10,926 matches
-
Alain. Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky. București: Humanitas, 1996. [1994] Blanchard, Joël și Jean-Claude Mühlethaler. Écriture et pouvoirs à l'aube des temps modernes. Paris: PUF, 2002. Bloch, Marc. Regii taumaturgi. Studiu despre caracterul supranatural atribuit puterii regale în special în Franța și în Anglia. Iași: Polirom, 1997. [1924] Boia, Lucian. Istorie și mit în conștiința românească. București: Humanitas, 1997. ---. Pentru o istorie a imaginarului. București: Humanitas, 2000. [1998] Braudel, Fernand. Écrits sur l'histoire. Paris
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
nu există o obligativitate absolută de a avea cifra zero atât la punctul dorsal, cât și la cel sacrat. Pot existe cifo-lordoze prevalent cifotice sau prevalent lordotice, prevalența atribiundu-se segmentului cu cifra zero, ceea ce înseamnă că la acest nivel trebuie atribuită calitatea de curbură primară, cealată considerându-se secundară sau compensatorie. Determinările făcute au evidențiat, în urma discuțiilor cu această ocazie, că preocupările în familie pentru crearea unui reflex de atitudine corectă a cporului sunt extrem de reduse, la fel ca și pentru
REEDUCAREA FUNCŢIONALĂ A CIFO-LORDOZELOR la clasele I-IV by Paraschiva ŢUŢURMAN () [Corola-publishinghouse/Science/91661_a_93196]
-
geopolitic, situația este estimată la fel și pentru triburile getice din regiune: „Dacă deci regatul lui Dicomes din SE Carpaților, în afară de participarea la lovitura bastarnică din a. 29, nu se mai relevă prin nimic deosebit în anii următori, vina trebuie atribuită sarmaților.” Cât privește situația ținuturilor dintre Dunăre și Mare, aceasta îi apare diferit autorului Geticii, care consideră că dominația tot mai pregnantă a romanilor în regiune nu era compatibilă cu o prezență sarmatică numeroasă, acceptând însă ideea unor infiltrări ale
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92818]
-
al percepției; (b) verbele de percepție intențională sunt construite cu Agent și Temă/Obiect al percepției sau Locativ; (c) verbele de percepție evidențială sunt foarte diferite semantico-sintatic și permit o variație a rolurilor Temă/Locativ. Experimentatorul este definit ca rolul atribuit unui nominal animat, ocurent în configurația cazuală a verbelor fără agent, exprimând ființa afectată de o stare fizică sau psihică, fără ca aceasta să aibă control asupra senzațiilor sau percepțiilor receptate. În cazul verbelor de percepție, Experimentatorul se codează sintactic ca
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de percepție, Experimentatorul se codează sintactic ca subiect (1) sau ca obiect indirect (1'): (1) De câte ori trece pe aici, [Ana]Experimentator vede școala în care a învățat. (1') [Îmi]Experimentator miroase a ars. În ierarhia rolurilor tematice, Agentul desemnează rolul atribuit inițiatorului voluntar al acțiunii exprimate de verb, caracterizat prin trăsăturile semantice [+Animat], [+Control]. Agentul apare lexicalizat ca subiect al verbelor de percepție a privi, a se uita ta, a asculta etc., care desemnează acțiuni controlate și orientate într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
asculta etc., care desemnează acțiuni controlate și orientate într-o anumită direcție: (2) [Copiii]Agent își privesc părinții cu mirare/cu insistență. (3) La orele de muzică, [elevii]Agent ascultă muzică simfonică. Tema este, în cazul verbelor de percepție, rolul atribuit obiectului percepției, entității care produce sau cauzează percepția 30. În alte clasificări, aceleiași entități i se atribuie un rol semantic distinct, Obiect al percepției 31. Tema/Obiectul percepției se codează ca nominal în acuzativ, în cazul verbelor nonagentive, și ca
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
