2,148 matches
-
predicat, București, Editura Humanitas, 1993. Ierunca, Virgil, Dimpotrivă, București, Editura Humanitas, 1994. Ierunca, Virgil, Semnul mirării, București, Editura Humanitas, 1995. Ierunca, Virgil, Trecut-au anii, București, Editura Humanitas, 2000. Ierunca, Virgil, Poeme de exil, București, Editura Humanitas, 2001. Ierunca, Virgil, Autobiografia Antigonei, în "22", 47 (1992). Ionescu, Radu, Despre postmodernism DUPĂ sau DINCOLO, în "Familia", 1 (1988). Iorgulescu, Mircea, Prin pustiul de vorbe, în "22", 681 (2003). Iorgulescu, Mircea, Proiecte de sine, în "22", 673 (2003). Irimia, Dumitru, Structura stilistică a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
citești...! Sursa dublă: Dom'le, e clar că s-a-ntors lumea cu susul în jos! Obiectiv nr.: Dă-mi dosarul! Plutonierul: Stai că ți-l dau... ia uite ce scrie aici..., ia uite: "Obiectivul" adică tu ai omis să treci în autobiografie că ai un unchi țărănist condamnat pentru trădare; strîns cu ușa ai promis să colaborezi... Ei, ce zici, Nae?! Hai că mi-a trecut plictiseala... ia să vedem ce mai scrie pe aici... Sursa dublă: Stai puțin, stai! (se oprește
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu autobiografic, cele două funcționează diferit, deși cu rezultate vizate comune) ar fi fost Încheiat cu cititorul de un autor În același timp narator și personaj homodiegetic, În virtutea omonimiei (“protocolul nominal”: vezi de pildă cazul lui Marcel Proust). Posibilitatea ca autobiografia să se cupleze cu ficțiunea i s-a părut lui Lejeune contra naturii. Protocolul modal romanesc l-ar exclude pe cel nominal autobiografic. Decizia prohibitivă a lui Lejeune, cartezian În spirit și-n practică, l-a provocat pe Serge Doubrovsky
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nominal autobiografic. Decizia prohibitivă a lui Lejeune, cartezian În spirit și-n practică, l-a provocat pe Serge Doubrovsky, care Începuse deja lucrul la lungul și experimentalistul roman Fils (ce avea să apară În 1977). Romancierul i-a scris poeticianului autobiografiei, sugerîndu-i că În căsuța liberă s-ar putea instala el: “je ne suis pas sûr du statut théorique de mon entreprise, ce n'est pas à moi d'en décider, mais j'ai voulu très profondément remplir cette "case" que
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
astfel autoficțiunile “adevărate, al căror conținut narativ este, dacă pot spune așa, autentic ficțional”, În rîndul lor putînd fi inclusă Divina Comedie sau Don Quijote (accentul cade pe ficțional) și “falsele autoficțiuni”, “care nu sînt ficțiuni decît pentru vamă: altfel spus, autobiografii rușionoase.” Reputatul naratolog se vădește astfel un purist incorijibil care păcătuiește În primul rînd printr-o idee imuabilă despre literatură, aceea care o suprapune fără rest funcțiilor estetică și didactică. Din acest punct de vedere, “falsele autoficțiuni”, cele contemporane, sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
femeie, Încet-Încet, În scroafă (truie). Acest artificiu literar, Întrebuințat pe larg de Kafka, Boris Vian sau Eugen Ionescu (procedeu cu rădăcini și efecte suprarealiste), se numește materializare simbolică (și, În cele din urmă, are ca strămoș fabula). Protocolul nominal specific autobiografiei este respectat. La un moment dat, ca la Ionescu, impresiile devin realitate “obiectivă” (În cadrul diegetic), iar cititorul este Încurajat să creadă că femeia din debutul textului este o scroafă (personificată, desigur). Pe de altă parte, desigur, prin acest salt ficțional
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe scena socială, iar romanul pe o retorică a persuasiunii, politicoasă odată, tot mai perversă În vremea din urmă cu intenția vădită, azi, de a-și scoate cititorul din țîțÎni. Mi se pare de aceea absurd să separăm fără rest autobiografia - atunci cînd face parte dintr-un patrimoniu literar - de ficțiune. Pentru că, pe măsură ce criza identității sporește printre indivizii unei societăți, e normal ca textele literare apărute s-o ilustreze mai mult sau mai puțin acut printr-o Îndepărtare crescîndă de la reprezentarea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dans le livre, réinvente les protocoles nominal et modal, et se situe en ce sens au carrefour des écritures et des approches littéraires.” Lucrurile sînt mai simple și, aici, Împărtășesc punctul de vedere al Mariei Darrieussecq: autoficțiunea Începe ca o autobiografie și continuă ca un roman la persoana Întîi. Interesant este de ce literatura franceză contemporană, cel puțin, dar și cea autohtonă (iată, Cecilia ștefănescu, pînă la un punct) recurg frecvent la autoficțiuni și la retorica impetuoasă și directă pe care autoficțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acceptă orice convenție care le-ar mai garanta posibilitatea de a-și pune În paranteză vigilența deconstructivă. Chinul scriitorului de a scrie și credibil și frumos se Întîlnește cu acela al cititorului de a crede și În ce e frumos. Autobiografia apare astăzi textul autentic prin excelență, delestat de pretenții reprezentative “realiste” și moralizatoare a căror autorizare a expirat (unul din motivele pentru care texte ale scriitorilor români ai generațiilor trecute se văd demolate de percepția estetică tînără). Dar constrîngerile formale
