2,684 matches
-
se cunoaște data la care Mihail R. Sturdza a aderat la Mișcarea Legionară. Cert este că acesta nu figurează printre căpeteniile legionare și susținătorii de marcă ai acestora inculpați în procesul din aprilie 1934, arestați în 29 decembrie 1933, în urma asasinării prim ministrului I.G. Duca, pe peronul Gării Sinaia, de către o echipă de legionari, numiți ulterior Nicadori. Mihail R. Sturdza nu se regăsește nici pe lista celor 66 de deputați legionari, aleși în urma alegerilor din 20-22 decembrie 1937. Nu menționează aceasta
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
suveranitate populară și la o largă participare la procesul politic, promisiuni care nu au fost onorate după obținerea păcii. Activismul organizațiilor studențești a determinat liderii conservatori, cum ar fi Klemens Wenzel, Prinț von Metternich, să se teamă de sentimentul naționalist; asasinarea dramaturgului german August von Kotzebue în martie 1819 de un student radical ce dorea unificarea a fost urmată la 20 septembrie 1819 de proclamarea Decretelor de la Carlsbad, care au frânat conducerea intelectuală a mișcării naționaliste. Metternich a reușit să canalizeze
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
îndeplini scopurile. Retorica de la Hambach punea accentul pe natura pașnică a naționalismului german: ideea nu era de a construi baricade, o formă foarte „franțuzească” de naționalism, ci de a construi punți emoționale între grupări. Așa cum făcuse și în 1819, după asasinarea lui Kotzebue, Metternich s-a folosit de demonstrația populară de la Hambach pentru a promova politici conservatoare. „Cele Șase Articole” din 28 iunie 1832 reafirmau principiul autorității monarhice. La 5 iulie, Dieta din Frankfurt a votat încă 10 articole, care reiterau
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
pe cont propriu spre ținuturile armenești din zona Eufratului. La începutul anului 1098 în Edessa, Baldwin a fost adoptat ca moștenior de regele Thoros, un monarh grec ortodox care se afla în relații foarte proaste cu supușii săi armeni. După asasinarea lui Thoros, Balduin a devenit noul monarh, creând Comitatul Edessei, primul stat cruciat. Între timp, armatele cruciate au mărșăluit spre Antiohia, care se afla cam la jumătatea distanței dintre Constantinopol și Ierusalim. Creștinii au ajuns aici în octombrie 1097 și
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Altew reforme importante au fost inițiate în domeniile cultural și educațional. Reformele lui Alexandru al II-lea au dus la o reașezare a structurilor sociale și avea nevoie de discuții publice asupra problemelor și eliminarea cenzurii. După o tentativă de asasinare a țarului în 1866, guvernul a reintrodus cenzura, dar într-o formă atenuată. Guvernul a limitat într-o oarecare măsură libertatea universitară în 1866, la cinci ani după ce acestea din urmă obținuseră autonomie academică. Guvernul central a încercat să acționeze
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
propagandistică Zemlia i volia "Pământ și libertate", care s-a orientat către terorism. Această nouă orientare a devenit din ce în ce mai puternică trei ani mai târziu, când grupul redenumit Narodnaia Volia " Voința poporului" a început campania de antentate care a culminat cu asasinarea tarului Alexandru al Ii-lea în 1881. În 1879, Gheorghi Plehanov a format o facțiune propagandistică a Narodnaia Volia numită Ciornîi peredel " Reîmpărțirea neagră", cunoscuți și ca "Partidul Socialiștilor Federaliști", care milita pentru împărțirea tuturor terenurilor agricole țăranilor. "Voința poporului
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
în vrie. O altă ipoteză este că avionul ar fi lovit un balon meteorologic. Au mai fost și alte ipoteze, mai puțin plauzibile, s-au mai făcut referiri la o eroare de pilotaj coroborată cu o defecțiune tehnică a aparatului, asasinarea comandată de către Leonid Brejnev, etc.
