2,248 matches
-
au fost descoperite în locul menționat mai sus, se află în prezent în colecțiile Complexului Muzeal Bucovina. Acele monede datează locuirea de lângă Biserica "Sf. Nicolae" în prima jumătate a secolului al XV-lea, aceasta fiind din aceeași perioadă. În mai 2010, arheologii Florin Hău, Ștefan Dejan și Ion Mareș de la Muzeul Bucovinei din Suceava au efectuat o serie de cercetări arheologice preventive pe suprafața vechiului cimitir parohial, amplasat la o distanță de 11 m de latura de nord a bisericii. Au fost
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
au fost încastrate o lespede funerară și o altă piatră cu inscripție. În 2011, s-au împlinit 400 de ani de la reînnoirea din 1611 a Bisericii "Sf. Nicolae" din Suceava, eveniment important pentru istoria orașului. Cu acest prilej, istoricul și arheologul Ion Mareș, director adjunct al Complexului Muzeal Bucovina, a elaborat lucrarea "Biserica „Sfântul Nicolae” Suceava", cea dintâi monografie închinată acestui locaș. Lucrarea a fost prefațată de arhiepiscopul Pimen Zainea al Sucevei și Rădăuților. Biserica prezintă trăsăturile arhitecturii moldovenești a vremii
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
20 octombrie 1941) a fost un cercetător român în domeniul arheologiei, slavist și eseist, care și-a dedicat energia scoțând la iveala izvoade nestemate ale istoriei neamului. A participat la interpretarea și punerea în valoare a mărturiilor dobândite pe șantierele arheologului Constantin Pârvan în Dobrogea. Specialist mai ales în istoria slavilor sud dunăreni, bun cunoscător al textelor slave și slavo-romane, a putut aduce dovezi asupra unității și coeziunii populației locuitoare pe aceste meleaguri. Neîntrecut în interpretarea documentelor slavone ale epocii medievale
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
din Franța, din Grecia și, în special, al arhivelor din Ungaria, Serbia, Bulgaria și Turcia, a alcătuit și publicat o bogată colecție de documente și copii fotografice. A participat la interpretarea și punerea în valoare a mărturiilor dobândite pe șantierele arheologului Constantin Pârvan în Dobrogea. Specialist mai ales în istoria slavilor sud dunăreni, bun cunoscător al textelor slave și slavo-romane, a putut aduce dovezi asupra unității și coeziunii populației locuitoare pe aceste meleaguri. Neîntrecut în interpretarea documentelor slavone ale epocii medievale
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
Bun (1400-1432). Urmele bisericii din secolul al XV-lea au fost identificate prin săpăturile arheologice efectuate în interiorul bisericii actuale. În biserică se află o piatră pentru păstrat jarul, care are scris cu litere slavone anul 1481. Pe baza acestei descoperiri, arheologii au presupus că reparațiile bisericii au fost efectuate după 1476, când orașul Suceava a ars în urma incendierii lui de către armata turcă condusă de sultanul Mahomed al II-lea. Între anii 1987-1989 au fost întreprinse cercetări arheologice și în curtea Bisericii
Biserica Coconilor () [Corola-website/Science/316613_a_317942]
-
9 m lățime în zona absidelor laterale, 2,50 m grosimea zidurilor) și un plan triconc cu abside semicirculare, ea fiind compartimentată în altar, naos, pronaos și pridvor. Edificiul este suprapus parțial de actuala biserică Sfântul Dumitru. Majoritatea istoricilor și arheologilor din perioada actuală (arhitectul Cristian Moisescu, Emil I. Emandi, Stela Cheptea, Paraschiva-Victoria Batariuc) consideră că acest lăcaș de cult a fost ctitorit de Ștefan cel Mare după victoria de la Codrul Cosminului din luptele cu polonezii din 1497, fiind invocată informația
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
