2,113 matches
-
și apoi dezasamblat atunci când, pe 4 octombrie 1957, Uniunea Sovietică a lansat primul său satelit, Sputnik. După finalizarea lucrărilor sale privind satelitul american, Hynek s-au întors în învățământ, ocupându-și poziția de profesor, fiind numit președinte al departamentului de astronomie de la Universitatea Northwestern în 1960. Joel Hynek, fiul său, este un câștigător al Premiului Oscar pentru efecte vizuale, el regizând așa-numitul efect de camuflaj al Predatorului pentru R/Greenberg Associates (R/GA). Ca răspuns la multiplele observații ale unor
J. Allen Hynek () [Corola-website/Science/329224_a_330553]
-
tradiției care va fi transmisă posterității. "New England Science Fiction Association" este de părere că "Străbunii Avalonului" reprezintă "o lectură interesantă și plăcută", considerând incitant "firul narativ care o urmărește pe Tiriki". De asemenea, apreciază atenția acordată detaliilor legate de astronomie, deoarece în vremea miticei Atlantida "nu numai numele constelațiilor ar fi fost altele, ci însuși cerul ar fi arătat diferit, deoarece stelele nu s-ar fi aflat în aceleași zone ale cerului ca acum. Acest aspect ar fi fost important
Străbunii Avalonului () [Corola-website/Science/328730_a_330059]
-
A fost de asemenea muwaqqit la Moscheea Omeyada din Damasc, matematician, inginer și inventator. Cea mai semnificativă contribuție a sa în astronomie a fost teoria planetară. S-a născut în Damasc, la vârsta de 6 ani tatăl său a murit, fiind crescut de rudele sale. A adunat o avere, pe care a folosit-o în scopul studierii matematicii. A plecat pentru o
Ibn al-Shatir () [Corola-website/Science/330926_a_332255]
-
tatăl său a murit, fiind crescut de rudele sale. A adunat o avere, pe care a folosit-o în scopul studierii matematicii. A plecat pentru o perioadă în Egipt, întorcându-se apoi în Damasc, unde a aprofundat studiul în domeniul astronomiei, domeniu în care a excelat. Cel mai important tratat astronomic al său a fost „Ultima întrebare privind originea” (The Final Quest Concerning the Rectification of Principles) unde a adus schimbări majore reformelor lui Ptolemeu privind Luna, Soarele și planetele. a
Ibn al-Shatir () [Corola-website/Science/330926_a_332255]
-
filosofice vis-a-vis de modelul astronomic al lui Ptolemeu, dar era preocupat să vadă cât de bine se potrivesc propriile sale observații empirice. Creând prima teorie a Cosmosului, bazată pe nenumărate calcule matematice, Ibn al-Shatir a marcat o nouă eră a astronomiei care poate fi considerată „Revoluția științifică dinaintea Renașterii” Deși sistemul său a fost unul geocentric, eliminând pe cel excentric al lui Ptolemeu, detaliile matematice ale sistemului său le cuprindea pe cele ale lui Nicolaus Copernicus, care a păstrat totuși elemente
Ibn al-Shatir () [Corola-website/Science/330926_a_332255]
-
originală, acest model a fost folosit în ambele orașe, timp de mai multe secole, aceste principale instrumente rămânând populare până târziu în Siria, Egipt și Turcia, cele trei centre de pontaj astronomic din lumea islamică . Modelul lui al-Shatir a influențat astronomia din lumea islamică, răspândindu-se pe scară largă, însă s-a dovedit a fi neroditoare. Ibn al-Shatir a realizat și un sistem de tabele pentru afișarea valorilor anumitor funcții astronomice sferice referitoare la timpul de rugăciune, însă latitudinea utilizată pentru
Ibn al-Shatir () [Corola-website/Science/330926_a_332255]
-
metafizică și misticism, aderând într-o primă fază șiismului duodeciman. De la vârsta de 7 ani, Sabbah a studiat în particular, într-o manieră autodidactă, diverse științe și aptitudini, devenind până la vârsta de 17 ani, maestru în chirologie, limbi străine, filosofie, astronomie și geometrie. Rayy era în perioada adolescenței lui Hasan un centru important pentru activitățile misionarilor ismailiți din centrul Persiei (regiunea Jibal). Mișcarea ismailită era una emergentă în Persia la jumătatea secolului XI, fiind o emanație dirijată de califul-imam Al-Mustansir din
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
a lui Sinan ca fiind „frumos la înfățișare, potrivit la înălțime, cu ochi mari negri, măsliniu la față, elocvent în exprimare, puternic în argumentație, cu o viziune clară asupra lucrurilor, rapid în improvizație și neîntrecut în filosofie, alegorii, poezie și astronomie”.
