6,475 matches
-
de la Slobozia. Am „ratat“ astfel cariera de profă la țară, fiind aruncată brusc într-una de traducător în fabrică. Opt ore pe zi, între 6 :30 și 14 :20, scriam cu tuș pe enorme planșe de ozalid (blueprints) : „șaibă“, „șurub“, „arbore cotit“, „pală“ și „fuselaj“, care reprezentau cam 70% din suma vocabularului traductibil. Aveam voie să fac pauză de țigară, de maxim 4 ori în cele 8 ore (de unde și experimentarea, pentru prima dată - căci la liceu evitasem asta - a fumatului
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
văzut la Mănăstirea Secu. Un loc minunat, de liniște și tihnă sufletească unde putem să ne reîncărcăm „bateriile” cu energie și putere. Rămânem cu dorința de a reveni la Mănăstirea Secu împreună cu toată familia noastră. Viorel și Doina Oleniuc, com. Arbore, jud. Suceava Îndemn, o furnică Dacă-ți iese pe cărare O furnică n-o călca, Căci și tu poți fi asemeni În cărarea altora. Nu strivi firul de iarbă Nici plăpânzii ghiocei, Ce străjuiesc drumul vieții Că și tu poți
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
celorlalte viețuitoare. Fabricăm, în același timp, oxigenul cel dătător de viață. Dar acum s-a sfârșit, pentru că noi ne-am vestejit și s-a vestejit și Țara lui Verde Împărat. ....Praful și otrăvurile își vor face de cap... (Auziți, copii? Arborele secular tocmai izbucnește în plâns.) Ana vrea să-l liniștească: Aveți răbdare, stimate Arbore secular. Știu de la unii de vârsta dumneavoastră că Oxigenul, Hrana, Iubirea și Informația ne țin pe toți în viață. În curând va fi din nou bine
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
a sfârșit, pentru că noi ne-am vestejit și s-a vestejit și Țara lui Verde Împărat. ....Praful și otrăvurile își vor face de cap... (Auziți, copii? Arborele secular tocmai izbucnește în plâns.) Ana vrea să-l liniștească: Aveți răbdare, stimate Arbore secular. Știu de la unii de vârsta dumneavoastră că Oxigenul, Hrana, Iubirea și Informația ne țin pe toți în viață. În curând va fi din nou bine și veți avea iar frunziș verde, bogat! Arborele se liniștește: Dacă tu spui, așa
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
să-l liniștească: Aveți răbdare, stimate Arbore secular. Știu de la unii de vârsta dumneavoastră că Oxigenul, Hrana, Iubirea și Informația ne țin pe toți în viață. În curând va fi din nou bine și veți avea iar frunziș verde, bogat! Arborele se liniștește: Dacă tu spui, așa va fi. Mai faceți o schiță, copii? Cum o vedeți voi pe zmeoaica Lăcomia? Desenați-o aici: Apropo, copii, să vă spună și Ticuță ceva, din mintea lui: voi știți povestea deșertului Sahara? Nu
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
aici: Apropo, copii, să vă spună și Ticuță ceva, din mintea lui: voi știți povestea deșertului Sahara? Nu știți ce e un deșert? Nu știți ce e cu Sahara? Un deșert e un pustiu în care nu crește nimic, nici un arbore, nici o floare, nimic. În care ființele vii o duc greu. Sahara e un deșert, adică un ocean vălurit de nisip fierbinte, de pe harta continentului african. Acolo călătorul se poate topi de căldură și de sete. Când oamenii străbat deșertul, își
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
-și pună existența și opera sa pastorală sub aripa Spiritului, el fiind acela care are în mâna sa opera lui Cristos și, ca slujitor al său, își asumă misiunea de a aduce adevărul plin de înțelepciune al Evangheliei și roadele arborelui pascal în inimile oamenilor. Aceasta trebuie să se înțeleagă bine: inima preotului are nevoie să rămână cu totul li-beră, pentru a primi bunurile harului care servesc la hrănirea existenței sale de creștin și a oamenilor la care este trimis. O
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
viitorul tot mai fără opreliști și mai amenințător [...]. Astfel, omul de astăzi poate rezulta fără nici un scop și fără nici o rădăcină, adică fără viitor și fără trecut». În schimb, preotul în vârstă ne amintește că trebuie să avem prezente rădăcinile arborelui vieții creștine care este rodnic datorită forței și profunzimii lor. Totuși, din marea criză de astăzi face parte și criza memoriei; ceea ce riscă să dispară astăzi este trecutul, ca înlănțuire de semnificații. Preotul în vârstă, prin viața sa deja, amintește