de cult precum un epitaf (1763), un felon, un antimis sârbesc (1708), un tetraevanghel și o evanghelie în limba română (1762). Lângă ruinele bisericii construite la sfârșitul secolului al XIV-lea au fost descoperite vestigiile unei alte construcții, despre care arheologul Florin Hău a presupus că a avut menirea de clopotniță. În apropiere de biserică, la o distanță de 30 metri spre sud-est, domnitorul Alexandru Lăpușneanu, ginerele lui Petru Rareș, a construit între anii 1560-1561 un turn clopotniță cu trei etaje
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
mai fost locuită. Mănăstirea a cunoscut o decădere constantă din secolul al XIV-lea, pentru ca în anul 1557, după invazia turcească în părțile Aradului și din cauza Reformei religioase, mănăstirea să nu mai fie consemnată ca fiind funcțională. Intrat în atenția arheologilor imediat după anul 2000, a cunoscut campanii de cercetare succesive (sub conducerea medievistului Adrian Andrei Rusu de la Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj) ajutat de un colectiv format din George Pascu Hurezan, Florin Mărginean, Zsuzsanna Kopeczny (Complexul Muzeal Arad
Mănăstirea Bizere () [Corola-website/Science/316745_a_318074]
-
aceeași epocă: "„felul de construcție și mai ales mortarul făcut cu făină de cărămidă, care s-a folosit la mai multe părți ale Cetății Suceava, construită mai târziu, ne-ar îndreptăți să admitem aceasta”". În perioada 1952-1956, un colectiv de arheologi a efectuat cinci campanii de săpături și au decopertat ruinele. Ei au publicat rezultatele cercetărilor în monografia arheologică "„Cetatea Șcheia”", lucrare care a apărut în anul 1960, sub egida Institutului de Arheologie al Academiei RPR, avându-i ca autori pe
Cetatea Scheia () [Corola-website/Science/316794_a_318123]
-
deseori el este numit pur și simplu "condor". Spre deosebire de situația rudei sale nord-americane, studiată atent după rămășițele sale pietrificate, dovezi privind existența condorului andin în epocile geologice mai vechi sunt foarte puține. Studiind puținele fosile descoperite în provincia boliviană Tarija, arheologii presupun că originile condorului andin s-ar găsi în pliocen sau pleistocen, atunci când viețuia o pasăre ceva mai mică decât condorul de azi (subspecia dispărută "Vultur gryphus patruus"). Condorul andin este cea mai mare pasăre din emisfera vestică. Cu toate că lungimea
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
Pârvan" din București, instituție căreia îi va rămâne devotat toată viața. În 1971 devine cercetător principal (gradul III) și membru în consiliul stiințific al Institutului (între 1982-1990 a fost președinte al acestuia). Gh. Poenaru-Bordea a avut o intensă activitate de arheolog al Olteniei romane, participând susținut la săpăturile de la Sucidava și Romula, ca și la cercetarea celor mai multe castre din valea Oltului sau a celor de la Sâmbotin și Bumbești-Jiu. A prezentat contribuții la trei congrese internaționale de studii asupra frontierelor romane (1972
Gheorghe Poenaru-Bordea () [Corola-website/Science/315110_a_316439]
-
salvează un naufragiat islandez numit Țórir și echipajul acestuia, incident ce-i aduce lui Leif porecla de "Leif cel Norocos" (în nordica veche: "Leifr hinn heppni"). Cercetări efectuate în anii 1950 și 1960 de exploratorul Helge Ingstad și soția sa, arheologul Anne Stine Ingstad, au identificat o așezare vikingă localizată în extremitatea nordică a Newfoundland, cunoscută ca L'Anse aux Meadows, ce a fost corelată cu așezare lui Leif. După creștinarea sa, Leif este trimis înapoi în Groenlanda pentru a răspândi
Leif Eriksson () [Corola-website/Science/315171_a_316500]
-
