai de personaje surprinzător asamblate. "Vina tragică se definește în raport cu legea morală a eroului de al cărui eșec afirmator luăm act - indiferent de conținutul concret al acestei legi". Discuția despre legea destinului, și întreaga teorie aplicată pe Oedip-rege situează la capătul ei dihotomia între tragic și grotesc, de pildă. Acel trebuia să se întîmple pus pe seama destinului nu este, în fond, un dat implacabil, lucrurile ar fi cu mult prea simple așa, ci este formularea unei
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
face haz de necaz; necazul e atât de incredibil încât îți vine cel mult să... rânjești sau să urli. Cumințenia românească a ajuns în momentul de față una din slăbiciunile cele mai rușinoase." (decembrie 1982, p. 586)... I se pot aplica celui ce a pus în scris sensuri atât de precise ale chinului unui popor întreg remarca lui Gh. Grigurcu la Zidul martor: Notificând suficiente date ale crudei, multilateral dezvoltatei suferințe obștești sub regimul dictaturii, autoarea se situează pe sine în mijlocul
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
voie când o veni clipa și când o vor cere interesele stăpânilor răsăriteni ai lui Iliescu! Tâmpiți mai suntem! Tâmpiți și patrioți! Ce e de făcut, în aceste condiții? Tare mi-e teamă că nu mare lucru. Izbitura de măciucă aplicată de cehi e doar o fărâmă din ceea ce ne-au rezervat occidentalii. Dacă nici la Praga nu mai putem călători fără viză, cum o să călătorim la Paris și la Roma?! Cum vor explica, în 2002, marii patrioți de azi că
Spre NATO, cu securiștii-n frunte! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15881_a_17206]
-
de amănunțit cît îi îngăduia educația primită, despre petrecerile la care lua parte. Ambițios în toate, tînărul Stendhal observa că aceste plăcute îndeletniciri îi mîncau o groază de timp. În Jurnal se căia neconvins. Din cînd în cînd însă își aplica și o penitență fizică. Lua "o curățenie", adică un purgativ, care îl obliga să-și petreacă o zi întreagă acasă. Scris pentru amuzamentul său de mai tîrziu, spune Stendhal, Jurnalul, ținut din cînd în cînd, e adesea asociat ca dată
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
sau respins pentru că nu e decît un jurnal personal. Mă întorc la mult-citatul și discutatul jurnal al lui Stendhal. Dacă el n-ar fi fost autorul Mânăstirii din Parma, ar mai fi interesat pe cineva "curățeniile" pe care și le aplica periodic sau cuceririle sale efemere?
"Curățeniile" lui Stendhal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15944_a_17269]
-
a destinului său. Spaima de moarte a omului de la Cotroceni este să nu rămână pentru vecie cu stigmatul de "președinte bolșevic". Puține lucruri îl enervează mai mult decât această formulă (și aceea de "stalinist"!), pe care-a ajuns să le aplice el însuși adversarilor politici! Or, pentru a scăpa definitiv de etichetare, dl. Iliescu trebuie să facă un gest istoric, unul atât de năucitor încât să treacă în uitare toate vechile ipostaze. E clar, dl. Iliescu nu ne poate conduce în
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
și le provoacă acești copii, unii trecuți binișor de douăzeci de ani, sînt tot atîtea probe de căutare a independenței personale și de frustrare în această privință. În familiile în care nu există bani de prisos, ci doar palma părinților, aplicată potrivit principiului autohton că Eu te-am făcut, eu te omor, prelungirea infantilismului ține de cea mai draconică posibil condiționare economică. Vrei să te căsătorești? Nu se poate! Fiindcă n-ai unde locui. Astfel că tineri bărbați care ar trebui
Ce vrea tineretul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15958_a_17283]
-
evreul, otrăvind băutura, îl otrăvește pe țăran. Lipitorile satului de Alecsandri e un exemplu edificator, din altele posibile de citat. Iar, în 1936, C.Z. Codreanu va scrie că "pentru ca poporul să-și frîngă orice putere de rezistență, jidanii vor aplica un plan unic și diabolic... (jidanii) îi vor otrăvi și ameți (pe români) cu tot felul de băuturi și otrăvuri". Mai era și ideea despre evreul căruțaș iar, în Maramureș și Bucovina, despre evreii agricultori și ciobani, atestată, aceasta din
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
nu stă la taclale", e atent la unic, la noutate, lucru foarte important pentru că "istoria noutății e o istorie a diferenței". Prin urmare pornește la întemeierea unei ierarhii, convins de Gaëtan Picon că "arta este o ierarhie" (vezi motto-ul), aplicînd criteriile în care crede și își ia ca eșantion de lucru o perioadă de cinci ani (1995-1999) de poezie românească, după o selecție proprie în "Top"-ul lunar din "Cuvîntul". " Peripețiile poetice "la vîrf" ale intervalului", cum le numește Al.
