2,765 matches
-
pântecele tău, dar în gura ta va fi dulce ca mierea. Atunci am luat cartea din mâna îngerului și am mâncat-o; și era gura mea dulce ca mierea, dar, după ce-am mâncat-o, pântecele meu s-a amărât“ (Apocalipsa, 10, 8-10). Îmi încep astfel notele de traducător al unuia dintre cele mai de succes romane ale lui Unamuno pentru că, primo, exact în starea aceasta de spirit am încercat să-i transpun cartea în românește, asimilându-mi-o și apropriindu-mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
î.Cr.) la trecerea Rubiconului în războiul împotriva lui Pompei (49 î.Cr.). „Nu vrei nimic fără să-l fi cunoscut mai înainte.“ „Nu cunoști nimic fără să-l fi vrut mai înainte.“ Vulturul e simbolul Sfântului Ioan Evanghelistul, care a scris Apocalipsa pe insula Patmos din Marea Egee. Bufnița este pasărea Minervei, zeița romană a înțelepciunii și-a artelor. Cf. Mt., 6, 34: „I-ajunge zilei răutatea ei“. Vezi mai sus, p. ..., nota 19. Periodic local. Așezare spaniolă din provincia La Coruña (Galicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ori, și s-a aruncat de la etaj. Defoe a rămas În picioare, la fereastră. Blocat În cadru mai degrabă de aruncătorii de sintagme irefutabile, decît de tragedia de sub el. Foarte probabil că romanul va supraviețui omenirii ori va sucomba odată cu apocalipsa, sau ce-o fi la sfîrșit. Poate va fi o petrecere planetară, cine știe. Cu artificii, șampanie, nave spațiale, pocnitori, samba, fripturi, orgii În subsolul paginii, al lumii. Tot Ștefan Bănulescu Îmi spunea cîndva cît de infernal este să scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
printr-o strălucire solară, nu putem decît spera, fiindcă aproape tot ce vedem acum seamănă cu desene animate cu oameni. Lipsesc directorii de film, scenariile ( În sensul că-s la fel, cu aceleași ingrediente: sînge, mortăciuni, sex ori ce e, apocalipse, lume supărată). Nu este adevărată, iată, bătrîna anticipație potrivit căreia oamenii viitorului vor avea un creier foarte mare. Poate vor avea un craniu foarte mare, creierul dă semne că va fi pitic. A-nceput de pe-acum să cadă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
creativității, cu înălțarea spiritului la altitudinea regăsirii de sine - sunt plenipotentele condiționări pe care le aflăm neclintit în fiece ambient summertime sus-sus la Gărâna, în miraculoasa Poiană a Lupului, departe de lumea dezlănțuită, de conflicte, cataclisme, încălziri globale și alte apocalipse... În ediția 2013 pusă la cale de Fundația Culturală Jazz Banat, de aceiași Marius Giura și Gabi Giura, Kitty Giura, Bebe Giura, Caius Giura, de Rudi Lupo și ai lui, cu complicitatea găzduitoare și aromat- gulașist-gastronomică a lui Gigi Tăuș
GĂRÂNA JAZZ FEST 2013 - UN TRIUMF! by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/83438_a_84763]
-
Proza reflectă cel mai bine toate analogiile româno-americane. Dacă în anii ^90 - scrie Andrei Simulț - prozatori precum Al. Ecovoiu, Dan Stanca, Daniel Bănulescu, Mircea Cărtărescu, Nicolae Strîmbeanu, Radu Aldulescu, Petre Cimpoeșu, Bogdan Suceavă scriau romane axate "pe o combinație între apocalipsa parodică, teoria conspirației, vizionarism, scenariul milenarist și o hermeneutică paranoică" (precum Pynchon, Vonnegut, John Barth sau Don DeLilo), acum genul, în ciuda unor prelungiri, pare oarecum epuizat, și fiindcă e dificil de scris. Mult mai facile sînt rețetele "fracturiste", însă toate
Actualitatea - In memoriam Monica Lovinescu by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8346_a_9671]
-
ochire al armei. Mâinile, ochii și corpul întreg deveniră niște extensii ale criblorului, iar ființa rezultantă a acestei fuziuni între femeie și mașină porni să danseze și să se învârtă nebunește. Tunete, fulgere, fum, urlet, umpleau sala, un preludiu al Apocalipsei la nivelul C. Vasquez fu deodată cuprinsă de o fericire intensă. Nici raiul n-ar putea fi mai plăcut. Un alt urlet se transmise prin difuzoare în postul de operații și Ripley tresări. Camera lui Wierzbowski își încetă emisia, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Aha!“, a mârâit Mihnea. „Aici avem ceva.“ L-am văzut cum selectează un fragment și-l mută în alt fișier. Cred că era ultima frază, n-am prins prea bine, oboseala începea să-și spună cuvântul. „Ce anume?“, am insistat. „Apocalipsa cerebrală... Formula asta nu-ți spune nimic?“ „Nu.“, am recunoscut. Chiar nu-mi spunea. „Dar vârsta lui nea’ Caisă?“ „Ce să-mi spună? Am fost colegi, asta-i tot.“ „Robane, chestiile astea-s mai vechi, nu-s de ieri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ani minus 14 egal 26. Amicul Paul și-a scris pasajele la 26 de ani. Adică în 1994. De-aici începe povestea. Și se termină undeva «la-nceputul mileniului trei». Deși ar mai fi o variantă...