2,123 matches
-
mai tânăr, David, se îndrepta spre vest de-a lungul litoralului, cucerea Sinope și-și impunea dominația asupra Papflagoniei și Heracleei Pontice. Situația critică a Imperiului Bizantin va fi salvata de catastrofa care se abătea asupra imperiului latin din Balcani. Aristocrația rurală bizantină din Tracia recunoștea la început suveranitatea latină și, prin intermediul menținerii în posesie a vechilor sale proprietăți și pronoia, se punea în serviciul noilor stăpâni. Latinii respinseseră propunerile aristocrației grecești, dispusă la împăcare, crezând că pot forța dispozițiile tratate
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
de catastrofa care se abătea asupra imperiului latin din Balcani. Aristocrația rurală bizantină din Tracia recunoștea la început suveranitatea latină și, prin intermediul menținerii în posesie a vechilor sale proprietăți și pronoia, se punea în serviciul noilor stăpâni. Latinii respinseseră propunerile aristocrației grecești, dispusă la împăcare, crezând că pot forța dispozițiile tratate cu puternicul țar al bulgarilor. Aristocrația grecească se revolta împotriva dominației latine și apela la ajutorul țarului Kaloian, promițându-i serviciile sale și propunându-i coroana imperială. Revolta se întindea
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
la început suveranitatea latină și, prin intermediul menținerii în posesie a vechilor sale proprietăți și pronoia, se punea în serviciul noilor stăpâni. Latinii respinseseră propunerile aristocrației grecești, dispusă la împăcare, crezând că pot forța dispozițiile tratate cu puternicul țar al bulgarilor. Aristocrația grecească se revolta împotriva dominației latine și apela la ajutorul țarului Kaloian, promițându-i serviciile sale și propunându-i coroana imperială. Revolta se întindea rapid. În orașul imperial Didymoteichos, apoi în orașul venețian Adrianopol și în numeroase alte orașe din
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
care nu era pe atunci decât un mare senior foarte ambițios, se gândi că pentru a ajunge la tronul spre care aspira, nimic nu i-ar fi mai folositor decât să facă o căsătorie frumoasă. Or, printre marile familii ale aristocrației bizantine nu exista atunci nici una mai ilustră decât familia Ducas. Genealogiștii duceau originea ei până pe vremea lui Constantin cel Mare și afirmau că strămoșul rasei, înrudit cu primul împărat crestin, primise de la el însărcinarea și titlul de duce de Constantinopol
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
fi admis, nici un ochi străin nu va putea surprinde piosul mister al intimității monastice. Împărăteasa interzice, cu grijă, construirea de terase în apropierea sfintei case, de unde privirile indiscrete s-ar opri în curtea mânăstirii; interzice ca în suita doamnelor din aristocrație, admise să viziteze mânăstirea, vreun bărbat, fie chiar și eunuc, să treacă zidul protector. Pentru mai multăsiguranță, chiar și cântăreții sunt excluși din această mânăstire model: cel mult, deoarece trebuie, vor fi tolerați doi preoți și de asemenea confesorul și
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
Anna Dalassene (greacă: Ἄννα Δαλασσηνή; ca. 1025/30 - 1 noiembrie 1100/02) a fost o importantă nobilă bizantină. Între marile familii feudale și militare din aristocrația bizantină, una din cele mai celebre, către jumătatea secolului al XI-lea era familia Comnenilor. Bogăției, întinderii vastelor sale domenii asiatice, numărul vasalilor și clienților, se adăuga, spre a-i mări prestigiul, strălucirea serviciilor aduse de membrii săi: șeful ei
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
cezarul Ioan Ducas se gândea să.i dea în căsătorie pe nepoata Irina Ducas. Având de ales între aceste două alianțe, Comnenul înțelese fără greutate avantajele celei dea doua care, confundând interesele a două din cele mai ilustre familii ale aristocrației bizantine, asigura ambițiilor sale viitoare un sprijin neprețuit. El se hotărî pentru Ducas. Dar proiectul întâlni din unele părți o opoziție violentă. Împăratul, jignit de a vedea că i se refuză alianța, se arătă absolut ostil; lucru și mai extraordinar
Ana Dalassena () [Corola-website/Science/315023_a_316352]
-
din Caraibe, din America Centrală sau din America de Sud. Teritoriul controlat de un "cacique" este numit „"cacicazgo"”. Prin extindere, acest cuvânt a fost folosit de cronicarii spanioli din secolul al XVI-lea pentru a traduce termenul nahuatl „"tecuhtli"”, care servea la desemnarea aristocrației aztece și, într-un mod mai general, pentru desemnarea suveranilor absoluți ai civilizațiilor precolumbiene. În zilele noastre, prin "cacique" se poate înțelege "conducătorul" unui sat din Mexic, iar în Portugalia, un lider local al unui partid politic.