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
din [[Occident]], iar datorită acestui fapt, știindu-le importanța, s-a dedicat introducerii acestor științe și în Imperiul Otoman. Pentru a putea asigura deșteptarea la nivel cultural a otomanilor, a scris mai multe cărți cu subiecte diferite, de la [[filozofie]], la [[astronomie]], dar în special, [[geografie]]. Este cunoscut drept primul autor european care a scris o carte cu privire la [[reformă|reformele]] care trebuie luate în imperiu, operă care poartă numele de "Usul al-Hikam fi Nizam al-Umam", văzută ca o versiune de [[secolul al
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
faptului că numeroșii caligrafi își câștigau pâinea din această muncă. Müteferrika îl întreabă pe [[Șeyhülislam]] Yenișehirli Abdullah Efendi dacă cineva care ar spune că știe foarte bine arta de a tipări, că folosind câte o matriță pentru cărți de logică, astronomie, fizică și altele poate obține copii ale acestor cărți, ar primi permisiunea de a tipări cărți în acest mod. Acesta îi răspunde că astfel s-ar putea obține mult mai ușor multiplicarea cărților și la un preț mai mic, doar
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
Willem Jacob 's Gravesande (n. 26 septembrie 1688 la 's-Hertogenbosch - d. 28 februarie 1742 la Leiden) a fost un matematician și filozof olandez, cunoscut pentru experimentele efectuate în scopul confirmării legilor mecanicii clasice. Ca profesor de matematică, astronomie și filozofie la Universitatea din Leiden, a militat pentru propagarea ideilor lui Isaac Newton în Europa continentală. A studiat la Universitatea din Leiden și obține doctoratul în 1707 cu o teză privind sinuciderea. Activează în domeniul juridic la Haga, dar
Willem 's Gravesande () [Corola-website/Science/334956_a_336285]
-
din partea lui Johann Bernoulli. În 1715 vizitează Londra, făcând parte dintr-o delegație olandeză, și aici îi cunoaște pe regele George I și pe Isaac Newton și devine membru al Royal Society. În 1717 intră ca profesor de matematică și astronomie la Leiden și astfel popularizează în Olanda opera lui Newton. Astfel, în 1720 publică lucrarea "Physices elementa mathematica, experimentis confirmata, sive introductio ad philosophiam Newtonianam" ("Elemente matematice ale filozofiei naturale sau Introducere în filozofia lui Newton"). O experiență celebră a
Willem 's Gravesande () [Corola-website/Science/334956_a_336285]
-
a fost martorul culmii recuperării filosofiei grecești. În Italia și Sicilia și, în cele din urmă, în restul Europei, s-au răspândit școli de traducere. Cărturari precum Adelard de Bath au călătorit în Sicilia și lumea arabă, traducând lucrări de astronomie și matematică, inclusiv prima traducere completă a Elementelor lui Euclid. Puternicii regi normanzi au adunat cărturari din Italia și alte teritorii în curțile lor ca semn al prestigiului lor. Traducerile lui William de Moerbeke și edițiile acestuia de texte filosofice
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
și de al-Andalus, ai cărei învățați au aprofundat domenii dintre cele mai diverse. De pildă, Abū ‘Abdallăh al-Qurțubī al-Ḥasanī, primul cartograf științific, a alcătuit spre sfârșitul vieții un tratat despre bazinul mediteranean, Europa, Africa și Asia. În secolul XI, domeniul astronomiei a fost acaparat de Al-Zarqălī (Azarquiel), care a compus "Tabelele toledane". În egală măsură, creații andaluze precum cele ale lui Ibn al-Raqqăm sau "Cărțile despre știința astronomiei", de Alfonso al X-lea al Castiliei, s-au propagat și în restul