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
nu înțelege cu adevărat Miorița. Extraordinar a fost Baconsky. Nu cred ca urechile secretarului general al PCR să mai fi auzit ce au auzit atunci de la poetul Cadavrelor în vid. întîlnirea n-a rămas fără rezultat. Tezele nu s-au aplicat niciodată pînă la capăt în spiritul sau în litera lor. A fost nevoie cîțiva ani și de cîteva reuniuni ale activului de partid cu oamenii de cultură (precum aceea de la Mangalia de la sfîrșitul deceniului inaugurat de Teze) pentru a se
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
însăși făptura poetului ce se oferă martirajului, mostră a unei umanități damnate. Sfințenie sau fachirism? Jertfă sau performanță tehnică? Din fericire, poezia nu e obligată a face departajări, nutrindu-se inclusiv din simțămîntul neputinței lor, din melancolia ireductibilului. Analiza critică aplicată actului liric autentic nu-l poate decît omologa în încordarea sa intrinsecă, în relieful său sensibil precum un alfabet ce n-ar putea fi redat printr-un alt alfabet: Cu stîngăcia unei semnături ce o țineai uitată/ Proscris, sîngele fiarei
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
o marcare strict contextuală a unui termen care nu are în mod normal decît conotații pozitive, legate de uzul său arhaizant, regional sau religios: prunc. Cuvîntul e ales, de exemplu, pentru a desemna un copil internat în spital în urma bătăilor aplicate în familie: "Tatăl n-a binevoit să-și viziteze acolo pruncul" (EZ 2320, 2000, 10).
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
criticii o declară pur și simplu "neliterară". Ca să nu mai vorbim de variațiunile lexicale de genul "subliteratură", sau "literatură de consum", "literatură trivială", cele două din urmă fiind solid reabilitate teoretic de școala germană de prin anii 1970. Iar o dată ce aplicăm un criteriu de valoare, declarîndu-l ca fiind propriu literaturii, obținem inevitabil mult hulitul (astăzi) canon, adică o listă de opere considerate importante și valoroase, dar o listă în mod esențial contestabilă, fie prin adițiuni, fie prin omisii. Profesorul Mircea Martin
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
altor literaturi, pur și simplu necunoscute lui Bloom și multor alți critici din Vest. Criteriul estetic, sau judecata de valoare, își reclamă utilitatea și superioritatea din faptul că sînt non-contingente. Nu depind de împrejurări, aspecte sociale, ideologice, politice, ci se aplică în plan universal și atemporal. Altminteri n-ar încăpea niciodată pe aceeași listă atît Nabokov, cît și Milton. Un asemenea criteriu depinde însă de autonomia domeniului de aplicare - literatura în cazul nostru - pentru că autonomia garantează un fel de opacitate a
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
bună cunoaștere nu doar a instrumentelor sale, ci și a obiectului. Așa și este. După părerea mea, cartea e mai bună decât titlul impersonal, de circumstanță, numai copt pentru un curriculum vitae. Nu întâmplător însă titlul nedreptățește cartea. Deși consecvent aplicată la creația și biografia stănesciană, beneficiind de lecturi diverse de psihologie, psihanaliză, simbolistică, teorii ale imaginarului, teoria lecturii, poetică, critică literară etc., propunând totodată spectaculoase experimente grafice (hărți subiective), Carmen Maria Mecu pare uneori mai absorbită de bibliografie decât de
Bazele unei noi științe by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15979_a_17304]
-
unor false probleme, Claudiu Goga, avînd har, este dedicat teatrului de bună calitate, acel teatru de valoare care rămîne peste timpul agitat pe care-l parcurgem. Nu vrea succesul rapid și cu orice preț. Mai toate spectacolele lui sînt studii aplicate pe text, sînt propuneri de performanță pentru actori. Aproape de sfîrșitul facultății (student al lui Valeriu Moisescu), Claudiu Goga a avut o șansă: Mircea Cornișteanu și invitația lui la Brașov, la teatrul "Sică Alexandrescu" pe care îl conducea. Dar a avut
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]