4,649 matches
-
continuum sunt stabilite șapte comportamente ale conducătorului. Utilizarea autorității de către manager Domeniu de libertate pentru subordonați Când gradul de autoritate a liderului este mare și aria de libertate a subordonaților mică, avem de-a face cu practicarea stilului de conducere autoritar și, invers, când gradul de autoritate a liderului este mic, iar in schimb, aria de libertate a subordonaților este mare, avem de-a face cu practicarea stilului de conducere democrat. Cele șapte comportamente ale conducătorului sugerează existența a patru stiluri
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
este eficient dacă orientarea excesivă pe sarcină nu creează resentimente sau opoziții (tacite sau manifeste) din partea oamenilor și ineficient dacă practicarea lui se asociază cu o lipsă totală de considerare și motivare a oamenilor. Primul tip de conducător este numit autoritar binevoitor, celălalt, autocrat. Stilul divizat sau separat (cu orientare minimală atât spre sarcină, cât și spre relațiile umane) este eficient atunci când conducătorul subliniază, totuși, semnificația respectării regulilor pentru buna funcționare a organizației și ineficient atunci când manifestă pasivitate și dezinteres. În
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
stil inadecvat și ineficient) Tot în funcție de eficiența lor, stilurile manageriale au fost clasificate si astfel: Stiluri eficace - întreprinzător, realist, participativ, organizator (aceste stiluri sunt atribuite celor care pun în practică ,,regula celor 4 C" : coerența, claritate, curaj, considerație). Stiluri ineficace - autoritar, oportunist, demagog, birocrat (aceste stiluri sunt atribuite acelora care constituie surse de ambiguitate și de neînțelegere în interiorul echipei. Sunt situații când putem fi constrânși și le folosim, dar trebuie să fim conștienți de potențiala lor ineficiență)” Întreprinzătorul fixează marile orientări
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
Formalizează ceea ce, în opinia lui, trebuie să fie regulile și le utilizează pentru a conduce, pentru a duce la obținerea de rezultate. Pentru el, a conduce înseamnă definirea structurii ad- hoc și formalizarea regulilor de funcționare care rezultă de aici. Autoritarul, la fel ca întreprinzătorul, dă instrucțiuni clare și precise. Dar el așteaptă mai mult ca partenerii să-i urmeze instrucțiunile cuvânt cu cuvânt. De fapt, supunerea celorlalți este o condiție sine qua non pentru a lucra și a realiza scopurile
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
astfel instituția beneficiază de un personal bine pregătit în același timp stimulându-se atmosfera plăcută de lucru, angajatul simțindu-se apreciat și valorizat. Alt tip de manager descoperit este cel majoritar- după tipologia lui Maier- aflându-se între democratic și autoritar. Încercând o încadrare în tipologia lui Tannenbaum și Schmidt în funcție de gradul de utilizare a autorității și aria de libertate a subordonaților, stilul managerial ar fi cel în care managerul prezintă probleme, primește sugestii și ia decizia finală. În cele mai multe unități
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
prin versuri, semețul autor / S-ajungă sus, pe culmea Parnasului, ușor; / Al muzei suflu tainic din cer când n-a simțit, / Iar steaua-i din născare poet nu l-a menit."40 Desigur, există la nivelul Artei poetice o tonalitate autoritară, dar aceasta nu presupune, totuși, dogmatizarea oarbă de care a fost acuzat autorul ei. Afirmația este valabilă pentru ideologia clasică, în general, care a fost unilateral privită după epoca romantică drept un set de norme artificiale care anulează definitiv individualitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cu succese inegale în Franța, Elveția, Belgia, Olanda și Luxemburg, cele cu o activitate plină de reușite, dar de scurtă durată, în Germania, Italia și în Europa de Est și cele care nu au avut nici o șansă de dezvoltare în cadrul unor regimuri autoritare în Spania, Portugalia și Austria. Dacă Belgia, Olanda și Luxemburg cunosc guverne creștin-democrate în toată perioada interbelică, singure sau în coaliții cu socialiștii sau liberalii, cu scoruri electorale în general de peste 30%, în Franța acest curent a fost un eșec
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