Cacique (căpetenie) () [Corola-website/Science/315048_a_316377]
-
barocului, mai ales când ne referim la jocul de umbre și lumini și la mișcarea compozițională. Totuși, stilul rococo este mai ludic, chiar inclinat către frivolitate, adecvat mai ales decorațiilor, aplicate mai ales la acele "hôtels" pariziene, locuințe rezidențiale ale aristocrației franceze. Printre artiștii rococo se remarcă Antoine Watteau (1684 - 1721), cunoscut în special pentru imaginile sale diafane, eterice, cu amanți îmbrăcați elegant, ce participă la acele "fêtes galantes" (reuniuni mondene în aer liber), la moda în acea vreme. La fel de frecvente
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
epocii, un exemplu în acest sens constituindu-l lucrarea "Marriage à la Mode" (1745), care prezintă efectele dezastruoase ale unei căsătorii din interes. Thomas Gainsborough (1727-1788) și Joshua Reynolds (1723-1792), urmând linia trasată de van Dyck, se concentrează asupra portretizării aristocrației engleze. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea are loc o revoluție în pictură, când exuberanța stilului rococo este înlocuită de sobrietatea neoclasicismului. La aceasta a contribuit un anumit context istorico-social. Săpăturile arheologice efectuate pe la mijlocul secolului, în Italia
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
și o atentă reconstituire a atmosferei socio-politice italiene de la mijlocul secolului al XIX-lea. Prințul Don Fabrizio Salina (Burt Lancaster), mare latifundiar sicilian de viță nobilă, este bulversat de știrile privind campania lui Giuseppe Garibaldi și-și dă seama că aristocrația trebuie să se adapteze noilor realități istorice și să cedeze privilegiile burgheziei. Prințul aranjează căsătoria nepotului său, Tancredi Falconeri (Alain Delon), cu Angelica (Claudia Cardinale), fiica bogatului negustor Calogero Sedara (Paolo Stoppa), pentru ca astfel să-și poată menține statutul social
Ghepardul (film) () [Corola-website/Science/318549_a_319878]
-
reprezentațe străine. Mai la nord, urbaniștii au trasat bulevarde late, construind blocuri pentru noi cartiere rezidențiale. Cartierele asiatice, moștenitoare ale anticului Chalcedon, s-au dezvoltat pe plan rezidențial. Cartiere populare foarte dens populate au succedat vechilor rezidențe de vară ale aristocrației otomane și vilelor marii burghezii, cele mai cunoscute și întinse fiind Üsküdar (vechiul Scutari) și Kadiköy. In ciuda importanței comerciale scăzute a Mării Negre, în raport cu Orientul Apropiat arab, orașul nu s-a lăsat marcat de această situație și nici de trecutul
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
tot așa cum fusese și pe vremea stăpânirii poloneze, deși compoziția și legitimitatea ei în cadrul noii societăți s-a schimbat în mod radical. În timul rebeliunii lui Hmelnițki, șleahticii polonezi și magnații ruteni polonizați au fugit din Ucraina. Ca urmare, noua aristocrație a fost formată din amestecul nobilimii care rămăsese pe teritoriul Hetmanatului (vechi familii nobiliare care respinseseră polonizarea și mica nobilime care se alăturaseră cazacilor în lupta împotriva polonezilor) cu ofițerimea căzăcească în ascensiune. Nobilii loiali Hetmanatului, spre deosebire de aristocrații polonezi, ale
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
orice preț și și-a trimis propriul delegat, Johan Adler Salvius. Cu puțin înainte de constatarea acordului de pace, ea l-a admis pe Salvius în Consiliul Național împotriva dorinței cancelarului Oxenstierna. Salvius nu era aristocrat însă Cristina voia o opoziție aristocrației de atunci. În 1648 Cristina a obținut un loc în Dieta Imperială a Sfântului Imperiu Roman când Bremen-Verden și Suedia Pomerania au fost alocate Suediei prin Tratatul de la Osnabrück. În 1649, cu ajutorul unchiului ei, Ioan Cazimir, și a vărului ei
Cristina a Suediei () [Corola-website/Science/316162_a_317491]
-
unui stat lituanian. S-a clarificat, însă, că noul stat va fi diferit de vechiul Ducat: urma să fie organizat doar pe pământurile locuite de etnici lituanieni și avea să fie guvernat pe principii democratice, spre deosebire de ducatul multietnic guvernat de aristocrație. Terminarea legăturilor dintre Lituania și alte state era adresată Germaniei, Rusiei și Poloniei, care aveau fiecare planul său pentru această țară. Deși nu direct, declarația renunța la orice încercare de reînviere a fostei Uniuni Polono-Lituaniene. Actul din 16 februarie 1918
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
ieftine. S-a înrăutățit viața localnicilor, ceea ce a avut ca urmare o puternică răscoală cunoscută sub numele de „"Marea Revoltă"” (1857-1858), înăbușită cu mare greutate de britanici. Aceștia și-au perfecționat metodele de stăpânire și au atras de partea lor aristocrația indiană, cu care au împărțit avantajele conducerii. Dominația străină a avut și urmări pozitive prin introducerea tehnologiilor moderne europene (de exemplu, căile ferate și construirea de fabrici) în scopul unei clase mijlocii indiene cu vederi naționaliste care milita la început
Civilizațiile asiatice și africane și modernitatea () [Corola-website/Science/320206_a_321535]