“ „Care?“, m-am interesat. „Apocalipsa cerebrală... Cuvintele nu-s folosite de pomană. În general, programatorii de viruși difuzează formule de-astea criptice în mesajele lor. Sună a avertisment cibernetic. Ca un fel de-alarmă cu cheie.“ „Mie mi se pare doar o metaforă...“ „Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și suprapune două vârste, două seturi de-amintiri. Așa începe prăpădul și-n Biblie: cu pierderea memoriei. «Astfel, fiindcă ești căldicel - nici fierbinte, nici rece - și nu-ți aduci aminte, am să te vărs din gura Mea.» Potopul de foc. Apocalipsa, 3:16. Amicul tău ne pregătește ceva.“ „De când citești tu Biblia?!“, m-am mirat. „Ei, asta-i... De când am descoperit că între teologie și matematică există mai mult de-o legătură! Mai bine hai să ne concentrăm pe-avertismentul ăstuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
când ne văzusem cu-adevărat ultima oară? La cutremur? Înainte de cutremur? Nu eram sigur. Mi-a venit o idee sucită: dacă și eu, și Mihnea, am fi avut un lapsus în aceeași clipă, n-am mai fi știut cine suntem! Apocalipsa lui Paul ar fi rulat liniștit în creierele noastre. M-aș fi trezit într-o bucătărie de țară, lângă un burtos cu barbă, flancat de două calculatoare. Iar Mihnea s-ar fi pomenit ieșind din baie și dând de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ne spui tu?“ „Dați-mi drumul imediat!“ „Vezi?“, a observat Mihnea, „Ți-am zis că o să-nceapă să se milogească.“ „O pățiți, credeți-mă pe cuvânt! Nu mai apucați să ieșiți de-aici!“ „Nu, zău? Poate ne spui și de ce?“ „Apocalipsa!“, a bâiguit scriitorul. Parcă intrase în transă. „Ăsta a luat-o pe-arătură...“, s-a mirat Mihnea. „Îi patinează biscuiții...“ „Nimic nu mai poate fi oprit...“ Tonul suna ciudat, vocea distorsionată: când milă, când frică, apoi iar furie și siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și convingerea țăranilor să nu își vândă pământurile străinilor. Daca însă pământurile vor încape cumva în mâna streinilor, ele nu se vor maĭ putea rescumpăra în veciĭ vecilor de românĭ, și atuncĭ, finis Romaniæ" (Melidon, 1874, p. 130). Sfârșitul României, apocalipsa românismului, vin prin alterarea spiritualității ortodoxe, prin coruperea purității etnice, și se desăvârșește prin înstrăinarea pământului strămoșesc românesc. Sub biciul evenimentelor succedate pe scena geopolitică a Europei, care au constituit amorsa pentru prima conflagrație mondială, discursul naționalist și-a accelerat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
o nenorocire!... E neliniștită, rea de gură, iute la mânie... — Rea de gură și iute la mânie? — Iute la mânie; căci data trecută mai că nu m-a înșfăcat de păr din cauza unei discuții. Am început s-o dojenesc cu Apocalipsa. Cum asta? întrebă prințul, crezând că nu a auzit bine. Dându-i pilde din Apocalipsă. E o femeie cu imaginația frământată, he-he-he! Pe deasupra, am observat că e foarte înclinată spre subiecte serioase, chiar dacă n-o privesc personal. Îi plac, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frământată, he-he-he! Pe deasupra, am observat că e foarte înclinată spre subiecte serioase, chiar dacă n-o privesc personal. Îi plac, îi plac și le ia chiar drept un semn de respect deosebit pentru dânsa. Da. Iar eu sunt tare în tâlcuirea Apocalipsei și sunt cincisprezece ani de când tot o tâlcuiesc. S-a declarat de acord cu mine că suntem în vremea celui de-al treilea cal, cel negru, care-l poartă în șa pe călărețul care duce cântarul în mână, deoarece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cred că pricepi și singur că ajunge, o trânti subit Lizaveta Prokofievna, nespus de înfuriată. — E purul adevăr, spuse Lebedev, făcându-i plecăciunea cea mai respectuoasă și mai profundă. — Domnule Lebedev, e adevărat ce se spune despre dumneavoastră, că tâlcuiți Apocalipsa? îl întrebă Aglaia. — E purul adevăr... o fac de cincisprezece ani. Am auzit de dumneavoastră. S-a scris și în ziare sau mi se pare mie? — Nu, s-a scris despre alt tâlcuitor, despre altul, care a murit, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