apropia de creștin-democrația occidentală contemporană. Guvernarea liberală dintre anii 1933 și 1937 a cunoscut PNȚ-ul ca principalul partid de opoziție, care la alegerile din noiembrie 1937 obține 86 de locuri în Parlament față de 152 ale PNL-ului. Introducerea regimului autoritar al lui Carol al II-lea a dus la interzicerea partidelor politice, deci și a PNȚ-ului. Sub regimul antonescian, Iuliu Maniu este principalul reprezentant al opoziției și cel care inițiază contacte cu Aliații în vederea ieșirii României din războiul împotriva
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
foarte dezvoltat în unele regiuni unde se putea vorbi de creștinătate. Acesta se bazează, de asemenea, pe evoluția liberalismului care tindea să se înăsprească, în timp ce în Europa apăreau mișcările socialiste și se răspîndea principiul regimului reprezentativ, după 1848, în ciuda reacției autoritare din anii 1849-1850. Această înăsprire se manifesta sub forma anticlericalismului susținut de unionismul belgian ca și de mișcarea neoguelfistă. Acest curent a beneficiat și de progresele centralizării romane, proclamarea, în 1854, a dogmei Concepției Imaculate fiind un factor revelator, cît
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Trento, Monseniorul Celestino Endrici, el a condus din 1905 ziarul La Voce cattolica (devenit în 1906 Il Trentino). În Spania, după eșecul programului Partidului Catolic al lui Alejandro Pidal y Mon între 1881-1882, catolicismul a rămas dominat de un tradiționalism autoritar, o nostalgie vie a carlismului, ce caracteriza majoritatea episcopilor și preoților fideli legitimității dinastice. Totuși, un puternic curent intransigent, ultramontan, care se proclama "integrist", se detașa de revendicările carliste. Acesta era reprezentat de un preot catalan, Felix Sardá y Salvany
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
greu acceptate. Totuși, trebuie subliniat rolul major al Bisericii catolice în afirmarea democrației imediat după al doilea război mondial și consecințele considerabile înregistrate pe trei planuri: Eliberarea Europei de Vest, mai ales a Italiei, de orice amprentă totalitară sau chiar autoritară, prin susținerea catolicilor în procesul democratizării. Răspîndirea și afirmarea durabilă, în mai multe țări, a partidelor creștin-democrate. Mult timp reduse și chiar sacrificate de neîncrederea Bisericii în democrație, ele s-au putut impune ca partide ale catolicilor, dezvoltîndu-se în afara autorității
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
muncitorești și rolul Statului. Și invers, ei s-au putut distanța față de anumite opțiuni. Evoluția critică privind cooperatismul, care a cunoscut o puternică dezvoltare în Quadragesimo anno, este un exemplu. Această idee care plăcea catolicismului a fost aplicată în regimurile autoritare și paternaliste de inspirație creștină, ca în cazul Austriei lui Dollfuss sau al Portugaliei lui Salazar, dar ea a fost susținută și de persoane ostile acestui tip de regim: criza anilor 1930 a dus la aceasta. Confuziile erau mari. Corporațiile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pînă în domeniul economic, spre limitarea și reprimarea oricărei libertăți și folosirea violenței private sau publice, organizată sau susținută de puterile Statului". Cu mult înaintea lui Hannah Arendt, Sturzo analiza totalitarismul ca pe o expresie politică nouă, diferită de regimurile autoritare cunoscute pînă atunci. El îl identifica ca pe un sistem total incompatibil cu catolicismul, fiindcă se baza pe divinizarea Statului păgîn, pe violență, pe caracterul absolut dat națiunii, rasei, clasei, pe dorința de a schimba omul, de a crea "omul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
un mare număr de deputați catolici, dar împărțiți între grupurile parlamentare de dreapta și de centru, tot atît de numeroase pe cît de diferite. El era sedus de propunerile conservatoare ale Federației Republicane condusă de Louis Marin sau de formulele autoritare, veșnic neîncrezătoare în Republică, situîndu-se pe poziții de apărare a religiei în fața societății laice: Federația Națională Catolică a generalului Castelnau număra în 1930 între 2,5 pînă la 3 milioane de membri. Mai mult, pînă la sfîrșitul anului 1926, pătrunderea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
