2,756 matches
-
în 1929 sub semnătura lui Lascăr Sebastian, versiune care a fost reeditată la Editura Univers în 1975). Dar cea mai mare noutate a dosarului de față o constituie includerea și traducerea altui text esențial, și anume micul roman (sau riman) autobiografic Cómo se hace una novela, scris în timpul exilului francez și tipărit în 1928, la Buenos Aires. Versiunea românească a respectat întru totul textul lui Unamuno, care prezintă curiozitatea unică de a fi o auto-retraducere voită a versiunii franceze publicate de Jean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tropismelor mundane, zăcea ore în șir întins pe patul din camera sa de hotel ieftin visându-și Spania, așteptând frenetic vești din țara sa și scriind o vreme doar scrisori, până când s-a hotărât să pună pe hârtie inegalabila narație autobiografică, politică și metafizică a unui basc spaniol îndârjit să nu moară în carne: Cum se face un roman. Se va întoarce în țară în 1930. I se va face o primire triumfală, va fi reales rector al Universității din Salamanca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu mi-l dau mie pe cititor, nici el nu mi se va da mie“, scrie Unamuno într-o scrisoare din Hendaye, din 27 iunie 1927). „Orice roman, orice operă de ficțiune, orice poem - spune Unamuno -, când e viu, este autobiografic. Orice ființă fictivă, orice personaj poetic creat de un autor face parte din autorul însuși.“ E deci, pe lângă o autobiografie romanescă, o căutare în profunzime, pentru care terminologia literară curentă nu mai era de ajuns: romanul, sau, în spaniolă, novela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
supus aceluiași tribunal metafizic pe care Unamuno n-a încetat să-l proclame și să apeleze la el, în cazul său și al tuturor oamenilor care își așteaptă moartea în nădejdea eternității. În acest sens, Ceață e tot un roman autobiografic, împânzit efectiv de trimiteri la experiențele, trăirile și susținerile sale de spaniol total, dar de foarte multe ori atipic din punctul de vedere al unui spaniolism de ghid turistic (a disprețuit bunăoară patima tauromahică a concetățenilor săi, calificând-o drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
definiție un grav capăt de lezmajestate; a tăgăduit, cum am mai arătat, vocația umoristică a spaniolilor, a deplâns, ca pe un blestem, înclinația lor spre invidie și ură); drumul literar și l-a început cu un roman de-a dreptul autobiografic, dar meticulos elaborat timp de vreo zece ani: Pace în război, una din puținele cărți pe care le-a produs ca scriitor ovipar. Celelalte romane și nuvele, în grade diverse de reușită literară, părăsesc orice intenții de construcție realistă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
la parabola invidiei cainite din Abel Sánchez. Una historia de pasión (1917), la extraordinarul dublu portret al Martei și Mariei, cu accent dramatic asupra unui profund elogiu al maternității spirituale, în La Tía Tula (1921), toate împănate și cu elemente autobiografice, toate sunt pătrunse de credința în necesitatea credinței, de căutarea disperată a credinței, de nostalgia ținuturilor natale și de aspirația spre visul mântuitor, toate acestea cioburi ale unei vestiri kenotice fără sfârșit, ajungând, ca într-un Nou Testament semiprofan, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În 1921 a văzut lumina tiparului romanul meu Mătușa Tula, care, în ultima vreme - grație traducerilor în germană, olandeză și suedeză -, a găsit receptare și ecou în cercurile freudiene din Europa Centrală. În 1927 a apărut la Buenos Aires romanul meu autobiografic Cum se face un roman, care l-a făcut pe bunul meu prieten și excelent critic Eduardo Gómez de Baquero, Andrenio, oricât era el de perspicace, să cadă în altă cursă, cea a rimanului, și să declare că se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mă înveșnicesc, am pus-o și eu anume într-unul din ultimele mele sonete și, în chip tacit, în toate. Și m-am pus pe mine în ele.< Mi-ar fi imposibil să scriu un roman care să nu fie autobiografic.> Și apoi, repet, oare nu sunt, riguros vorbind, autobiografice toate romanele care se nasc vii și oare nu tocmai prin asta se eternizează? Și să nu șocheze formularea mea că se nasc vii, deoarece a) te naști și mori viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unul din ultimele mele sonete și, în chip tacit, în toate. Și m-am pus pe mine în ele.< Mi-ar fi imposibil să scriu un roman care să nu fie autobiografic.> Și apoi, repet, oare nu sunt, riguros vorbind, autobiografice toate romanele care se nasc vii și oare nu tocmai prin asta se eternizează? Și să nu șocheze formularea mea că se nasc vii, deoarece a) te naști și mori viu, b) te naști și mori mort, c) te naști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