sunt analizate frecvent ca verbe copulative. În analiza de față am păstrat distincția [±Intențional], corelând-o cu schema cazuală a verbelor de percepție. Am arătat că verbele de percepție nonintențională se disting de cele de percepție intențională prin rolul tematic atribuit nominalului subiect - Experimentator vs Agent. Ultima clasă identificată - cea a verbelor de percepție evidențială -, reprezentată doar prin lexemele a arătaintranz., a sunaintranz., a mirosiintranz., a fost delimitată și denumită în funcție de rolul tematic al subiectului (Temă/Obiect al percepției) și de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
suna. Grila sintactică Spre deosebire de verbul a arăta, a suna impune mai multe constrângeri selecționale asupra subiectului său. Verbul a arăta poate exprima informații vizuale despre orice entitate concretă, spre deosebire de verbul a suna, al cărui subiect are, întotdeauna, trăsătura semantică [+Sonor], atribuită direct sau prin metonimie. În alți termeni, oricărei entități îi poate fi atribuită o imagine vizuală, dar numai anumitor entități le pot fi atribuite trăsături sonore. Subiectul verbului a suna se poate realiza printr-un referent cu trăsătura [+Animat] sau
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
morale insuflate de familie. Părinții se dovedesc de multe ori a fi fără răbdare și refuză să-i asculte și, mai important, să-i înțeleagă. Frica de a comunica cu cei cărora le datorează viața poate fi în egală măsură atribuită și tinerilor. La prima confruntare de opinii, legăturile cu familia tind să se răcească și se distanțează, ca mai târziu să dea frâu liber unor emoții și dorințe față de niște oameni mai mult sau mai puțin interesați să valorifice frustrarea
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Magdalena Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92813]
-
contemporane. Subiectul provine dintr-o succintă consemnare a istoricului latin Tacit despre un rege geto-trac dinainte de cucerirea romană, Oroles, care își obliga oștenii să îndeplinească treburile nevestelor și să doarmă la picioarele acestora, mobilizându-i astfel pentru victorie. În relatare, atribuită unui sclav, se îmbină simplitatea expunerii cu intensitatea dramatică. Castelul de papură (1991) reface o frescă a societății comuniste, sistem care depersonalizează individul și cultivă nonvaloarea opresivă. Deciziile activistului Onea generează o existență de constrângeri insuportabile pentru cei considerați refractari
VREMULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290656_a_291985]
-
se sfiește să introducă vocabule și versuri străine în refren sau în rimă. Alături de Al. Depărățeanu, a consolidat versul scurt. Dar nici exercițiile metrice, nici aspirația romantică nu pot birui platitudinea imaginii. Satira Muza de la Borta Rece, subintitulată „bufonerie literară” (atribuită imaginar comediografilor francezi Henri Meilhac și Ludovic Halévy), în care Titu Maiorescu este Minorescu, Eminescu - Minunescu, G. Panu - Pan-Pan, Samson Bodnărescu - Butnărescu, se dovedește lipsită de spirit. Eminescu e acuzat, cu îngustime, de a fi încălcat regulile gramaticii și
ZAMPHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
acidozei metabolice în cadrul unei crize de astm denotă obstrucție severă, în mod obișnuit, nu există corespondențe clinice ale modificărilor gazelor sanguine. Cianoza este un semn care apare tardiv. Deci, un grad periculos de hipoxie poate trece neobservat. De asemenea, semnele atribuite retenției de dioxid de carbon, precum transpirațiile, tahicardia și valoarea mare a presiunii pulsului sau acidozei, cum ar fi tahipneea, nu par să aibă valoare predictivă importantă pentru prezența hipercapniei sau a excesului de ioni de hidrogen la anumiți pacienți
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
