3,106 matches
-
Sandu, pe calea undelor radio vocea cestuia poate străbate distanțele europene care îl despart de Dania, la restaurante cântă jazzbanduri, femeia conduce un automobil și îi dă întâlnire iubitului în Cișmigiu sau Grădina Botanică, ei merg împreună la concert la Ateneu sau la un film american la cinematograf. Rivalul lui Sandu e afișul lui Charles Bozer jucând alături de Danielle Darieux în celebrul film Meyerling. Parcă urmând îndemnul lui E. Lovinescu, chiar și sufletele personajelor din roman se urbanizează. Sandu devine interesat
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
apară cu armele scriiturii. Folosind chiar stiloul primit în dar de la Dania, el scrie senzații noi, impresii, fragmente de tot felul, chiar sunete care se aglomerează într-o structură circulară și muzicală. Când Dania călătorește la Brașov, Sandu ascultă la Ateneu orchestra simfonică “diafană și unduioasă” dirijată de Molinari, și naratorul ar dori să facă din sunete o rochie pentru iubita cea îndepărtată. Ca și în romanul lui Proust, cei doi ar trebui să aibă un imn muzical al iubirii lor
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
un îndepărtat ecou al lui Émile. "Aceasta o spune chiar Borgovan: Pentru ilustrarea tezei mele, am luat după pilda lui Rousseau un tip concret, pe copilul meu mai mic, pe Ionel." (Gazeta Transilvaniei, nr. 84 din 1901. Conferință ținută la Ateneul din Bîrlad, 1901). O spun însă și alții: "Son livre essentiel est Ionel ou l'Education d'un enfant 1901; c'est un ouvrage populaire, un espèce d'Émile roumain, en 510 pages." (Gubernatis Angelo, Dictionnaire International des écrivains contemporains
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
problemă ce va fi aprofundată, cu rezultate deosebite, de nepotul său, Gh. I. Brătianu (O enigmă și un miracol istoric - poporul român). Împreună cu fratele său Dumitru Brătianu și C. A. Rosetti, intră În lojile masonice și face parte din societatea Ateneul Român. Ca și Dumitru, Ion C. Brătianu va avea un rol deosebit de activ În Revoluția de la 1848, Îndeosebi ca prefect al poliției În guvernul provizoriu din acel istoric an. Este perioada În care se manifestă ca entuziast propagandist al cauzei
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
Biblioteca Națională. În cinstea sa, directorul Bibliotecii, scriitorul Alexe Rău, a compus o poezie cu care a fost Întâmpinat de un grup de elevi. A fost proclamat cu prilejul acelei festivități când Împlinea 87 de ani: “Păstor de Onoare al Ateneului “Biserica Albă” a Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova și membru de onoare al Societății Culturale “Mitropolit Varlaam”, tot În Chișinău”. La 98 de ani de la data nașterii lui Paul Mihail, acad. Ștefan Ștefănescu publică, În volumul “In memoriam: mitropolitul Andrei Șaguna
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
fost organizată o șezătoare ”Limba Noastră” În Transnistria. De menționat manifestările culturale cu prilejul sărbătorii Intrării Maicii Domnului În Biserică, hramul Școlii Eparhiale de Fete. Au fost numeroase programele corale conduse de pr. Al. Cristea și organizate de ”Straja Țării”, ”Ateneul de la Nistru”, ”Astra”, ”Universitatea Populară”, ”Fundațiile Regale”, ” Uniunea Clericilor din Basarabia”, ”Tinerimea Română”, ”Radio București”, ”Chișinău” etc. (M.V. Ișaievă Despre data și prilejul când s-a născut pentru prima dată melodia ”Limba noastră” sunt mai multe ipoteze. Poate Al. Cristea
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Trecînd prin timp. Debut editorial: Ruperea ritmurilor, Editura Junimea, 1987, volum drastic cenzurat. Colaborează la reviste literare din țară și din străinătate: "Convorbiri literare" (unde este redebutat de criticul literar Daniel Dimitriu), "România literară", "Cronica", "Luceafărul", "Dacia literară", "Poesis", "Antiteze", "Ateneu", "Nord literar", "Unu", "Ziarul de duminică", "International Notebook of Poetry", "Nova Revista", "Columna", "Acolada", "Argeș", "Hyperion", "Ziua literară", "Gradina" (Serbia), "Bucovina literară", "Plumb", "Feed back", "Conta", "Scriptor" etc. Redactor la revista "Poezia", între 2000-2006, unde a susținut rubrica Catalogul manuscriselor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Alexandru Costin, subofițer. A studiat filologia la Universitatea "Al. I. Cuza" din Iași, între 1960 și 1965. A fost asistent universitar la Institutul Pedagogic din Târgu Mureș și la acela din Bacău, redactor la cotidianul Informația Harghitei și la revista Ateneu; director al Teatrului "G. Bacovia" și al Teatrului de Animație "V. Alecsandri" din Bacău. Este președinte al Filialei USR Bacău. Primit în USR în 1979. În 1998 i se acordă Premiul " G. Bacovia" pentru poezie. A debutat în presă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în USR în 1979. În 1998 i se acordă Premiul " G. Bacovia" pentru poezie. A debutat în presă în 1966, cu articole de critică literară, și editorial în 1974, cu volumul de poezie Planete. A colaborat la "Tribuna", "Convorbiri literare", "Ateneu", "Orizont", "Cronica", "Luceafărul" etc. Cărți publicate: Planete, Iași, 1974; Augusta lumină, București, 1976; Despre voință, București, 1977; Elementul "lume", București, 1978; La Răspântii, Iași, 1979; Satiră duhurilor mele... (Parodii și nu prea), București, 1980; Arșița, Iași, 1981; Declinul elegiei, București