acestea îl reprezentau pe "Orfeu', "Vânătoarea lui Alexandru cel Mare" și "Cele Patru Anotimpuri" În 1913, mozaicul "Zliten", faimos pentru scenele ce reprezentau lupta gladiatorilor, dar și scene de vânătoare, a fost găsit în orașul Zliten, din Liban. În 2000, arheologii ce lucrau în Leptis Magna, din Libia, au descoperit un mozaic lung de 30 picioare în culori vii, făcut cel mai probabil în secolul 1 sau 2 după Hristos. Acesta reprezintă lupta dintre un războinic și un cerb, patru tineri
Mozaic () [Corola-website/Science/318718_a_320047]
-
18 noiembrie 1952 la București. A urmat liceul "Dimitrie Cantemir" și clasa a XII-a la liceul "Ion Luca Caragiale" din București, pe care l-a absolvit în 1971 cu media 10 la bacalaureat. Dorea să devină marinar, ziarist sau arheolog însă a intrat la teatru din prima încercare și a absolvit I.A.T.C. (actuala Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”) secția Actorie în 1975 la București, clasa prof. Sanda Manu și Geta Angheluță. A fost
Vlad Rădescu () [Corola-website/Science/318773_a_320102]
-
din anii 1636-1637. Istoricul Gheorghe Balș consideră că Biserica "Sf. Voievozi" din Scânteia datează din secolul al XVII-lea, argumentând printre altele că „forma turtită în plan a curburii altarului” nu este caracteristică pentru epoca ștefaniană. Analizând documentele de proprietate, arheologul Stela Cheptea a concluzionat că Biserica „Sf. Arhangheli” din Scânteia nu a fost ctitorită de Ștefan cel Mare, deoarece moșia Scânteia a aparținut încă din prima jumătate a secolului al XV-lea boierului Duma Negru și a fost păstrată în
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
aurite”". Cea de-a doua biserică din Scânteia avea hramul „Sf. Paraschiva” și este atribuită domnitorului Vasile Lupu, fiind anterioară anului 1636. În urma unei cercetări arheologice a ruinelor acelui lăcaș de cult în anii '80 ai secolului al XX-lea, arheologul Nicolae Pușcașu a confirmat datarea în secolul al XVII-lea a construcției acelei biserici. Localitatea Scânteia decade după evenimentele din 1700, călătorii străini din secolul al XVIII-lea menționând că satul era distrus. Aflat în drum spre Istanbul, secretarul unei
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
în timpul domniei lui Mihail Sturdza (1834-1849), biserica fiind împodobită din porunca patriarhului Chiril al II-lea al Ierusalimului (1845-1872). Lăcașul de cult a fost reparat în anul 1903. În anul 1984, au fost efectuate cercetări arheologice în jurul bisericii de către cercetătorii arheologi Nicolae Pușcașu și Voica Maria Pușcașu. În vederea realizării de lucrări de consolidare-restaurare, în vara anului 1990, la solicitarea Parohiei din Scânteia, s-a făcut o săpătură arheologică în interiorul Bisericii „Sf. Arhangheli”. Sub pardoseala din dale de piatră albă s-au
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
existenței unei fisuri în parament. Biserica actuală este puțin deviată față de edificiul inițial, baza absidei de sud fiind retrasă spre mijloc cu circa 0,20 m, iar cea de nord este evazată tot cu 0,20 m față de paramentul actual. Arheologul Stela Cheptea a concluzionat că Biserica „Sf. Arhangheli” din Scânteia a fost fundată pe loc gol. Ea consideră că biserica a fost ctitorită inițial de Vasile Lupu, iar după un timp, probabil în timpul lui Constantin Duca (după cum menționează inscripția pictată
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
maimuțe, pești, rechini sau balene ucigașe, llame și șopârle. Liniile Nazca au fost văzute în anii 1920 de către oamenii aflați în avioanele comerciale care la început au crezut că sunt linii primitive desenate în pământ. Descoperirea lor este însă atribuită arheologului peruvian Toribio Mejia Xesspe care le-a identificat în timpul unei excursii realizate pe dealurile din apropiere în anul 1927, inițial crezând că sunt artefacte importante ce aparțin civilizației incașe. Geoglifele au devenit cunoscute pe scară largă după anii 1930 când