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pretenții reprezentative “realiste” și moralizatoare a căror autorizare a expirat (unul din motivele pentru care texte ale scriitorilor români ai generațiilor trecute se văd demolate de percepția estetică tînără). Dar constrîngerile formale, deontologice și nu În ultimul rînd economice ale autobiografiei sînt prea chinuitoare, și-atunci ficționalizarea explicită vine ca o descătușare mult rîvnită În teritoriul imens al literaturii. Are “dreptate” Genette cînd numește autoficțiunea așa cum e practicată ea astăzi “autobiografie rușinoasă”: Într-adevăr, În 2000 nu se mai scrie literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
constrîngerile formale, deontologice și nu În ultimul rînd economice ale autobiografiei sînt prea chinuitoare, și-atunci ficționalizarea explicită vine ca o descătușare mult rîvnită În teritoriul imens al literaturii. Are “dreptate” Genette cînd numește autoficțiunea așa cum e practicată ea astăzi “autobiografie rușinoasă”: Într-adevăr, În 2000 nu se mai scrie literatură pentru exact aceleași motive ca În 1977. Nu mai există decît foarte puține proiecte colective (cum e Noua ficțiune), iar membrii lor rămîn În umbră. Scriitorul recurge la tactici ale
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
stilistice cît și, subliminal, pragmatice) din ce În ce mai brutale, care Încep să lase o anumită literatură În urmă: dacă ne gîndim la ultimul roman al lui Houellebecq ancorat pînă la saturație În istoria contemporană, urmat de altele după același calapod, sau la autobiografia lui Catherine Millet, de o fidelitate fotografică, rezultat al unei selecții programatice - pe care autoarea declară că n-o consideră literatură -, avem imaginea felului cum scriitorii contemporani Înțeleg să reprezinte prin intermediul scrisului - dar și a cea ce publicul așteaptă: “realiterature
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Catherine Millet, de o fidelitate fotografică, rezultat al unei selecții programatice - pe care autoarea declară că n-o consideră literatură -, avem imaginea felului cum scriitorii contemporani Înțeleg să reprezinte prin intermediul scrisului - dar și a cea ce publicul așteaptă: “realiterature”. Autobiografia sau În cel mai rău caz romanul personal abundă În peisajul editorial literar de astăzi, iar supralicitările tematice (pansexualismul) ori stilistice (ingenuitatea de-la-om-la-om sau cinismul) vin să coloreze scrieri de care autorii cred că cititorul, În lipsa acestor pigmenți, s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
celle que je conte ne peut donner qu’une faible idée”. Esteticul este aici lăsat În suspensie (antiteza) pentru a fi revelat În clipa reconversiei fantastice, suficient de clare pentru a lămuri cititorul că nu se mai află, formal, În fața autobiografiei Începute. Este revelația reapariției spațiului: În vreme ce citea, cititorul a ajuns dincolo. Acest salt Într-un spațiu ireal reintroduce ca Într-o anamneză miza estetică, fără să anuleze totuși pactul autentificator, și inserează textul În seria celor literare (sinteza). De pildă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ales, o trasparență referențială prin intermediul cărora cititorul să fie convins că a ieșit din zodia autoreferențialității, fără să fi reintrat În cea a literaturii veriste. Ceea ce face așadar Marie Redonnet este să redea viața personajelor, Înscriindu-le În fărîme de autobiografie ambigue, dotate cu sensul grav al prezenței divine sau diabolice - prezențe forte, oricum - subminat Însă din loc În loc prin ironii de genul la maquette du chateau - occupe - toute la chambre du fou dieu protege - lțambiguite - du site, de inserții ale
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
volum hibrid care se vrea o artă poetică și (aparent) o cheie În descifrarea articulațiilor poetice ale prozei sale. Devine din adolescență un mare iubitor al limbii ruse, ceea ce-l determină să-și aleagă pseudonimul Volodine. Se amuză construindu-și autobiografii fictive - s-a născut În Franța În 1950, sau În Letonia, În 1949, sau În Mongolia...? Scrie o scurtă proză fals autobiografică, O rețetă pentru a nu Îmbătrîni, publicată de către Agenția Interprofesională Regională (AGIR) cu ocazia salonului cărții de la Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Franța În 1950, sau În Letonia, În 1949, sau În Mongolia...? Scrie o scurtă proză fals autobiografică, O rețetă pentru a nu Îmbătrîni, publicată de către Agenția Interprofesională Regională (AGIR) cu ocazia salonului cărții de la Paris din martie 1994. Conform acestei autobiografii fictive, Volodine ar fi un nativ al stepei mongole, născut Într-o iurtă În orașul Xiao-Long, pe malul fluviului Orbise. Tonul este blînd, nostalgic, stilul limpede, eterat, toate aceste trăsături amintindu-l pe Cinghiz Aitmatov. Condiția scriitorului s-ar reduce