Iuri Gagarin () [Corola-website/Science/304746_a_306075]
-
război cecen. Rușii și trupele cecene pro-ruse au fost acuzate de încălcarea drepturilor omului de către organizația americană Human Rights Watch dar și de grupul rusesc Memorial. Încercările de a forma un guvern pro-rus nu au fost un succes, așa cum demonstrează asasinarea lui Ahmad Kadîrov din mai 2004. Grupurile separatiste cecene au devenit din ce în ce mai radicalizate și fragmentate, Șamil Basaev și sprijinitorii lui adoptând o poziție islamist-fundamentalistă cerând ajutorul organizațiilor arabe islamiste precum Al-Qaeda. O poziție diferită a avut Aslan Mashadov, lider cecen
Istoria Ceceniei () [Corola-website/Science/304854_a_306183]
-
ca răzbunare. Cuenca făcea parte dintr-o unitate de comando a Gărzilor de Asalt, unitate condusă de căpitanul Fernando Condés Romero. Condés era un apropiat al liderului socialist Indalecio Prieto, dar nu se știe dacă Prieto a fost complice la asasinarea lui Calvo Sotelo de către Cuenca. Totuși, uciderea unui atât de important parlamentar, cu implicarea poliției, a ridicat semne de întrabare și a atras reacții puternice din partea mișcărilor de centru și dreapta. Calvo Sotelo era principalul politician monarhist din Spania. El
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Sikorski nu a fost accidentală. Unii istorici au speculat pe seama faptului că moartea ar fi fost rezultatul unei conspirații sovietice, britanice, sau chiar poloneze. O asemenea presupunere nu a fost demonstrată până acum, iar faptul că principalii promotori ai ideii asasinării lui Sikorski sunt istoricii [[revizionism|revizioniști]] [[David Irving]] și [[Rolf Hochhuth]] a făcut ca lumea academică să nu ia în serios versiunea asasinatului. Pe de altă parte mai ar trebui spus că, până în zilele noastre, doar foarte puține documente ale
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
în guvernarea provinciei. Intrat în conflict cu regele Ladislau al IV-lea Cumanul, Roland Borșa a fost demis temporar din funcția de voievod în 1285, dar a revenit la putere în 1288. Drept răzbunare, împreună cu frații săi, el a organizat asasinarea regelui la Cheresig (1290). Ambițiile sale oligarhice l-au adus însă în conflict și cu ultimul rege din stirpea lui Arpád, Andrei al III-lea al Ungariei. Învins de trupele regale în războiul civil din 1294, Roland Borșa a fost
Roland Borșa () [Corola-website/Science/305526_a_306855]
-
Irinei, Katya care se oferă să-l ajute în schimbul omorârii lui Sloane. Jack îl vizitează pe Sloane dar Katya îl avertizează mai întâi pe Sloane că Jack ar putea să-l omoare. Katya îl contactează apoi pe Jack ca să oprească asasinarea. Vaughn își declară iubirea față de Sydney înainte de a fi duși în fața plutonului de execuție. În loc de a fi uciși, unul dintre gardieni îi omoară pe ceilalți soldați, iar apoi fug toți împreună cu dezertorul. Data originală de difuzare: 15 februarie, 2004 Dezertorul
Episoade Alias (Sezonul 3) () [Corola-website/Science/305581_a_306910]
-
rol prioritar Craiovei, numind-o "capitala pandurilor, orașul sufletului meu". Aflînd că armata pandurilor se îndreaptă ca un tăvălug spre Craiova, zdrobind la Strehaia armata domnitorului și ocupînd cu ușurință toate mănăstirile și conacele fortificate, divanul Craiovei pune la cale asasinarea lui Tudor. Omul trimis de ei, arnăutul Gore, va fi prins și judecat de panduri împreună cu oamenii săi. Noul caimacan al Craiovei, Nicholache Văcărescu, strînge trupe de panduri care nu intraseră în oastea lui Tudor, îi numește arnăuți domnești, promițîndu-le
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
000 ha teren, podiumul domeniilor cele mai întinse fiind: 1) Surorile Sanda și Adina Știrbei. 2)Magnatul Jean Mihail. 3) Dumitru Burileanu. Sub aspect politic, prefecții Craiovei beneficiau de un sprijin puternic din partea primilor miniștri ai României care au urmat asasinării lui Armand Călinescu din 1939. În afara lui Ion Gigurtu, ceilalți prim-miniștri avînd legături cu orașul Craiova : Gheorghe Argeșanu (născut la Caracal, devenit craiovean), Constantin Argetoianu (născut în Craiova), Gheorghe Tătărăscu (născut în Craiova), Ion Antonescu (născut la Pitești, a
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
general locotenent în 1791. A fost numit succesiv ambasador la Constantinopol, guvernator al Finlandei, comandant al corpului de cadeți din Sankt Petersburg, ambasador la Berlin și guvernator al Sankt Petersburgului. Kutuzov era unul dintre favoriții lui Pavel I, dar după asasinarea țarului a căzut în disgrație, nereușind să cucerescă aprecierea noului împărat Alexandru I. În 1805, Kutuzov a comandat corpurile de armată care au încercat să oprească înaintarea trupelor lui Napoleon Bonaparte către Viena, câștigând o victorie sângeroasă la Dürrenstein pe
Mihail Kutuzov () [Corola-website/Science/306321_a_307650]
-
vrut Antonescu, care la 11 ianuarie 1941 declara: La 27 noiembrie 1940 unități ale Poliției Legionare au ucis la Jilava și la Prefectura poliției Capitalei 65 de demnitari politici din timpul regimului lui Carol al II-lea, ca răzbunare pentru asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu. Două zile mai târziu, legionarii l-au asasinat pe fostul prim-ministru, celebrul istoric Nicolae Iorga. Aceste fapte au stricat relațiile dintre legionari și Ion Antonescu. Concomitent, legionarii au început să perceapă amenzi și taxe ilegale