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
un tratat despre bazinul mediteranean, Europa, Africa și Asia. În secolul XI, domeniul astronomiei a fost acaparat de Al-Zarqălī (Azarquiel), care a compus "Tabelele toledane". În egală măsură, creații andaluze precum cele ale lui Ibn al-Raqqăm sau "Cărțile despre știința astronomiei", de Alfonso al X-lea al Castiliei, s-au propagat și în restul Europei. În paralel cu gustul pentru călătorii s-a dezvoltat și practica relatării acestora, gen literar denumit "riḥla". Apărută în spațiul arab, aceasta a fost și pe
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
(cunoscută și ca Sophia Thott, n. 24 august 1556 la Svalöv - d. 1643 la Helsingør) a fost o femeie de știință daneză, cunoscută mai ales ca fiind asistenta fratelui ei, Tycho Brahe. A studiat horticultura, astronomia, chimia și medicina. I se atribuie o lucrare valoroasă privind genealogia unor familii influente daneze. Provenită dintr-o familie de nobili, a primit o educație privată și a învățat germana, latina și a studiat literatura clasică. A învățat astronomia de la
Sophie Brahe () [Corola-website/Science/335537_a_336866]
-
horticultura, astronomia, chimia și medicina. I se atribuie o lucrare valoroasă privind genealogia unor familii influente daneze. Provenită dintr-o familie de nobili, a primit o educație privată și a învățat germana, latina și a studiat literatura clasică. A învățat astronomia de la fratele ei, alături de care observat eclipsa de Lună de la 8 decembrie 1573. După moartea primului soț, Otte Thott, începe să se ocupe intens de grădina castelului moștenit practicând horticultura. De asemenea, se dedică iatrochimiei și astrologiei. Se recăsătorește cu
Sophie Brahe () [Corola-website/Science/335537_a_336866]
-
în trei părți componente: "Universitas Theologorum" („Universitatea teologilor”), recunoscută oficial în 1373 de papa Urban al V-lea, "Universitas Iuristarum" („Universitatea juriștilor”), în care se învăța dreptul civil și cel canonic și "Universitas Artistarum" („Universitatea artelor”), în care se studia astronomia, gramatica, medicina, filosofia, dialectica și retorica. Studenții se organizau în grupuri cunoscute sub numele de „națiuni”, care reflectau originea lor geografică și etnică. La rândul lor, „națiunile” formau două mari grupări: "Natio Citramontana" (studenții din peninsula italică) și "Natio Ultramontana
Universitatea din Padova () [Corola-website/Science/335530_a_336859]
-
studenții veniți din țările situate dincolo de Alpi, străinii). În secolele XV - XVIII, când Padova se afla sub dominația Republicii Venețiene, universitatea a devenit renumită în întreaga lume pentru studiile și cercetările ce se efectuau aici, în special în domeniile medicinei, astronomiei, filozofiei și dreptului. În această perioadă s-a adoptat deviza latină "Universa universis patavina libertas" („Libertatea universitară padovană pentru toată lumea”). După unificarea Italiei, în ultimii ani ai secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului XX, a avut
Universitatea din Padova () [Corola-website/Science/335530_a_336859]
-
