4,707 matches
-
F., Paris. Selye, H., The Stress of Life, 1956, McGraw-Hill, New-York. Stoetzel, J., La psychologie des relations interpersonneles, în „Traité de sociologie”, tom. II, sub red. G. Gurvitch, 1963P.U.F., Paris. Teodorescu, Stela, Examinarea critică a unor concepții psihologice apusene privind dinamica personalității, în Anal. șt. ale Univ. „Al.I. Cuza”, Iași, Tom XI, 1965. Uznadze, D.H., Osnovîe polojeniia teorii ustanovki, 1950, Moskva. Verel, L., Minciuna și mărturia la copii, în Debese, N. (red.), „Psihologia copilului”, trad. 1970, Editura didactică
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
iar bogomilii În Bulgaria și pe teritoriul Bizanțului. Și totuși, cu excepția paulicienilor, toate aceste curente, de la gnosticism pînă la catharismul francez și italian, au avut un impact considerabil asupra istoriei Occidentului și au fost tratate drept erezii interne de către Biserica Apuseană 25. „Originea” gnosticismului este, practic, necunoscută, istoria Începuturilor sale este controversată, Însă pare probabilă o dată de naștere ulterioară anului 70, p. C., legată sau nu de distrugerea Templului din Ierusalim. Atunci trebuie situat „protognosticismul” (vezi, În continuare, capitolul 1.7
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
IV-lea), s-ar fi stabilit ulterior pe insula Cipru. În ciuda unor tentative demne de stimă, doctrina originară a lui Valentin nu poate fi reconstituită pe baza celor cîtorva fragmente păstrate. Din Învățătura acestuia au luat naștere două școli: școala apuseană a lui Ptolemeu (contemporan cu Irineu) și Heracleon, precum și școala răsăriteană sau anatolică, din care fac parte Marcu (contemporan cu Irineu), Axionicus din Antiohia și Theodot (din Constantinopol?). SÎnt vag cunoscuți o serie de gnostici minori: Monoimos „arabul”, Prodikos și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
țării, fiecare dintre ele Încorporând mai multe grupuri a căror activitate s-a desfășurat În această perioadă. Aceste centre au fost: Bucovina - 11 grupuri; Banat- 12 grupuri; Brașov - un grup; Vrancea - șase grupuri; Sibiu - cinci grupuri; Maramureș - șase grupuri; Munții Apuseni - 12 grupuri; Arad - cinci grupuri; Dobrogea - trei grupuri; Bacău - două grupuri; Muscel - două grupuri; Făgăraș - două grupuri 20. O confruntare statistică Între cele două tabere, forțele rezistenței anticomuniste și forțele de Securitate, pune În evidență dimensiunile fenomenului, spaima provocată În
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
așa cum am Învățat la școală: jârezi șgrămeziț de grâu pe câmp sau la gară adunate zeci de vagoane de grâu, plouau pe ele, vai ș-amar28. La nivelul unor lideri de grupuri din rezistență, cum a fost Teodor șușman din Munții Apuseni, formarea opiniilor anticomuniste este rezultatul unor lecturi formative și reflexive din anii premergători comunismului. Ele și-au primit confirmarea În istorie-realitate prin instalarea iminentă a comunismului al cărui pericol a fost perceput cu acuitate de lumea elitară românească: Tatăl meu
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
din Vrancea), pedepsirea activiștilor care Îi forțau pe țărani să se Înscrie În colhoz (grupul din Banat), acțiuni punctuale ca reacții declanșate de anumite stări de fapt, cum au fost atacarea primăriilor și sediilor miliției (grupurile din Banat și Munții Apuseni), acțiuni armate Împotriva tentativelor de instalare a administrației sovietice (În Maramureș) etc. Acțiunile logistice reprezintă o a treia componentă din activitatea rezistenței anticomuniste: realizarea unei comunicări Între grupurile de combatanți și comunitățile care susțineau aceste grupuri prin mesaje cifrate, trimiterea
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