Pogromul de la București () [Corola-website/Science/306394_a_307723]
-
familia Rosetti după ce rupe logodna cu Libia, fiica lui C.A. Rosetti. Și următoarea sa logodnă, cu Jeanne, nepoata lui Jules Michelet, a trebuit să o rupă, fiind pus să aleagă între stabilirea în Franța și rămânerea în România. După asasinarea lui Barbu Catargiu, Carada este acuzat a fi fost unul dintre autorii morali ai crimei, fiind arestat pentru scurt timp (9-22 iunie 1862). Pleacă la Paris în 1863 pentru a-și completa studiile, până în 1865. De fapt, Carada a avut
Eugeniu Carada () [Corola-website/Science/306443_a_307772]
-
real succes de librărie. În luna martie a aceluiași an 1991 este victima unei agresiuni care are loc la Geneva, concomitentă cu devastarea la București a sediilor unor partide politice, a agresării unor lideri și ziariști din opoziție și a asasinării la Chicago (în Statele Unite) a profesorului Ioan Petru Culianu, succesorul lui Mircea Eliade la Catedra de istorie a religiilor la Universitatea din Chicago . Profesorul Mazilu a lăsat atunci să se înțeleagă că puterea de la București ar fi fost și în spatele
Dumitru Mazilu () [Corola-website/Science/305843_a_307172]
-
de Actul de Abjurare, declarația de independență a provinciilor. În 1582, l-au pe invitat François, duce de Anjou, să-i conducă, dar după o încercare eșuată de a captura Antwerp în 1583, ducele a părăsit Țările de Jos. După asasinarea lui William de Orange (10 iulie 1584), Henric al III-lea al Franței și Elisabeta I a Angliei au refuzat oferta de suveranitate. Cu toate acestea, Anglia a fost de acord să transforme într-un protectorat englez (Tratatul de la Nonsuch
Provinciile Unite () [Corola-website/Science/305884_a_307213]
-
avut succes în această dezbatere Hiler a cîștigat și el „deoarece el m-a dorit de partea lui și m-a avut” Numele lui Speer a fost inclus pe lista unui guvern de după Hitler imaginată de conspiratorii din spatele atentatului de asasinare a lui Hitler de la 14 iulie 1944. Lista avea un semn de întrebare și o notă „va fi obținut” alături de numele lui care e probabil că l-ar fi salvat de execuție după eșecul atentatului. Până în februarie 1945, Speer, care
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
de către un zid înalt care a fost ridicat în jurul gurii de intrare a aerului. Speer și-a motivat acțiunea pe baza disperării cînd și-a dat seama că Hitler intenționa să tragă întregul popor german după el. Presupusul plan de asasinare conceput de Speer a fost întîmpinat ulterior cu scepticism, rivalul în arhitectură al lui Speer, Hermann Giesler luîndu-l în derîdere pe acesta a zis „ al doilea cel mai puternic om în stat nu a aut o scară”. Speer a fost
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
Înaltul comandament al forțelor de uscat). OKW fusese format în 1938 după afacerea Blomberg-Fritsch care a dus la demisia lui Werner von Blomberg și dizolvarea "Reichswehrministerium" (Ministerul de război al Reichului). Albrecht von Hagen, un membru al nereușitei tentative de asasinare a lui Hitler de la 20 iulie, a fost staționat aici cu responsabilitatea de curier între posturile militare din Berlin și comandamentul secret a lui Hitler, cunoscut ca „Bârlogul lupului”. Între OKW și OKH a existat o rivalitate: din cauză că multe operațiuni
Oberkommando der Wehrmacht () [Corola-website/Science/305899_a_307228]
-
curs de bolșevizare, iar comandantul său, generalul Șcerbacev nu mai avea controlul asupra acesteia. La Socola, lângă Iași, se instalase un adevărat Stat Major bolșevic care avea drept obiectiv înlăturarea regelui Ferdinand I, instituirea unui regim sovietic în România și asasinarea lui Șcerbacev. Împotriva acestuia s-a organizat un atentat la 21 decembrie; acesta eșuând, comandantul rus a cerut sprijinul armatei române pentru distrugerea centrului bolșevic de la Socola. Consiliul de Miniștri, după multă chibzuință, a aprobat cererea, dezarmând soldații ruși și
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
lider al rebeliunii. Când Țările de Jos s-au revoltat încă o dată, el și-a mutat curtea înapoi, însă la Delft, pentru că posesiunile familiei van Oranje, aflate la Breda, au rămas ocupate de spanioli. Delft, a rămas baza operațiilor până la asasinarea lui de către Balthasar Gérard (sau Balthazar Gerards), în 1584. Până în 1572, Spania a înăbușit în mare parte rebeliunea, în majoritatea teritoriului Țărilor de Jos. La aceasta au contribuit greșeli de strategie făcute de olandezi și lipsa de vigoare în publicul
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
Israel) a devenit membru al acestui partid de tendință social democrată (1930). În anul următor, 1931, s-a mutat la Ierusalim unde a fost numit adjunct al lui Haim Arlosoroff, șeful departamentului politic al Organizației Sioniste. I-a succedat după asasinarea acestuia la Tel Aviv în anul 1933. A fost în această calitate responsabilul cu relațiile externe al Organizației Sioniste vreme de 15 ani până la proclamarea Statului Israel în mai 1948, cand a devenit ministru de externe în primele guverne ale
Moșe Șaret () [Corola-website/Science/305277_a_306606]