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de astăzi a științei istorice asupra poporului nostru o istorie a acestuia. Izvoarele pentru cunoștința trecutului său curg adeseori numai în picături; multe părți ale istoriei sale sunt încă niște ghicitori ce așteaptă o dezlegare. Rodul este încă necopt pe arborele istoriei noastre. S-ar părea că culegerea lui ar fi o greșită pripire. Și cu toate acestea nu este astfel. Istoria unui timp se clădește întotdeauna cu materialul adunat până atunci. Dacă ar fi să așteptăm ca tot materialul istoric
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
fac neîncetat; cunoștințele se întind și se adâncesc, mărind fără încetare orizonul istoriei. Timpurile din urmă îndreaptă necontenit cele ce se află greșite în expunerile de mai înainte și, potrivit cu propășirea poporului și îmbogățirea cunoștințelor, crește și se deszvoltă și arborele istoriei sale. Fiecare timp oglindește în lucrările istorice ce le înfățișează cunoștința de atunci a poporului asupra trecutului său. Fiecare timp este deci în drept să aibă istoria lui, începând chiar de la acela al copilăriei unui neam, când dânsul nu
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
toate aceste poporul român nu poate năbuși o speranță ce încolțește în el, de câte ori își aruncă ochii spre toate acele părți unde răsună graiul românesc, anume că din păturile adânci ale unui viitor oricât de îndepărtat, va răsări odată frumosul arbore al unirii tuturor românilor, că pe cât se întinde graiul lor comun se vor înjgheba și interesele lor comune, că granițele statului vor cădea odată împreună cu acele ale naționalității lor. Poate că mult timp vor trebui românii să mai aștepte întruparea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
să fie. Așa era scris în «cartea oarbelor destine» că Dacii, popor tânăr și viguros, să fie răsturnați și copleșiți de Romani, popor bătrân și în mare parte putred. Totuși neamul Dacilor nu pieri în totalitatea ființei lui; numai coroana arborelui fu retezată; trunchiul rămas plin de o viguroasă sevă, și pe el hultuindu-se elementul roman, se puse temelia acelui popor care astăzi poartă, pe un corp și o energie dacă, predispoziția spre civilizație moștenită de la Romani. Trăsătura cea mai caracteristică
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
cu fiecare fărâmă de informație venită de pe Venus, cu fiecare zi care trecea. * 8 și 30 dimineața, pe Venus, în fosă, într-o vreme baza galactică secretă a Celui Mai Mare Imperiu din sistemul solar. Patricia Hardie, în al său arbore apartament, studia un ghid general prescurtat. O tânără femeie subțire a cărei frumusețe ascunsă puțin de o însușire mai curioasă: autoritatea. Bărbatul care deschise ușa și intră, se opri pentru a o privi; îl auzise, dar nu lăsa să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ateiști intitulată Ridicați-vă capetele, Miracolele vieții, un volum mare legat în pînză albastru-cenușie cu desene aurite pe cotor. Acesta conținea eseuri despre Zorii vieții, ce înseamnă evoluția, și viața dispărută, evoluțiile ca bătăi ale ceasului, împărăția animelelor, împărăția plantelor, arborele genealogic al omului, rasele omenirii, mașina umană la lucru, psihologia de-a lungul timpului, descoperitorii secretelor vieții. Cele 476 de pagini îîn afara indexului) erau pe jumătate dedicate unor fotografii alb-negru și diagramelor. Pe raftul din mijloc se mai afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atrase atenția lui Gosseyn. Părea că vine de sus. Sunetul deveni rapid mai strident și se transformă într-un zgomot continuu, asemănător sforăitului mai multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era atât de incredibilă încât își strânse pleoapele și rămase nemișcat, ciulind urechile. Se părea că în apropierea sa nu mai era nimeni. Întreaga sa ființă se rezuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la ferestrele supraînălțate. Încă din roboplan, în ciuda exploziei de mânie, se hotărâse să urmeze indicațiile Mașinii jocurilor. Acum, el aștepta, dorind mai întâi să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil, cioplit ― ca și coridorul ― în esența lemnoasă a arborelui. Și aici pereții erau perfect șlefuiți, dar lacul utilizat era diferit fără îndoială, căci nuanța lor era mult mai deschisă. Efectul era splendid, iar mobilierul luxos și covorul imens ― cel puțin 20 de metri pe 30 ― accentuau opulența încăperii. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