-
avut copii. Iubiți de public, ea și Georg au creat și dezvoltat teatrul Meiningen. După războiul franco-prusac, Georg al II-lea de Saxa-Meiningen s-a dedicat teatrului. A ajuns să fie considerat unul din cei mai proeminenți intelectuali din rândul aristocrației Imperiului German. Pornind de la trupa de teatru de pe lângă curtea princiară, el a dezvoltat așa-numitul "Meiningen Ensemble" . El rămâne în istoria teatrului prin acuratețea costumelor și decorurilor istorice, precum și veracitatea scenelor colective. A făcut mai multe turnee prin Europa, având
Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/320302_a_321631]
-
al II-lea a reintrodus mai multe reforme prin care a lărgit armata centrală imperială ("nizam"), a introdus noi taxe și a complicat birocrația otomană. Aceste reforme au dus la slăbirea statutului special și a privilegiilor de care se bucura aristocrația bosniacă în Imperiul Otoman și, combinat cu creșterea puterii altor popoare europene aflate sub dominație otomană, a dus la alarmarea și agitarea spiritelor în rândul bosniacilor. Viitorul lider al mișcării pentru autonomie, Husein Gradaščević, pe atunci funcționar local, nu s-
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
mișcării pentru autonomie, Husein Gradaščević, pe atunci funcționar local, nu s-a opus la început reformelor. În 1826, când Sultanul a emis un decret prin care a deființat ienicerii din Bosnia, reacția imediată a lui Gradaščević a fost similară restului aristocrației bosniace. Gradaščević a amenințat că va folosi forța militară pentru a supune orice adversar al ienicerilor din Sarajevo. Când ienicerii l-au ucis pe "nakibul-ešraf" Nuruddin Efendi Šerifović, tonul său s-a schimbat și s-a distanțat rapid de cauza
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
se retragă și distrugând posesiunile familiei Sulejmanpašić. La 21 mai, Namik-pașa a plecat la Stolac în urma unui scurt asediu. După aceea, Gradaščević s-a proclamat "Comandant al Bosniei, ales prin voința poporului". La 31 mai, Gradaščević a cerut ca toți aristocrații să i se alăture armatei sale, împreună cu oamenii de rând care doreau să o facă. Mii de oameni i s-au alăturat, inclusiv mulți creștini. Gradaščević și-a împărțit armata în două, lăsând o parte la Zvornik să se apere
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
curtenilor nu reușeau să țină pasul cu ea. Plăcerea de a mânca a făcut ca în timpul anilor să câștige în greutate, devenind supraponderală. Crescută în religia protestantă, nu iubea lungile liturghii în latină. A fost indignată de infidelitatea deschisă a aristocrației. Opiniile sale erau deseori în contrast cu cele de la curtea franceză.
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
Imperiul Otoman a emis „Firmanul Reformelor” (Islahat Fermâni), o nouă reglementare ce privea „Nizâmnâme−i Millet−i Ermeniyân”, inițiată de Adunarea Patriarhală a Armenilor. Armenii primeau privilegii excepționale, care permiteau formarea unui „stat în stat” și care urmărea eliminarea dominației aristocrației prin dezvoltarea claselor politice izvorâte din societatea civilă. Aceste două reforme, care ar fi trebuit din punct de vedere teoretic să fie exemple de schimbare socială prin intermediul legii, au produs o presiune uriașa asupra structurii politice și administrative otomane. Sistemul
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
a privat pe Ferdinand de orice putere. Regele și-a petrecut următorii ani vânând și făcându-și apariția la Palermo numai când era necesară prezența sa. În 1812, soțul Mariei Isabella a fost numit regent. Francesco s-a ciocnit de aristocrația insulei, care s-a opus noilor taxe pentru a finanța războiul împotriva Franței, susținând un grad ridicat de autonomie. Lipsită de influență, regina Maria Carolina a fost exilată la casa sa din Austria în 1813, unde a murit un an
Maria Isabela a Spaniei () [Corola-website/Science/321277_a_322606]
-
uniforma sa SA, l-a abordat pe noul rege, Eduard al VIII-lea în legătură cu posibilitatea unui pact. În urma discuțiilor nu s-a ajuns la pact, însă el a continuat să expedieze rapoarte încurajatoare lui Hitler cu privire la puterea sentimentelor pro-germane printre aristocrația britanică. După criza abdicării lui Eduard al VIII-lea, el a fost gazdă pentru fostul rege și soția sa, atunci Ducele și Ducesa de Windsor, în timpul turneului lor oficial din Germania din 1937. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial
Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321670_a_322999]
-
politică, luptele dintre familiile aristocratice au divizat orașul. Orașul Atena era condusă de nouă arhonți . Acești arhonți au fost aleși pentru un mandat de un an de către un consiliu de foști archeonii numit Areopag. Areopagizii erau formați numai din membrii aristocrației. Acești aristocrați s-au folosit de poziția și puterea lor de a beneficia doar propria familie. Singurul organism politic de natură să pună acești oameni la treaba a fost Areopagul. Având în vedere că inspectarea puterii aristocratice era întocmită de
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]