șoimii Carpaților”, „Vulturii Carpaților”44. Aceste denumiri extrase din universul natural al ființelor ce sublimează curajul și libertatea aparțin tradițiilor populare, ethosului românesc În durata lungă. Același patrimoniu simbolic este detectabil În titlul manifestelor emise de grupul Capotă-Dejeu din Munții Apuseni, grup care s-a remarcat prin puternica propagandă anticomunistă. Varietatea tematică prezentă În aceste manifeste este centrată pe noțiunile de patrie, etnicitate, credință, libertate, tradiție contrapuse bolșevismului, ateismului, comunismului, toate comprimate Într-o expresivitate și o retorică mobilizatoare, activatoare: „Solie
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
prin mărturisirea trădării ori netrădării grupurilor de luptători anticomuniști. Mărturiile celor care au participat la rezistență sunt relevante În acest sens. Astfel, la sosirea, după 1990, a lui Traian șușman, fiul lui Teodor șușman, conducătorul grupului de rezistență din nordul Apusenilor, În satul natal pentru a revedea locurile pe care fusese construită casa părintească rasă de pe fața pământului de către comuniști, un sătean Îi spune: „Domnule, dumneata nu mai ai ce căuta În Răchițele. Tatăl meu a făcut 7 ani de pușcărie
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
bucuriei din Est cu experiența bucuriei din Vest. Vom învăța să ne bucurăm de aceleași lucruri și, mai ales, vom învăța să ne bucurăm unii de alții. Trebuie să știți că, înainte de 1989, am admirat fără invidie stilul de viață apusean. „Fericirea altora - spune undeva Balzac - poate fi o sursă de bucurie pentru cei care nu pot fi fericiți.” Chiar și acum, noi ne bucurăm mai mult de dumneavoastră decât vă bucurați dumneavoastră de noi... Cred, totuși, că avem o temelie
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
deasupra mediului, dominându-l prin stăpânire de sine, prin curaj, prin răbdare și inițiativă, occidentalul e spirit activ mai înainte de toate. El preface ambianța, sfințește locul, căruia îi impune legea și ideea sa și care îl ascultă docil și învins. Apuseanul e stăpânul voinței sale elastice și ferme în același timp și pentru aceasta e și stăpânul lucrurilor înconjurătoare. Curajul său e când temerar, când rezonabil. Știe să riște și să fie în același timp prudent. [...] În asemenea condiții, filosofia sa
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
numitelor îmbunătățiri”; se ajunsese că „toți nebunii, cu care a umplut Dumnezeu lumea, fac legi și instituții pe spatele poporului” (Eminescu, 1981, p. 234). Toate astea pentru că „în țară săracă, am voit să introducem de-a gata toate formele civilizației apusene” (Eminescu, 1977b, p. 143). Nu împotriva progresului era Eminescu, ci a „organizatorilor repezi” care procedau în pripă, fără o pregătire prealabilă a acestor implantări de forme apusene de răspândire a culturii și civilizației. Nu a înțeles nimeni că școala trebuie
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în țară săracă, am voit să introducem de-a gata toate formele civilizației apusene” (Eminescu, 1977b, p. 143). Nu împotriva progresului era Eminescu, ci a „organizatorilor repezi” care procedau în pripă, fără o pregătire prealabilă a acestor implantări de forme apusene de răspândire a culturii și civilizației. Nu a înțeles nimeni că școala trebuie organizată pe principiul „dezvoltării prin muncă” sau că „temeiul unui Stat e munca, și nu legile”, că „bogăția unui popor stă... iarăși în muncă”. Desigur, trebuiau școli
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
pune la dispoziția animatorilor locali surse de informare și sugestii acționale. În Revista de sociologie 6, al cărei director era Virgil Bărbat, se acordau câteva pagini - sub genericul Cultura mulțimii - informării cititorilor cu privire la acțiunile lunare ale Extensiunii. Dacă în țările apusene Extensiunile Universitare „desfășoară o activitate culturală numai în centrele universitare, la noi această activitate se extinde asupra tuturor orașelor”, scria susținătorul rubricii despre Asociație în revista amintită. După munca unei săptămâni în săli de curs și laboratoare, cadrele didactice plecau