te naști și mori viu, b) te naști și mori mort, c) te naști viu pentru a muri mort d) te naști mort pentru a muri viu. Da, orice roman, orice operă de ficțiune, orice poem, când e viu este autobiografic. Orice ființă fictivă, orice personaj poetic creat de un autor face parte din autorul însuși. Și dacă acesta introduce în poemul său un om în carne și oase pe care l-a cunoscut, o face după ce și l-a însușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
asta nu-i decât o nebunie... Autorul acestui roman își bate joc de mine... Sau te pomenești că-mi bat chiar eu joc de mine însumi? Și de ce ar trebui să mor când voi isprăvi de citit cartea și personajul autobiografic va muri? De ce să nu-mi supraviețuiesc mie însumi? Să-mi supraviețuiesc și să-mi examinez cadavrul. Voi continua să mai citesc câte un pic până când amărâtului de el nu-i va mai rămâne decât un strop de viață, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
roman? El își poartă măruntaiele pe față. Sau, altfel spus, interioritatea lui - intranea -, ceea ce are înăuntru, îi este exterioritatea - extranea -, ceea ce e în afară; forma lui îi este fondul. Și iată de ce orice expresie a unui om istoric adevărat e autobiografică. Și iată de ce un om istoric adevărat nu are capac. Nici dacă este ipocrit. Căci tocmai ipocriții sunt cei care-și poartă cel mai mult măruntaiele pe față. Au capac, dar unul de sticlă. Joi 30-6 Tocmai am citit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Pe drumul de Întoarcere, Henry Întreținea de obicei cea mai mare parte a conversației cu respectuosul și amabilul Charles, dar pe prima porțiune mai mult asculta, căci Du Maurier Îl distra cu un șuvoi de glume, anecdote și povestioare, unele autobiografice, altele inventate. Cu ocazia unei astfel de plimbări, Du Maurier menționă pentru prima dată ideea pentru o povestire cunoscută ulterior publicului sub titlul de Trilby, dar Henry nu Își mai amintea exact când, pentru că, la momentul respectiv, nu o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
timp, dar nu a trecut mult și s-a văzut iar aruncat Într-o depresie acută. Cu vremea, și-a revenit, În mare parte datorită Îngrijirilor acordate de fratele și cumnata lui, și a scris alte cărți, cu deosebire volumele autobiografice Un băiețel și altele și Note despre un fiu și frate, primite cu căldură de o lume literară acum dispusă să Îl prețuiască așa cum prețuiești o relicvă rămasă dintr-o altă epocă. Dar nu a mai dus la bun sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
SWING CAFÉ Fiului meu, Andrei JURNAL 4X4 ÎN LOC DE EPILOG CUVÎNT ÎNAINTE În 1999, revista Lettre Internationale ma solicitat să particip la o anchetă pe tema Ziua cînd mi-am descoperit nevoia de a scrie. Sugestii pentru o istorie autobiografică a prozei române contemporane. Mi s-a părut greu, și subiectului i-au urmat cîteva luni de reflexie În apa lacului IOR. Venise primăvara. Pe valuri pluteau sticle de plastic și ambalaje de ciocolată fără ciocolată, undele erau acoperite spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ulcioare, pumnale, brîie, inele, n-aveau edituri, ei și, ce dacă. După cum se vede, nu sînt de acord cu definiția lui Marc Vernet: „Povestirea permite istoriei să ia contur, căci istoria ca atare nu există”. Sau sînt de acord? FRAGMENT AUTOBIOGRAFIC Îmi amintesc ca printr-un grilaj, tot mai neclar, seara aceea, beam șampanie, eram de acord sau nu cu o definiție, se făcuse aproape 11, ne simțeam fericiți, am văzut clanța ușii de la intrare mișcîndu-se Încet, halucinant de Încet, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Însuși), Editura Paralela 45, 2006. O VIAȚĂ TRIUNGHIULARĂ* Această carte este bazată pe povestea reală de dragoste dintre un sculptor real și două pictorițe reale, ale căror nume reale nu contează, așa că Îi voi diferenția prin numele personajelor din romanul autobiografic pe care mărturisesc că l-au scris Împreună pe trei voci, deși e detectabilă una singură, probabil a marocanului ce nu apare-n dramă, deși ar fi avut un motiv fiziologic tare pentru a fi prezent, și se numesc Ernest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