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a spus el: o plimbare în aer liber te ferește de urechi indiscrete. Au avut loc multe plimbări în aer liber în fostele țări comuniste din Est! Iar în seara aceea, în chip brutal, amestecând prezentul și trecutul, Racine și autobiografia, m-am gândit că, dacă supravegherea implică obligatoriu un spectator, în teatru, unde, a priori, întotdeauna există cel puțin unul, postura lui se schimbă când asistă la o supraveghere. El privește și ascultă altfel. Atunci, sub impactul scenei-matrice din Britannicus
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
așa-numitele ovato tondo (figura 53). Elipsa poate fi percepută nu mai puțin ca fiind rezultatul interacțiunii a două sfere de forțe. O anecdotă despre istoricul Aby Warburg merită să fie menționată aici. Proiectantul orașului Hamburg, Fritz Schumacher, povestește în autobiografia sa că, atunci când frații lui Warburg s-au oferit să-i con struiască o clădire pentru biblioteca sa în creștere, Warburg a insistat ca în centrul clădirii să existe un auditoriu în formă de elipsă. Tocmai pentru că își revenise după
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
popular): vicleimul, irozii, jocurile cu măști și păpuși 2. Scris (cult): tragedia, comedia, drama, farsa, melodrama Alte genuri și specii: 1. Oratoric : discursul(academic, religios, ocazional, politic, judiciar). Se pot aminti predica, toastul, alocuțiunea etc 2. Istoric : amintirea, memorial, biografia, autobiografia, cronica 3. Didactic : fabula, proverbul, snoava, ghicitoarea 4. Epistolar: telegrama, cartea poștală, ilustrată, scrisoarea; Opera literarA Este o creație în versuri sau în proză care prezintă într-o formă aleasă, prin intermediul imaginii artistice și a ficțiunii (a imaginației) fapte, întâmplări
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
puțin de două decenii de la moartea ei survenită în 1987, răsună relativ puține voci care să trâmbițeze faima lui Yourcenar. Atunci când o fac nu spun de ce. Chiar și cele mai apreciate lucrări Memoriile lui Hadrian, Piatra filozofală, diversele volume ale autobiografiei sale de abia dacă mai sunt citite astăzi și sunt rar studiate în școli și universități. Unii sunt de părere că această cădere în desuetudine a fost provocată de cercurile academice care susțin că nu au descoperit nimic iconoclast în
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
clasice în care dragostea era întotdeauna potrivnică și tragică. La sfârșit, Fraigneau i-a refuzat dedicația pe motiv că era redactorul ei, așa că Yourcenar a închinat-o lui Hermes mesagerul, reușind astfel să dea de înțeles că această carte aborda autobiografia a ceea ce ea a numit o intensă criză sentimentală. Titlurile celor nouă capitole sugerează asta: Fedra sau Disperarea, Ahile sau Minciuna, Sappho sau Sinuciderea și așa mai departe. Era ea Fedra sau Sappho heterosexuală sau homosexuală? Yourcenar nu oferă nici un
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
bun va fi, în timp ce propria lui moarte se apropia rapid. Cartea începe la sfârșitul lui 137 când împăratul tocmai se întorsese dintr-o vizită la medicul său Hermogenes și trece rapid la secvențe retrospective din viața lui. Își scrie rapid autobiografia care s-a pierdut în timp un motiv pentru care Yourcenar a putut să se recunoască îndrep tățită s-o reconstruiască. Cartea are șase capitole (toate au titluri latinești Bust al împăratului Hadrian bazate pe ideile cheie ale lui Hadrian
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
aspectele din roman referitoare la rolul omului în cosmos. turul acestei închisori a fost în centrul credințelor pe care Yourcenar își construise propria ei viață, mai ales porțiunile ei nomade. Ca și el, fusese extrem de mândră, deseori insuportabilă. Există multă autobiografie în conceperea acestui homo universalis renascentist neliniștit. Chiar și așa, vremurile se schimbaseră. Nu mai erau anii '20 când ea ca și eroul ei fictiv căutase să-și descopere identitatea prin călătorie, chiar dacă pământul de-a latul căruia rătăcea era
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
distanțat în timp (mai degrabă antic decât modern) și loc (mai curând Grecia și Roma decât Franța și America) și apoi s-a extras complet din narațiunile ei. De aceea operele ei sunt minciuni pe câteva nivele: sexualitate, sex și autobiografie. Ele trădează cauza mișcării de emancipare a lesbienelor care a cunoscut un progres remarcabil în timpul vieții ei. Yourcenar nu poate fi considerată o scriitoare gay, așa cum sunt Sylvia Townsend Warner (cu zece ani mai bătrână decât Yourcenar), Radclyffe Hall și
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]