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
fost înlocuită cu aramaica, devenită deja limba internațională a diplomației în zonă. Istoria limbii aramaice se împarte în trei perioade: veche, mijlocie și recentă. Primei perioade (sec. VIII-IV î.Hr.) îi aparține aramaica oficială sau aramaica imperială folosită de locuitorii regiunilor apusene care intrau în componența Imperiului asirian, limbă care se va răspândi în cea mai mare parte a vechiului Orient Apropiat. Câteva versete veterotestamentare sunt scrise în aramaica imperială: 1Ezd. 7,12-26, unde este vorba despre un decret al regelui persan
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
un subiect deschis în lumea bibliștilor. Aramaica acestei cărți, ca de altfel și cea întâlnită în câteva texte de la Qumran - Tobie, Visul lui Nabodius, fragmente din cărțile Enoh și Melchisedec, Apocriful Genezei, Testamentul lui Levi - aparține perioadei mijlocii. Caracteristicile aramaicii apusene devin cunoscute din ce în ce mai mult datorită numărului ridicat de inscripții din mormintele, osuarele și sarcofagele descoperite în urma săpăturilor arheologice efectuate în regiunea Ierusalimului. Aghiografii Noului Testament au folosit în scrierile lor câteva expresii aramaice: talita koum (Mc. 5,41), Maran atha
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și interpretării Sfintei Scripturi, atât în mediul palestinian, cât și în cel babilonian, în care s-a definitivat procesul introducerii tuturor semnelor masoretice în textul biblic ebraic. La rândul său, aramaica acestei perioade se împarte în câteva dialecte, din grupul apusean amintind doar aramaica iudaică, aramaica palestiniană creștină și samariteană; în aramaica iudaică s-au scris Talmudul ierusalimitean și targumurile palestiniene (traduceri în aramaică ale textului biblic ebraic); aramaica palestiniană creștină era vorbită de evreii convertiți la creștinism, ortografia sa fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
nu a prezentat o dezvoltare uniformă. Au existat cel puțin două mari școli sau centre de activitate masoretică, fiecare total independentă de cealaltă, cu propriile sale metode și principii; este vorba de școala răsăriteană (yatnydm) sau babiloniană și de școala apuseană (yabrum) sau palestiniană. Și mai mult, școala răsăriteană era împărțită în mai multe centre, cum ar fi Nehardea, Sura, iar mai târziu Pumbedita, fiecare având o dezvoltare proprie. Și în Palestina, la o dată mai târzie, vor apărea cel puțin două
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
asupra textului; în perioada masoretică însă, notele sunt mult mai ample, iar marginile manuscriselor erau completate cu date de care trebuia să țină cont scribul. Problema este că aceste date nu erau uniforme, abia acum devenind clare diferențele dintre tradiția apuseană și cea orientală. Uneori, notele scurte privind cuvintele care apar foarte rar în textul biblic sau cele în scriere defectiva (fără litere-vocală) sau plena (cu litere-vocale), erau intercalate în spațiul dintre coloane (masora parva), alteori erau scrise pe marginea textului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
începând cu secolul al IV-lea d.Hr., prin care aceștia încercau să stabilească reguli de deosebire a cuvintelor scrise în același fel; acest sistem a fost perfectat de către sirienii nestorieni orientali, în secolul al VII-lea și de către iacobiții apuseni, în secolul al VIII-lea. 3.4.2. Vocalizarea făcută de către masoreții occidentali - sistemul palestiniantc "3.4.2. Vocalizarea făcută de către masoreții occidentali - sistemul palestinian" Înainte de a ne referi la sistemul de vocalizare al masoreților tiberieni, trebuie sa facem câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