partidul-stat perceput ca un corp străin - „Ei și Noi”. și, mai ales revoltele societăților poloneză și ungară marchează eșecul îndoctrinării tineretului, obligat până atunci să urmeze cursuri de marxism-leninism*. Dacă PCF se menține pe poziții ortodoxe - el vorbește de „raportul atribuit lui N. Hrușciov iar l’Humanitî titrează, după zdrobirea insurecției: „Surâsul Budapestei” -, PCI* se angajează pe calea „policentrismului”, în vreme ce PC din Marea Britanie nu rezistă contestației interne. în afară de aceasta, apariția consiliilor muncitorești la Budapesta va alimenta reflecția asupra unui „alt comunism
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sindicalismului*. Spania este singura țară în care el mai rămâne o forță politică, datorită Federației Anarhiste Iberice (FAI) care se află în fruntea Confederației Naționale a Muncii (CNT), având în 1936 între 800000 și 1000000 de membri. Dar rolul crescând atribuit comuniștilor în timpul războiului din Spania* îi marginalizează progresiv pe anarhiști, dând câștig de cauză PC spaniol; luptele din mai 1937 de la Barcelona între militanții celor două orientări sunt revelatoare pentru persistența incompatibilității dintre aceste două curente revoluționare, numeroși anarhiști fiind
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
deținuți - Orașe construite de deținuți - Regiuni miniere - Popoare deportate - Direcții ale deportării - Zone de deportare 2. Europa după cel de-al doilea război mondial - Frontierele în 1947 - Capitale de țări - Câștiguri teritoriale ale URSS. - Teritoriul liber Triest (1947-1954) - Teritorii italiene atribuite Iugoslaviei - Teritorii atribuite Poloniei - Teritoriu atribuit Bulgariei - Europa Occidentală - Democrații populare - împărțirea Berlinului - Linia Oder-Neisse 3. Sistemul comunist mondial înainte de 1989 - Țări având un regim comunist - Țări în care PC a făcut parte dintr-un guvern necomunist - Regim cu partid
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de deținuți - Regiuni miniere - Popoare deportate - Direcții ale deportării - Zone de deportare 2. Europa după cel de-al doilea război mondial - Frontierele în 1947 - Capitale de țări - Câștiguri teritoriale ale URSS. - Teritoriul liber Triest (1947-1954) - Teritorii italiene atribuite Iugoslaviei - Teritorii atribuite Poloniei - Teritoriu atribuit Bulgariei - Europa Occidentală - Democrații populare - împărțirea Berlinului - Linia Oder-Neisse 3. Sistemul comunist mondial înainte de 1989 - Țări având un regim comunist - Țări în care PC a făcut parte dintr-un guvern necomunist - Regim cu partid unic, aliat temporar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
izvoare a favorizat o reinterpretare a corpusului marxist-leninist, recentrarea logicii revoluționare pe cel exclus sau discriminat - cel „fără” - și o desemnare a „dușmanului” sub trăsăturile bogătașului incarnat mai ales de organizațiile și multinaționalele occidentale. Săracul vede astfel cum îi sunt atribuite virtuoasele prerogative ale proletarului, forță de distrugere și totodată purtător al unei societăți bune. Ideea unei necesare redistribuiri egalitare a bogățiilor mondiale între nord și sud a apropiat - cu excepția celor câțiva susținători ai ortodoxiei* leniniste - sfere de influență care, la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
soarta sa nu va fi cu adevărat stabilită în detaliu decât la Conferința de la Postdam, în iulie 1945. Negocierea abordează delimitarea zonelor de ocupație. Churchill obține o zonă pentru Franța, însă Stalin cere ca ea să fie prelevată din zonele atribuite Marii Britanii și SUA. în schimb, nu are loc nici o punere de acord cu privire la reparațiile de război ale Germaniei sau la frontierele ei. Toate ambiguitățile Ialtei sunt concentrate în Declarația privind Europa eliberată. Stalin îi este ostil, iar Churchill și Roosevelt
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Fig 15), dar mai ales vestitele imagini anonime din capodopera tipografică aldină Hypnerotomachia Polophili (1499) (Fig. 16). În secolul al XVI lea, xilografia italiană a continuat cu peisajele de Domenico Campagnola (Fig. 19) și un grup de gravuri după desene atribuite lui Tiziano. În Franța, puținele gravuri pe lemn oglindeau influența stilului artiștilor italieni aduși acolo de Francisc I. Splendidele Cărți ale Orelor (Fig. 17), produse la Paris și Lyon la sfârșitul secolului al XV-lea, erau gravate pe metal. Începutul