oficiu, camere frigorifice și o mică sală pentru prânz. Apoi alte cinci camere, fiecare cu sală de baie și un mic culoar care dădea într-o încăpere de dimensiuni impresionante aflată în beznă, părând a adăposti o imensă grădină în interiorul arborelui. Când inspectă și ultima cameră fu sigur că Eldred Crang nu era acasă. Fără îndoială, până la urmă trebuia să apară, dar absența lui ridica acum o problemă de ordin psihologic. Deznodământul era amânat. Iar el rămânea în incertitudine. Până la întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
era prea puternică, dar, când ochii i se obișnuiră cu penumbra, văzu că este vorba de un fel de subterană. Lumina nu bătea mai mult de cincizeci de pași, dar Gosseyn avu impresia că hruba se prelungește mult dincolo de trunchiul arborelui. Închise ușa respectivă și, ducându-se într-una din camere, se dezbrăcă și făcu un duș în sala de baie vecină. Se simți reîmprospătat, dar oboseala începuse să-și spună cuvântul. Se strecură deci în așternutul neatins. Liniștea, în jurul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dar era în continuare singur. Ieși din bucătărie și mai inspectă o dată, în grabă, apartamentul. Livingul era inundat de soarele care strălucea prin ferestrele imense. În afară de camera sa, niciuna dintre celelalte nu fusese folosită; deschise ușa care ducea spre interiorul arborelui gigantic și intră în hrubă. Era la fel de întunecată ca în ajun. O clipă șovăi, gândindu-se dacă n-ar trebui s-o cerceteze puțin. Se răzgândi însă și reveni în living privind pe ferestre. Observă că vila din arbore era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
interiorul arborelui gigantic și intră în hrubă. Era la fel de întunecată ca în ajun. O clipă șovăi, gândindu-se dacă n-ar trebui s-o cerceteze puțin. Se răzgândi însă și reveni în living privind pe ferestre. Observă că vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o cerceteze puțin. Se răzgândi însă și reveni în living privind pe ferestre. Observă că vila din arbore era înconjurată de un tăpșan înverzit. O parte era amenajată ca un parc deosebit de îngrijit. Parcul acoperea câteva hectare și urca până la arborele ― vilă. Coborând să vadă, constată că parcul începea cu o grădină amenajată într-o scobitură de circa șase metri în trunchi. O simplă zgârietură în raport cu masa enormă a acestuia. Dar era arhisuficientă pentru o minigrădină de basm, plină de tufișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
decise să-i mai acorde lui Crang o zi întreagă, înainte de a intreprinde vreo acțiune definitivă. Ar fi putut încerca mai multe variante. Spre exemplu, un apel prin videofon către centrala cea mai apropiată. Și o explorare a tunelului din arbore. Cea de a doua zi trecu fără nici un incident. În dimineața celei de a treia, Gosseyn își luă micul dejun în grabă și luă videofonul. Formă prefixul pentru "mare distanță" și așteptă, gândindu-se cât de prost fu-sese că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Vocea robotului îi răsuna încă în urechi. "Care stea?" Și când se gândea cât timp pierduse. Și câte avea de făcut. Mai întâi de toate, tunelul. Câteva minute mai târziu, el scruta culoarul slab luminat care ducea în profunzimile unui arbore gros de 200 de metri și înalte de aproape doi kilometri. Era destul de întuneric, dar într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă ușa deschisă în spatele său și începu să înainteze în interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
gros de 200 de metri și înalte de aproape doi kilometri. Era destul de întuneric, dar într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă ușa deschisă în spatele său și începu să înainteze în interiorul arborelui. 11 Monotonia decorului îi moleșea gândurile. Tunelul coti și panta descendentă se accentuă. Pereții curbați sticleau slab în lumina lanternei. De două ori în timpul primelor zece minute, tunelul se bifurcă. Și, în ora care urmă, tunelul intersectă alte șapte coridoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]