palestiniană ar fi fost rezultatul modificărilor textuale de-a lungul timpului. Kahle a demonstrat că aceste diferențe reflectă tradițiile cunoscute în Babilonia, în școlile de la Nehardea, Sura și Pumbedita (masoreții orientali), și din Palestina, în special școala de la Tiberiada (masoreții apuseni). I. Qere/Ketiv: se referă la acele note care apar pe marginea textului și care atrag atenția că un anumit cuvânt nu trebuie pronunțat așa cum apare scris în text (ketiv), ci potrivit pronunției transmise prin tradiția orală (qere)1. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
diferențele dintre cele trei manuscrise alese cu multă grijă de către masoreți erau cauzate de greșelile comise de către scribi, în cadrul procesului de transmitere textuală. Majoritatea formelor qere-ketiv se datorează acestei situații. Majoritatea diferențelor dintre masoreții Madinha’e (răsăriteni) și Maarba’e (apuseni) se referă la formele qere-ketiv: într-un pasaj în care masoreții orientali și cei apuseni au simțit nevoia introducerii unei note qere-ketiv, forma qere a unora este de fapt forma ketiv a altora, și invers. II. Literatura rabinică 2 menționează
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
comise de către scribi, în cadrul procesului de transmitere textuală. Majoritatea formelor qere-ketiv se datorează acestei situații. Majoritatea diferențelor dintre masoreții Madinha’e (răsăriteni) și Maarba’e (apuseni) se referă la formele qere-ketiv: într-un pasaj în care masoreții orientali și cei apuseni au simțit nevoia introducerii unei note qere-ketiv, forma qere a unora este de fapt forma ketiv a altora, și invers. II. Literatura rabinică 2 menționează și formula Al tiqre 3, „a nu se citi X, ci Y”, care se deosebește
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
altor note masoretice. Acesta cunoștea foarte bine majoritatea manuscriselor yemenite, dar și targumurile și traducerea arabă a gaonului Saadya. Printre evreii din Yemen, lucrarea lui s-a bucurat de respectul pe care l-a primit cartea Minhat Șay din partea evreilor apuseni. Wolf Benjamin Zeev ben Simson Heidenheim (1757-1832), pe lângă noile ediții ale textului biblic pe care le-a îngrijit 3, s-a aplecat, cu acribie științifică, asupra tuturor problemelor masoretice, publicând, în anul 1808, lucrarea Mișpate ha-Te’amim (<ymufh yfp
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și culturilor din Apus și din Orient. Beit Arie2 a demonstrat că putem vorbi despre cinci entități geoculturale în cadrul cărora se întâlnesc codice ebraice medievale: 1. așkenazică: centrul și nordul Franței medievale, Germania medievală, Anglia; 2. italiană; 3. bizantină: Turcia Apuseană, Grecia, Balcanii, Creta; 4. sefaradică: Spania, Portugalia, Provence, Maroc, Alegeria, Tunisia; 5. orientală: Yemen, Egipt, Palestina, Siria, Turcia Răsăriteană, Iraq, Persia, Bukkara, Uzbekistan. Orice încercare de clasificare a diferitelor stiluri și caracteristici ale codicelor ebraice medievale trebuie să țină cont
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a face cu un text eclectic. Bibliștii au demonstrat că, deși se bazează în principal pe un manuscris spaniol, textul se abate adeseori de la el, putând fi ușor deslușite influențe ale unor texte Ben Naftali și ale versiunilor Ma’arbae (apusene) și Madinhae (răsăritene). Alte Biblii rabinice apărute la Veneția în 1546-1548, 1568 și 1617-1619 prezintă tot textul Bibliei îngrijite de către Ben Chayyim. Edițiile poliglote pregătite la Anvers (1569-1572), Paris (1629-1645) și Londra (1657-1669) sunt adaptări după Biblia poliglotă de la Alcala
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]