4,072 matches
-
Fiecare se simțea la fel de bine în/ pielea celuilalt./ Peste toți, divina Riama, sora/ amicului hindus, respira cu gura roșie/ incendiată de mierle/ Conversația noastră, pâlpâind la focul/ unei țuici autohtone,/ era o formă de a ne bandaja reciproc rănile./ Vulpea argintie se gudura/ la picioarele noastre/ Prudenți în a aborda temele majore,/ am ajuns să vorbim despre calul/ amicului nostru, cal botezat Ventonică./ Numele acestuia semăna cu/ un diavol căzut într-o groapă postbelică// Saxonul Um era cel mai blond dintre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
recon figurare, determinată de contextul nefavorabil (imprevi zibilul "factor X", prezent în estimările aproximative ale tuturor futuriștilor contemporani!). Străzile sînt blocate de o imensă manifestație împotriva războiului din Irak. Perowne e, prin urmare, obligat să meargă, cu luxosul lui Mercedes argintiu, pe străduțe lăturalnice și înguste. Intrat în criză de timp și agitație nervoasă, el atinge ușor, cu portiera mașinii sale, oglinda unui automobil din sens opus. Din autoturismul lovit coboară trei bărbați cu figuri violente și aer de inadaptați social
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și concepția fantasticului. În ambele experiențe creative revine, în mod semnificativ, cuvântul-metaforă umbra. Să citim poezia intitulată Vânătoare, din volumul Ochiul de greier, din 1981: "N-am alergat niciodată după cuvinte, / Tot ce-am căutat / Au fost umbrele lor / Lungi, argintii, / Târâte de soare prin iarbă, / Împinse de lună pe mare, // Nu am vânat niciodată / Decât umbrele vorbelor / E o foarte iscusită vânătoare / Învățată de la bătrâni / Care știu / Că din cuvânt / Nimic nu e mai de preț / Decât umbra / Și că
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
amețitor să rămân eu doar cu mine, mă duceam cu deosebire în două locuri. La gară: m-așezam pe o bancă, pe peron și așteptam trenurile să vină, să plece. Era capăt de linie. Locomotivele pufăiau puternice, își mișcau pistoanele argintii, șuierau și scoteau fum, persoane necunoscute sau oameni din oraș coborau din vagoane sau urcau în vagoane, îi priveam cu atenție, toți erau misterioși, cine știe unde fuseseră, cine știe unde se duceau, poate la doctor, poate la școli, poate la nuntă, poate la
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
să pui bombe - e mai ceva ca-n Big Brother. Cojile de semințe plutesc prin aer și se opresc la marginea trotuarului, lîngă ambalaje de marsuri și cipsuri, pachete de țigări și chiștoace. Cîte-o javră se strecoară printre bulanele negre, argintii, roșii, galbene, maro ale gagicilor. Care tot freacă aerul dintre ele, pînă ăla, săracul, cred că ejaculează. Că altfel de unde cîte-o rafală de vînt, din senin, pe bulevard. Dactăr Nicu, Omul Păianjen Toate amărîtele din orașul acesta visează la dactăr
Poeme în proză by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/8706_a_10031]
-
Bacăului de altădată (la aceste baluri erau invitați și locuitori care aparțineau altor religii decât cea mozaică): „Grație unui pașaport clandestin eliberat de șubreda instituție a tradiției, (...) Purimul a fost sărbătorit la centru, la periferie și la balurile cu sclipiri argintii, unde tinerețea exaltă optimismul celor ce cred, încă, în viitor. (...) La centru, veselia s-a localizat în câteva familii. Lumini orbitoare, toalete și bijuterii scumpe, cancanuri, rhumi, pocker, bacara, invidie, bârfeală, șampanie, icre negre, aiere de nobleță și gulere tari
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ironiei, modelul se degradează, solemnul în exces devenind rizibil așa cum demonstrează Caragiale în Smărăndița roman modern, acel Caragiale care a avut tăria să-și parodieze chiar unele din propriile opere: "puf bogat, moale și dulce"; "nebună, săltătoare, zglobie"; "ciripiturile ei argintii și călduroase, aprinse, fierbinți"; "dulce și acră, acrișoară și dulceagă"; "o gospodină bătrînă, cinstită, harnică, vioaie, cuminte, neobosită și neodihnită"; "o doină jalnică, molatică, domoală, pătrunzătoare"; "valea-nverzită, înflorită și smălțată"; "micșunele, galbene, roșii, albastre, pestrițe"; "apă proaspătă, rece și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în mod sigur, mesajul că-n „fiecare dintre noi existăși un ied și un urs...” (Ochii viperei) Ne-ntrebăm și vă-ntrebăm... A rămas poetul Dumitru Vacariu un sentimental? rn răspuns afirmativ, gândind la propria-i copilărie: „Coboară amurgul... / Pești argintii aleargă prin apele zărilor / și nimfe de gheață se scaldă în ochii mei...” (Amurg cu nimfe); un răspuns negativ, dacă ne gândim la anii tinereții, cei ai detenției, atunci când a învățat ce este frustrarea și cum înflorește credința în Dumnezeu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