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
apărut în "Tribuna" clujeană. Într-o bună lună, "Vatra" din Târgu Mureș îmi alocă o întreagă pagină de poezie sub genericul "Vatra vă propune un poet", cu o simpatică prezentare aparținând regretatului Mihai Sin. Au urmat, apoi, colaborări la "Steaua", "Ateneu", "Cronica", "Orizont", "Luceafărul", "Convorbiri Literare", apoi prima carte, a doua, a treia și așa mai departe... V.P.: Mulțumit de răspunsul dat la întrebarea a cincea, nu mă îndepărtez de poezie. Într-un interviu din revista Secolul XX (1987), poetul spaniol
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
margine de Paradis (1976), Vieți paralele (1978), Exerciții de forță și echilibru (1980). Traduceri: Vladimir Holan (Noapte cu Hamlet, 1974). Poezia sa este tradusă în rusă, spaniolă, germană, engleză, franceză, suedeză ș.a. Din 1968 până în 1974 este redactor la revista Ateneu, apoi asistent universitar la Institutul Pedagogic din Bacău (1974-1980), muzeograf la Casa memorială " G. Bacovia" (1980-1989), consilier la Inspectoratul pentru Cultură al județului Bacău (1990-1992), deputat al FSN în Parlament în legislatura 1992-1996, iar consilier etc. în 1999, la 65
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Are peste 30 de cărți publicate, în toate genurile, dar precizează: "fumez zece țigări pe zi; eu scriu încet și țigara arde singură". A primit Premiul Asociației Scriitorilor din Iași, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul "George Bacovia" al revistei "Ateneu" ș.a. Nominalizat la Premiul Național de Poezie "Mihai Eminescu". Critici literari importanți au scris despre acest poet singular: Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Laurențiu Ulici, Eugen Simion, Ioan Holban, Alex Ștefănescu, Lucian Raicu, Radu Călin Cristea și alții. Visând în marginea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
atrofie emoțională. De împietrire, de solidificare. Nici vorbă. Sunt tânăr încă, uimirile mele funcționează, bucuriile așișderea. Ciudat e că îmi plac femeile, cărbunii mei aprinși, îngerul meu păzitor suflă harnic în ei să-i întrețină. V.P.: Fiind redactor la revista Ateneu, timp de opt ani, ați căpătat, sunt sigur, o bogată experiență. Ați scris, din proprie inițiativă sau la comandă, și articole omagiale? O.G.: Chiar dacă aș fi făcut-o astăzi n-ar mai avea nici o relevanță, după patru decenii. Zero
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
articole omagiale? O.G.: Chiar dacă aș fi făcut-o astăzi n-ar mai avea nici o relevanță, după patru decenii. Zero. Eu l-am urât pe Ceaușescu, am fost persecutat, am avut mereu probleme cu cenzura, am fost expulzat din redacția Ateneului, care devenise o pepenieră de bancuri anti. Mi se refuzau ieșirile din țară și asta, pentru un călător înrăit ca mine, însemna moarte. Ateneul n-a excelat în trâmbițe, dimpotrivă, aveam continuu probleme la Direcția Presei. Reproșuri? Da, multe, eram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
pe Ceaușescu, am fost persecutat, am avut mereu probleme cu cenzura, am fost expulzat din redacția Ateneului, care devenise o pepenieră de bancuri anti. Mi se refuzau ieșirile din țară și asta, pentru un călător înrăit ca mine, însemna moarte. Ateneul n-a excelat în trâmbițe, dimpotrivă, aveam continuu probleme la Direcția Presei. Reproșuri? Da, multe, eram necombativi, cosmopoliți, fără armătură ideologică, permisivi, prea "literari", echivoci... Acum totul este istorie, nisip, vânt. Uităm de prea multe ori să facem apel la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
condamnă pe cine? Nu prea suntem copți să suportăm libertatea, speculăm riscurile ei. Eu n-am scris nimic de care să-mi fie rușine. Eram șeful secției de poezie, aiuritul fără de partid, incapabil să conceapă vreun articol de fond. La Ateneu, textele obligatorii, de serviciu, aparțineau colaboratorilor externi. Grupul nostru de scriitori, în expansiune, era grav bolnav de literatură. V.P.: Cum a fost revoluția la Bacău? O.G.: Am petrecut revoluția în fotoliu, la tv. Era un fim acolo. Incredibil, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