evidență clară a numărului de manuscrise ale lui Masihi. În orice caz, este știut din diferite surse faptul că 12 din cărțile sale au fost dedicate lui Beruni și activității sale, din care 3 în domeniul geometriei, 3 în domeniul astronomiei, una în climatologie, una în etică, una în domeniul lingvistic, două în astrologie și una despre plantele medicinale. Însă din nefericire, aceste manuscrise nu au fost conservate și nu mai există în ziua de azi. Printre lucrările sale în domeniul
Abu Sahl al-Masihi () [Corola-website/Science/331942_a_333271]
-
științelor exacte se numără și: Kitab fi mabadi-l handasa (Introducere în geometrie) un manual despre geometria elementară din acele vremuri, Kitab fi suqun al-ard au haratatikha (Carte despre mobilitatea sau imobilitatea pământului), Risala fi kawanin as-sina’a (Tratat despre principiile astronomiei), o lucrare despre principiile de bază ale astronomiei din secolul X. Printre scrierile sale în domeniul medical, cele mai importante sunt : Kutub al-mia fi-s-sin’at at-tibbiya (Sute de cărți despre știința medicală) și Risala fi judary (Un tratat de variolă
Abu Sahl al-Masihi () [Corola-website/Science/331942_a_333271]
-
handasa (Introducere în geometrie) un manual despre geometria elementară din acele vremuri, Kitab fi suqun al-ard au haratatikha (Carte despre mobilitatea sau imobilitatea pământului), Risala fi kawanin as-sina’a (Tratat despre principiile astronomiei), o lucrare despre principiile de bază ale astronomiei din secolul X. Printre scrierile sale în domeniul medical, cele mai importante sunt : Kutub al-mia fi-s-sin’at at-tibbiya (Sute de cărți despre știința medicală) și Risala fi judary (Un tratat de variolă). Cu toate că majoritatea lucrărilor sale sunt unele științifice, Masihi
Abu Sahl al-Masihi () [Corola-website/Science/331942_a_333271]
-
septembrie 1926) a fost un astronom irlando-danez. Johan Ludvig Emil Dreyer s-a născut la Copenhaga. Tatăl său, general-locotenentul John Christopher Dreyer, a fost minitru de război și naval al Danemarcei. La vârsta de 14 ani a devenit interesat de astronomie și l-a vizitat, în mod regulat, pe Hans Schjellerup la "Observatorul de la Copenhaga". A studiat la Copenhaga, până în 1874, când, la vârsta de 22 de ani, el a mers la Parsonstown, în Irlanda, unde a lucrat pentru Lawrence Parsons
John Dreyer () [Corola-website/Science/331973_a_333302]
-
8 163 obiecte de pe cerul profund completat de două anexe: Index Catalogue, care au condus la peste 13 000 obiecte repertoriate. Acest catalog, sub o formă revizuită, este folosit și în zilele noastre. Dreyer a fost și un istoric al astronomiei. În 1890 el a publicat o biografie a lui Tycho Brahe, și el de origine daneză, iar spre sfârșitul carierei sale, Dreyer a editat publicațiile lui Tycho și corespondența acestuia. Cartea sa "History of the Planetary Systems from Thales to
John Dreyer () [Corola-website/Science/331973_a_333302]
-
lui Tycho Brahe, și el de origine daneză, iar spre sfârșitul carierei sale, Dreyer a editat publicațiile lui Tycho și corespondența acestuia. Cartea sa "History of the Planetary Systems from Thales to Kepler" (1905), este o privire generală a istoriei astronomiei și rămâne o bună introducere asupra subiectului. În prezent este editată sub titlul "A History of Astronomy from Thales to Kepler" (ISBN 0-486-60079-3). El a coeditat prima istorie oficială a Societății Astronomice Regale, împreună cu Herbert Hall Turner, "History of the
John Dreyer () [Corola-website/Science/331973_a_333302]