colegele de salon, cu vreo cinci, șase pastile de diazepam. Nu mai puteau dormi. De la ea am rămas cu această năprasnică dragoste de semeni. CUPRINS Jurnal 4x4. În loc de epilog.............3 Cuvînt Înainte......................................4 Prefață................................................27 Introducere..........................................34 Preambul.............................................49 Fragment autobiografic........................56 Preludiu................................................66 Film @ roll......................................82 Bastonada În re....................................83 Balanța senatorului...............................96 Îmblînzirea viermelui.............................102 Arsenic, rentă sau holeră.....................111 Îngerul cu aripi de rezervă....................118 Duios calul trecea.................................125 Moartea pe pînză..................................132 Sfîrșitul lumii la japonezi........................142
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
instalatori ai Albaniei, 300 de ani de halenă, Studiul de pionerat al Preasfinției Sale J.W. Pottage, Credeți că știți totul despre socluri? și un jurnal de neuitat - deși numele autorului îmi scapă - intitulat O viață în domeniul ambalajelor - Fragmente autobiografice. Volumul IX - Epoca Styrofoam-ului. Oricât de mult apreciam această mărinimie, ea nu înlocuia posibilitatea de a o revedea pe Alice și în rarele ocazii (trei sau patru) când am fost personal la birou, am întrebat întotdeauna de ea. Soarta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui W. Maturi, Introduzione a R. Bonghi, Stato e Chiesa, Milano, 1942, vol. I, pp. IV. 23 Francesco Traniello, Società religiosa e società civile in Rosmini, Morceliana, Brescia, 1997. 24 Conform Diario personale (jurnalul personal) al lui A. Rosmini, Scritti autobiografici inediti, p. 425. 25 G. Spini, Risorgimento e protestanti, p. 164, Saggiatore, Milano, 1989. 26 Cfr. E. Vermeil, J.A. Möhler et l'école catholique de Turingue, Paris, 1913; J.R. Geiselmann, studiul intitulat Les variations de la définition de l'Église
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Jo Jo și, poate, drept răsplată, o să mă invite el acolo. Drept urmare, în seara aceea, deși fusesem invitată la: 1. premiera noului film al lui Cameron Crowe 2. vernisajul expoziției lui Rothko de la Guggenheim 3. cocteilul pentru lansarea ultimei cărți autobiografice a lui Lexington Kinnicut 4. cina de la Jolene în cinstea dermatologului ei, am luat decizia înțeleaptă de-a mă culca devreme, ca să fiu cât se poate de odihnită pentru evenimentul Chanel de a doua zi. De asemenea, doream să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
textelor propuse În seara aceea. Însă nemulțumirea asta strict livrescă ne-a ajutat să ieșim din literatură. * Totuși, peste doar o săptămână ne-am adunat mult mai imaginativi. Venisem cu un nume câștigător. Celebrul animal s-a impus În fața Asociației autobiografice, o titulatură furată de Cătă din Muriel Spark, eliminând În prealabil pe G.N.P, niște inițiale propuse de Vasile Leac a căror semnificație am uitat-o. Eram tot În Joy’s și tot pe banii mei. Aceiași. Cașiș pentru ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a pus Însă chezaș, așa că, râzând În continuare, am Început să-l compătimim pe bietul librar. Dacă s-a mai Întâlnit cu Ungureanu de atunci? Da, n-a avut ce face, cum evita. I-a citit Însă cu teamă cărțile autobiografice apărute după: Ungureanu păstrase discreția. Deși despre alți prieteni scrisese. Cinste lor! Cinste lui! Dar pârțul are copyrightul lui Cătă. Nu mai prejos ca al lui Leac. Din nou la Înălțime, intimidându-ne. Probabil, ne spunem fiecare, e cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pe viitor această greșeală. N-a făcut-o, bineînțeles, așa că i-am mai trimis o scrisoare În care Îl avertizam că vom lua alte măsuri. Ne plăceau la nebunie aceste alte măsuri, preluate din Muriel Spark - Într-un roman presupus autobiografic, niște librari care-i acordaseră credit, dar nu-și mai vedeau banii pe cărți, o amenințaseră cu așa ceva: alte măsuri. Tot obscurele alte măsuri au fost aplicate și În cazul lui Ovidiu Pecican, pe care-l Învinuiam că promovează proza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
parcul. Aici se întâlnea cu Ciocu Vintilă, Silviu Olaru, Peșelu, Pațurcă, Ionel Ghircoiașu - de la Meteor. Are cronologii, fișe separate, este dicționar sau lexicon ? Nu. Atunci ce este ? Am putea spune că este de fapt un roman - oarecum memorialistic, mai precis autobiografic. Ce conține? Scrie chiar el in prefață - amintiri de familie, note publicate, articole despre cultura vremii. Se simte imediat că este un vechi om de condei, cu fraze meșteșugite și cuvinte rare, suculente - ignobil, neuronal, eutarhie, homerizi, schizoid, iscariotă. Un
Recenzii Nicu Alifantis by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83803_a_85128]