izolarea, preocupările muzeografice, atingerea manuscriselor Sfântului Bacovia, manipularea acestora, Casa cu aerul ei vetust, grădina cu arbori, pe scurt, laboratorul, mediul... Nemembru de partid, un singur cuvânt, ca un blam, o contracalitate discriminatorie m-a exclus în 1974 din redacția Ateneului, lovitură fatală pentru mine, schimbare de azimut care m-a trimis îndărăt la lumea pe care o părăsisem, lumea sportului, în învățământ, ca profesor de educație fizică, unde aveam să devin din nou Bibire, având în față spectrul de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
tipar: Teatru la filtru și Mă hrănesc din risipiri. *** " Omul este întotdeauna prada propriilor sale adevăruri" (Albert Camus, Mitul lui Sisif). Aceasta este fraza-simbol care punctează experiențele trăite și destăinuite cititorilor, în interviul de față, de către Carmen Mihalache, directorul revistei Ateneu. Născută la 18 februarie 1953, Podu Turcului, Bacău, este absolventă a Facultății de Litere, Universitatea București. Critic de teatru (membră a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru, Secția română), eseist, publicist (de mulți ani, are rubrică permanentă la "Deșteptarea", cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
frumos și cu rost, împărtășind și altora din curata, nestăvilita sa bucurie de a face artă". Parcă o aud pe Monica Lovinescu, în Teze și Antiteze la Paris de la Europa Liberă. Închei însemnările mele așa cum am început: cu directorul revistei Ateneu. Bun manager cultural, Carmen Mihalache a creat în jurul său o efervescență spirituală aparte. Are o echipă redacțională redutabilă, de invidiat, ce impune spațiului cultural românesc o revistă etalon. Urmează exercițiile de sinceritate. "Așadar, simt ca un disconfort lipsa de civilitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cronicar, de jurnalist, dar când se adună material căruia pot să-i dau un sens cât de cât unitar, atunci îmi strâng scrierile într-un volum. Așa voi face anul viitor cu cronicile mele de teatru care sunt risipite în "Ateneu", în primul rând, dar și în "Teatrul azi". V.P.: Întâlnirile memorabile cu pictorul Ilie Boca, un spiritus loci și nu numai, despre care ați scris aplicat, cu multă pasiune intelectuală, v-au marcat în vreun fel trăirile interioare, viața? Pictați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Baudelaire, Saturn îmi trecuse prin zodiac și disperat că absintul e interzis în localuri și că, în genere, nici nu se mai fabrică." Să trecem la altă întrebare. Despre împrejurările fericite care, în 2002, v-au adus în fruntea revistei Ateneu, ce ne puteți spune? C.M.: Am preluat funcția de redactor-șef al revistei după retragerea din această poziție a lui Sergiu Adam, aflat la vârsta pensionării. Mi s-a propus acest lucru din partea editorului, Consiliul Județean, eu nu aveam nici un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
aveam nici un plan în privința aceasta, pentru că nu m-au interesat niciodată funcțiile. Firea mea independentă și înclinațiile mele artistice nu suportă prea bine chestiunile organizatorice, administrația, dar, având un puternic simț al datoriei, am făcut ceea ce trebuia făcut atunci cu "Ateneul". O bună parte din viața mea se confundă cu revista, țin foarte mult la ea. Astfel că nu aș fi dorit să încapă pe alte mâini. V.P.: Premiile revistei Ateneu sunt premii de referință. Ele consacră o valoare. Cum reușiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
simț al datoriei, am făcut ceea ce trebuia făcut atunci cu "Ateneul". O bună parte din viața mea se confundă cu revista, țin foarte mult la ea. Astfel că nu aș fi dorit să încapă pe alte mâini. V.P.: Premiile revistei Ateneu sunt premii de referință. Ele consacră o valoare. Cum reușiți să faceți din acest eveniment o sărbătoare? Acest lucru nu se vede și la alte reviste, din păcate. C.M.: Este, pur și simplu, o frumoasă tradiție pe care am păstrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
referință. Ele consacră o valoare. Cum reușiți să faceți din acest eveniment o sărbătoare? Acest lucru nu se vede și la alte reviste, din păcate. C.M.: Este, pur și simplu, o frumoasă tradiție pe care am păstrat-o. Premiile revistei "Ateneu" au devenit o instituție, și, sper, ea va continua să existe și în anii ce vor veni. Avem nevoie de recunoașteri ale valorii, de ceremonii spirituale, de sărbători. Și merită să te zbați pentru asta, să obții fonduri, să pui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
spirituale, de sărbători. Și merită să te zbați pentru asta, să obții fonduri, să pui la cale întâlniri admirabile, colocvii, simpozioane, să inviți lume bună la clipe de petrecere. V.P.: Anul acesta, în august, sărbătoriți semicentenarul seriei noi al revistei Ateneu. Felicitări și la mulți ani! Nu vă cer o istorie a celor cincizeci de ani. Ar fi prea mult. Totuși, ce vă propuneți pe mai departe? C.M.: Vrem să facem, în continuare, o revistă profesionistă, vie, dinamică, acordată la timpul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]