astfel de exemplu, nefericit, ne oferă scriitorul Petre Rău, în romanul său: OroloJiul de nisip, pentru care i-aș alege drept motto, un catren dintr-una din creațiile sale: „cocloidice umbre se preling în clepsidre / stropi de mulțimi se aprind argintii / cu glas de aridă trahee mă-ndeamnă / un dor de cohorte pustii...” (De ce), descoperind în titlul-metaforă subtilități morale. Romanul lui Petre Rău este un subtil studiu psihanalitic. Are o structură clasică, cu un subiect ancorat în contemporaneitate, dar înveșmântat în
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fabricat în Italia". Avea exact 23 de centimetri lungime și 7 cm lățime. Interiorul era de culoare bej, mai mult sau mai puțin închis, în funcție de urmele de uzură. Nici chiar negrul nu era uniform. În față lucea, cu nuanțe aproape argintii, iar pe părți era mult mai închis. EXERCIȚIUL B.4. Se referă la scrierea unui portret în interiorul unei mini-secvențe narative al cărei debut (A) este impus și al cărei sfîrșit va fi ales dintre cele patru soluții propuse (C). Pentru
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
am mai învârtit eu prin casă, m-am mai jucat și pe afară cu prieteni de-ai mei, iar în casă se încinsese o petrecere, pe cinste. Eu am stat cuminte pe ici, pe colea, dar cu ochii la ceva argintiu, strălucitor, care era pe perete, într-un fel de galantar, cum se agățau pe atunci vasele, cănile, cănițele și capacele de la oale. Acel ceva mă obseda. Pe masă erau toate bunătățile. Nu doream cafelele aromate, nici paharele cu vin, nici
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ne bălăceam și în care am învățat să înot, acea împărăție a toate bune pentru puștani ca noi, ce devenise după război un cimitir uriaș de epave ale unor tancuri, avioane, camioane și camionete cu trei roți, verzi, albastre, cachi, argintii, de bombe și mine și focoase neexplodate și cartușe de toate felurile și mărimile, cele mai căutate de noi fiind cele de la pistoalele de rachete pentru artificiile care le conțineau, acestea toate deveniseră însăși ființa noastră. În fiecare zi explodau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
meșteri pricepuți care le fură mierea. Am gustat și eu din ea, e foarte bună, răspunse băiatul. Am trecut cu bine pe lângă albine. Mai încolo, din coroana de ramuri ale unei sălcii înalte și-a luat zborul o egretă mare, argintie. În zborul ei maietuos, peste canal, avea parcă ceva regesc. Dădea rar din aripi, apoi se așeză pe o ramură din vârful altei sălcii. Se uita la noi de acolo, de sus, iar Tarzan a salutat-o militărește, făcându-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pentru că luna din spatele lui trimitea aproape perpendicular razele pe masivul ce se desfășura privirilor, anulând parcă dimensiunile câmpiei Er Rahah. I se părea că la câțiva pași se înălța ca un zid abruptul imensei stânci, un monolit teșit, și că argintiul fluidului luminos dădea rocii porfirice aspectul de metal vechi. Între el și Munte, câmpia Er Rahah mai avea câteva tufișuri mărăcinoase care justificau numele Sinai - Cel cu Spini. Știa că de la zidul mânăstirii până la stânca uriașă erau mai puțin de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
veni: — Ne rugăm, nu lăsa țara, să intre alți oameni, sau răi, sau nebuni să o piardă, ci fii. Marii boieri îl ridicară de subsuori și-l conduseră spre altar. Theodosie, în ușile împărătești, cu cârja și îmbrăcat în odăjdii argintii, cu mitra pe cap, încadrat între doi diaconi, îl aștepta binecuvântând adunarea. Ahmed aga era în strana din stânga. Theodosie citi clar cu glas tare rugăciunile și jurământul pe care Brâncoveanu îl repetă cuvânt cu cuvânt. Îl mirui și-i dădu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă și se retrase cu cei doi fii ai săi în spătăria cea mică. Știa că aceasta este încăperea preferată a lui Ștefan; frumoasă și intimă, lambrisată cu panouri din lemn de cireș abia, abia lustruit, tavanul albastru cu stele argintii de diferite mărimi desenate cu meșteșug era cel care-i dăduse numele, căci atât grămăticii cât și marii dregători îi spuneau toți într-un singur fel, spătăria cu stele. Duminică la ora aceea nu era nimeni înăuntru. Cei trei bărbați