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
lor, respectiv respectul arătat de țara lor altor țări; insultele pe care le lansează sau pe care le primesc sunt adresate, în realitate, de statele lor sau statelor lor. Istoria este plină de exemple care ilustrează aceste chestiuni și importanța atribuită lor în politica internațională. La majoritatea Curților, obiceiul cerea ca ambasadorii să fie introduși în fața suveranului de către funcționari obișnuiți, în timp ce ambasadorii regali erau prezentați de prinți. Când, în 1698, Ludovic al XIV-lea a decis ca reprezentanții Republicii Venețiene să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care, ideologic mai puțin bine pregătit, ar putea să nu mai știe sigur în care tabără se află dreptatea. Solicitările economice ale națiunilor din Lumea a Treia conțin un puternic element ideologic. Responsabilitatea pentru problemele economice ale multora - care trebuie atribuită unei varietăți de motive precum lipsa de resurse, politicile economice iraționale, corupția și incompetența - este aruncată de obicei pe umerii națiunilor dezvoltate, bogate și industriale. O trăsătură negativă și îngrijorătoare acordă conflictului nord-sud o aparentă plauzibilitate: diferențele extreme între standardele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din ce în ce mai evident, mai ales în ultimii ani, că principalul obstacol care până acum a dăunat tuturor încercărilor de a stăvili lupta pentru putere de pe scena internațională este însăși suveranitatea națională. Atât timp cât autoritatea supremă de a da și aplica legea rămâne atribuită guvernelor naționale, se poate spune că amenințarea războiului, mai ales în condițiile morale, politice și tehnologice ale epocii noastre, este inevitabilă. Astfel, realitatea politică a probabilității războiului autodistructiv se confruntă cu preferința politică pentru menținerea suveranității naționale. Deși pretutindeni oamenii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu numai din partea celor care erau de părere că lupta pentru putere poate fi ușor eliminată de pe scena internațională. Reputația diplomatului de a fi prefăcut și lipsit de onestitate este la fel de veche ca și diplomația. Este bine-cunoscută definiția dată diplomatului, atribuită lui Sir Henry Wotton, un ambasador englez de la începutul secolului al XVII-lea: „un om sincer, trimis în străinătate ca să mintă pentru țara sa”. Atunci când Metternich a fost informat de decesul ambasadorului Rusiei în timpul Congresului de la Viena, se spune că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rațională, ținând cont de scopurile sale morale și practice”. Astfel, ceea ce este deseori interpretat drept o presupunere de raționalitate este de fapt o prescripție, fundamentată pe ipoteza centralității puterii. Al patrulea concept, ipoteza primatului capacităților materiale, este uneori mai mult atribuit teoriei realiste de către criticii săi decât proclamat de realiștii înșiși (vezi, de exemplu, Kratochwil, 1984, p. 310; Wendt, 1999, p. 30). Este adevărat că realiștii se concentrează adesea mai degrabă asupra puterii militare decât asupra altor forme de putere, fie
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
materialismul 3. Însă puține teorii realiste acceptă o astfel de presupunere și multe susțin în schimb în mod explicit că sursele puterii nu sunt materiale (vezi, de exemplu, Waltz, 1979, p. 131; Morgenthau, 1985, pp. 34-36). Atunci când ipoteza materialismului este atribuită realismului, trebuie să ne întrebăm de ce a fost creat acest om de paie. Un motiv ar putea fi încercarea de a face realismul mai compatibil cu teoria alegerii raționale. De fapt, ne poate permite să tratăm puterea la fel cum
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]