șarlatanie, credeți-mă, strecură repede generalul Ivolghin, care stătuse ca pe ace, dorind din răsputeri să înceapă cumva discuția; se așeză lângă Aglaia Ivanovna. Desigur, continuă el, vilegiatura are drepturile și plăcerile ei și primirea acestui neobișnuit intrus pentru tâlcuirea Apocalipsei este o idee ca toate celelalte, chiar o idee extraordinar de inteligentă, însă eu... Mi se pare că mă priviți mirată, nu-i așa? Generalul Ivolghin, am onoarea să mă recomand. V-am purtat în brațe, Aglaia Ivanovna. — Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și o face chiar fără nici un pic de inocență sufletească: cum și-a agonisit casa, dați-mi voie să întreb? întreba el cu voce tare, oprindu-i pe toți și pe fiecare în parte. — Am văzut un adevărat tâlcuitor al Apocalipsei, le spunea generalul în alt colț, altor ascultători, inclusiv lui Ptițân, pe care îl apucase de un nasture. Pe răposatul Grigori Semionovici Burmistrov; el, ca să zic așa, te frigea la inimă. Și mai întâi își punea ochelarii, deschidea un cărțoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Uniunii Sovietice, existând un complot vast pentru îngenuncherea pilonului fundamental al lumii libere, SUA. În contextul în care URSS devenea a doua putere atomică a lumii, prima forță terestră și avea inițiativa în primele episoade ale Cursei spațiale, pericolul unei apocalipse părea să invite chiar și structuri de putere importante ale unei țări democratice precum SUA să recurgă la activități nedemocratice. Excesele comisiei în perioada mccarthyistă sunt un exemplu de ce se poate întâmpla în orice țară civilizată în situații critice în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
să i se adreseze cu numele de Iona, făcând astfel aluzie atât la povestea personajului biblic cât și a lui Ishmael din romanul Moby Dick al lui H. Melville. Treptat, aflăm că naratorul este unul din cei doi supraviețuitori ai apocalipsei datorate unei invenții mult mai distrugătoare chiar decât cea a bombei atomice, și povestea sa și a lui Bokonon, celălalt supraviețuitor temporar, va continua doar până când ultima picătură de apă de pe Pământ se va solidifica, peste un minut sau peste
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
1965), Vonnegut trece de la viziunea apocaliptică la o critică socială mai focalizată pe nedreptățile societății pe care o cunoștea, societatea americană contemporană, ultimul roman înaintea cărții care urma să îl facă celebru pe Vonnegut, ca urmare a întâlnirii sale cu apocalipsa de St.Valentine's Night, Dresda, 1945. Urmează încă opt cărți, nu la fel de memorabile precum cele deja menționate, dar care completează imaginea unei epoci, plasată pe fundalul ceva mai larg al istoriei Pământului, inclusiv al viitorului său, mai mult sau
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
morții, să deschidă urechile sur‑ zilor, să lumineze ochii orbilor și să izgonească duhurile rele. Prin gesturi, prin cuvinte și prin fapte, El a venit să insta‑ ureze Împărăția, unde „nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi” (Apocalipsa 21, 4). Citim În Sfânta Scriptură că suferința umană Îl emoțio‑ nează pe Hristos Cel plin de compasiune, de compătimire. Revelația dumnezeiască Îl prezintă pe Dumnezeu fiind ori‑ când dispus În a ieși din transcendența Sa, pentru a alina și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
unde este și bolnavul, rămâne lângă el, vrea să Îl ajute, dar Întâlnirea dintre ei, cel din urmă o poate propune sau invoca insistent prin rugă‑ ciune sau o poate refuza. De aceea El rămâne Într‑o aștep‑ tare smerită (Apocalipsa 3, 20) și nu săvârșește minuni care fie I‑ar slăvi Persoana, fie ar constrânge pe om la o credință servilă, eludând poate personalitatea omului și neluând În seamă doleanțele lui. Astfel, Dumnezeu dorește ca omul să aibă și un
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Înviere. Credință și vindecare 289 X.7.3. Moaștele sunt Biserica cea adevărată Sfinții mucenici slujesc alături de Hristos, prin Hristos. În ei sălășluiește puterea Lui. Așa cum cei 24 de bătrâni, după cum citim În descoperirea Sfântului Evanghelist Ioan, slujesc În jurul Mielului (Apocalipsa 5, 8), la fel slujesc toți sfinții În jurul Lui. De aceea, sub inspirația Duhului Sfânt, Biserica a rânduit ca sfintele moaște să fie zidite Înăuntrul sfintei mese, sub altar (Apocalipsa 6, 9). Sfântul Nicolae Cabasila observă : „Nimic nu e mai
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
după cum citim În descoperirea Sfântului Evanghelist Ioan, slujesc În jurul Mielului (Apocalipsa 5, 8), la fel slujesc toți sfinții În jurul Lui. De aceea, sub inspirația Duhului Sfânt, Biserica a rânduit ca sfintele moaște să fie zidite Înăuntrul sfintei mese, sub altar (Apocalipsa 6, 9). Sfântul Nicolae Cabasila observă : „Nimic nu e mai Înrudit cu lucrarea sfântă a Tainelor lui Hristos decât mucenicii, căci numai ei seamănă cu Hristos și la trup și la suflet și la felul morții și Întru toate (...) Așa că
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]