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să facă în așa fel încât veștile trimise de Kuciuk Selin pașa să ajungă la Adrianopol după ce va fi sosit solia trimisă de voievod. Luni 9 aprilie 1703 seara, în biserica domnească, mitropolitul Theodosie cu diaconii săi în stihare albe argintii citeau acatist pentru însănătoșirea robului lui Dumnezeu Io Constantin Voievod. Din strane răspundeau călugări de la mânăstirile Sfântul Ion grecesc și Sfântul Gheorghe. În naos și în pronaos erau toți Brâncovenii. Din brațele doicii sale, Mateiaș privea captivat flacăra lumânărilor din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
liturghie. „Pe deal la biserica Sfânta Teodosia era hram, 29 mai fiind praznicul sfintei, și obiceiul era ca toate fecioarele din oraș, înveșmântate în alb și încununate cu trandafiri, să urce în cortegiu treptele dealului spre preoții în odăjdii albe argintii ce așteptau în ușa pronaosului cu cruci și evanghelii în mâini. Erau adunate acolo când a căzut cetatea și, zărindu-le, hoarda de năvălitori sălbatici n-a avut decât un gând, pe care diavolul l-a semănat în mințile barbarilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
piept, își făcu cruce cu dreapta și pios apoi o ridică spre buze cu amândouă mâinile, dar apropiind-o o privi cu atenție și nu îndrăzni să-i sărute decât rama care pe partea aceasta din cioplitură părea o frânghie argintie răsucită. — Doamne, dar frumoasă mai este! — Am lucrat-o la Sfetagora la mânăstire, după icoanele ivirilor. Acum nu mai sunt georgieni la mânăstire, a rămas doar numele. Aproape toți monahii sunt greci... Dar cărțile și odoarele ivirilor s au păstrat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și în lăzi, le adună pe celelate, și erau destule, într-un fel de boccea, o legă bine și o prinse cu un nod de cingătoarea de la brâu, își aruncă pe umeri o mantie italienească din catifea neagră tivită cu argintiu, își răsuci mustățile și-și puse un tricorn pe cap, stinse lumânările, descuie și încuie ușa în urma lui. Trecu ca o vijelie printre dorobanții căpitanului Totoescu. Nimeni nu-l salută cum erau salutați beizadelele. Câte unul se mira cu glas
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prea strâmtă rămasă deschisă nu intra multă lumină, așa că lumânările pâlpâind și sfârâind blajin poleiau auriu totul, luminând cald, de jos în sus fețele celor ce le țineau în mâini. Vlădica Antim, în odăjdii arhierești negre, cusute pe margini cu argintiu, stăpânea cu glasul lui exact emoția credincioșilor. L-au condus pe Brâncoveanu la jilțul domnesc și l-au așezat de ca și cum ar mai fi fost vodă. Încă pentru bisericile țării el era singurul voievod uns în viață. Se așeză și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bârloguri ale hoților; peste tot se află balustrade ce îi țin pe cei ce se plimbă suspendați fără primejdie deasupra prăpăstiilor larg căscate; în fund, Cerna care sare ca o nebună din stâncă în stâncă, formând când cascade cu valuri argintii, cu muget blând; când mici lacuri netede ca o oglindă, limpezi precum cristalul, lăsând să se vadă în profunzimile lor transparente o mulțime de pești, de la micul păstrăv al munților, cu pielea aurie pătată cu stacojiu, până la cel mare, iubit
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
putem aborda interdisciplinar lecția de la limba română despre iarnă, educație plastică și abilități practice având ca temă „Decuparea fulgilor de zăpadă”. Realizând lecțiile despre iarnă vom scoate în evidență schimbările petrecute în natură odată cu apariția anotimpului rece - iarna, jocul steluțelor argintii , bucuria copiilor și vom cere elevilor să vorbească despre ceea ce ei au observat în zilele cu ninsoare - vom spune că fulgii de zăpadă sunt mici, de diferite forme și foarte frumoși. La ora de desen vom propune elevilor să deseneze
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
arma și la destine frâie. Robert părăsi casa magicianului mergând în neștire pe aleia parcului cu tei. Tot gândindu-se la Roberta, aproape că alerga pe aleile nesfârșite ale parcului, când auzi un tropot de cal. Printre arborii cu scoarță argintie, văzu o nălucă albă, mlădie, care înainta spre el. Dar se trezi când îi vorbi o fată vie: -Robert iubitul meu, știam că ești aici, vrând să ne întâlnim trimiși de Dumnezeu. Robert îngenunche în fața ei ca la o mirifică
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
UN ÎNTRERUPĂTOR ELECTRIC PE CARE SĂ ÎL POATĂ ÎNCHIDE. GĂSI UN BUTON ȘI ÎL APĂSĂ. LINIILE LUMINOASE, ATÂT CÂT LE PUTEA VEDEA PÂNĂ LA UȘA DORMITORULUI, DISPĂRURĂ PE LOC. CADRANUL LUMINOS AL CEASULUI SE ÎNTUNECĂ. APĂSĂ DIN NOU BUTONUL, DAR RAZELE ARGINTII NU MAI APĂRURĂ. MARIN SE ÎNTOARSE SPRE UȘA DORMITORULUI. O PRIVIRE ARUNCATĂ ÎNĂUNTRU ÎL ASIGURĂ CĂ RAZELE DISPĂRUSERĂ ȘI DE ACOLO ȘI CĂ, DEOCAMDATĂ, FANTASTICUL EPISOD LUASE SFÂRȘIT. Închise ușor ușa, așteptând câteva clipe ca să fie sigur că Riva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]