Liniile Nazca () [Corola-website/Science/318877_a_320206]
-
anul 1964. Muzeul este organizat în casa în care a copilărit Emil Racoviță (1868-1947) și cuprinde obiecte legate de copilăria savantului, fotocopii, facsimile. Acestora li s-au adăugat colecții memoriale privind viața și activitatea academicianului Emil Condurachi (1912-1987), istoric și arheolog, specialist în istoria antichității, precum și a lui Grigore Th. Popa (1892-1948), reprezentant al Școlii de Anatomie Funcțională Iași. Ambii sunt fii ai acestui sat. În noiembrie 1988, cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la nașterea lui Emil Racoviță, un
Casa memorială Emil Racoviță () [Corola-website/Science/316326_a_317655]
-
lui nu era clară. În movilele de la Ghassul s-au găsit și cioburi din tipul de dimensiuni mari. În cultura Beer Sheva predomina acest din urmă tip, având o lărgime de 70 cm și o înălțime de circa 40 cm. Arheologul israelian Yaakov Kaplan a emis opinia că e vorba de niște putineie. Cultura Beer Sheva era pe jumătate sedentară și pe jumătate bazată pe pășunat. Membrii ei se îndeletiniceau cu producerea de lapte și cu conservarea produselor lactate, iar acest
Putineiul chalcolitic () [Corola-website/Science/320106_a_321435]
-
lui funerar. Alte dovezi în sprijinul acestui punct de vedere sunt furnizate de basoreliefuri, care continuă în sens invers al acelor de ceasornic , direcție care este inversă față de ordinea normală. Ritualurile au loc în ordine inversă în timpul serviciilor funerare Brahminic. Arheologul Charles Higham descrie, de asemenea,un container care ar fi putut fi un vas funerar, care a fost recuperat de la turnul central. Acesta a fost nominalizată de către unii ca fiind cea mai mare cheltuiala de energie privind eliminarea unui cadavru
Angkor Wat () [Corola-website/Science/320373_a_321702]
-
o uriașă arhivă de date veche de 5 miliarde de ani în afara Rețelei Cunoscute, pe o planetă din Transcendentul Inferior. Arhiva oferă posibilitatea unor bogății de neimaginat pentru tânăra civilizație ambițioasă din Domeniul Straumli, așa încât ea trimite o expediție de arheologi programatori pentru a o deschide și a-i afla secretele. Prevederile expediției se dovedesc insuficiente și mijlocul lor de transport, cunoscut sub numele de Laboratorul Superior, este acaparat de o entitate supra-inteligentă latentă, similară Puterilor dezvoltate în Transcendent, dar mult
Foc în adânc () [Corola-website/Science/321078_a_322407]
-
este o carte de Israel Finkelstein și Neil Asher Silberman care prezintă noul consens al istoricilor și arheologilor asupra validității istorice a Bibliei ebraice. Punctul lor de vedere este că istoricii nu mai pornesc de la premiza că Biblia ar fi corectă din punct de vedere istoric, deoarece noile descoperiri arheologice nu mai pot susține această ipoteză. Istoricii și-
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
conferit identitate națională poporului evreu după reîntoarcerea din exilul babilonian și au constituit baza pentru crearea a două noi mari religii: creștinismul și islamul. Pentru istorici cartea nu prezintă noutăți absolute: "" a fost bine primită de cercetătorii biblici și de către arheologi. Baruch Halpern, profesor de studii iudaice la Pennsylvania State University și conducător al excavațiilor de la Megiddo de-a lungul mai multor ani, i-a lăudat pe autori drept „cea mai curajoasă și mai stimulativă sinteză de Biblie și arheologie din
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]