înțelegere cu fasciștii ar fi posibilă, că frecventarea palatelor ministeriale era o condiție suficientă de moderare, PPI a participat la primul cabinet Mussolini cu doi miniștri și patru subsecretari de Stat. Mișcarea mussoliniană era văzută ca un substituent conservator și autoritar, garant al ordinii, fără ca dorința sa de a schimba omul, de a crea omul nou, să fie remarcate. Deputații populari au votat deci încrederea și deplina putere în noiembrie 1922. Mulți dintre șefii de partide nu și-au făcut deloc
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ci pe mareșalul Hindenburg: aici, "Volkspartei" nu trimitea la popularismul democratic sturzian, ci la noțiunea de "Volk", expresie a spiritului poporului, iar la München nu exista teama de a întreține relații cu ligile naționaliste. Zentrum-ul rămînea atașat corporatismului și soluțiilor autoritare, ca cele pe care cancelarul Heinrich Brüning le-a pus în aplicare din martie 1930 pînă în mai 1932, împreună cu guvernul său prezidențial. Acesta mai era traversat de curente puternic naționaliste, mărturie fiind dezbaterile din Katholikentage și prințul Alois Fürst
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fost evoluția Partidului Popular în Ungaria, urmaș al Partidului Creștin Social fondat în 1905 de părintele Sándor Giesswein, deputat pînă la moartea sa în 1923. Avînd un spirit contra-revoluționar și antisemit, reprezentarea sa parlamentară a rămas slabă, iar regimul conservator autoritar al amiralului Horthy nu i-a lăsat prea mult spațiu de manifestare. În Polonia, experiența creștin-democrată a avut o viață scurtă. Lovitura de Stat a mareșalului Pilsudski de la 12 mai 1926 și instaurarea unui regim dictorial a pus capăt activităților
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Mihai, apoi al Gărzii de Fier, organizație de inspirație fascistă. În februarie 1938, regele Carol al II-lea l-a însărcinat pe Patriarhul Bisericii Române, Miron Cristea, cu constituirea unui nou guvern: el a proclamat dizolvarea partidelor, instaurînd un regim autoritar bazat pe partidul unic al Renașterii Naționale. Era vorba de o dictatură regală. În Iugoslavia, putem nota activitatea din Slovenia a Partidului Popular Creștin condus de Monseniorul Anton Korósec, mare apărător al creării Iugoslaviei, dar care nu a putut acționa
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
nota activitatea din Slovenia a Partidului Popular Creștin condus de Monseniorul Anton Korósec, mare apărător al creării Iugoslaviei, dar care nu a putut acționa prea mult asupra destinului țării. În 1929, regele Alexandru a stabilit dictatura sa regală, un regim autoritar și tradiționalist. Dacă lăsăm deoparte experiența Partidului Popular Ceh, Europa Central-Răsăriteană nu apare în mod hotărît ca un tărîm creștin-democrat. Continuarea creștinismului social revine formațiunilor clericale, care erau puțin atașate de democrația parlamentară și adesea divizate. Sinteza între intransigență și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
hotărît ca un tărîm creștin-democrat. Continuarea creștinismului social revine formațiunilor clericale, care erau puțin atașate de democrația parlamentară și adesea divizate. Sinteza între intransigență și libertate nu s-a realizat. Ba mai mult, salturile politice ce au condus la regimuri autoritare, chiar dictatoriale, sprijinindu-se pe un creștinism tradiționalist dacă nu chiar reacționar, nu au lăsat nici o șansă de dezvoltare partidelor creștin-democrate după modelul sturzian. Tentațiile autoritarismului Austria oferă un bun exemplu de atragere a catolicilor spre un sistem autoritar. Moștenirea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
regimuri autoritare, chiar dictatoriale, sprijinindu-se pe un creștinism tradiționalist dacă nu chiar reacționar, nu au lăsat nici o șansă de dezvoltare partidelor creștin-democrate după modelul sturzian. Tentațiile autoritarismului Austria oferă un bun exemplu de atragere a catolicilor spre un sistem autoritar. Moștenirea lui von Vogelsang și a lui Karl Lueger a fost fructificată în așa măsură încît, ca și în Germania, fiind purtat de întîmplări, Partidul Creștin Social a ocupat un loc important în mica Austrie scăpată teafără din tratatul de la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Christliche Staatsmann (1931). Autoritarismul s-a manifestat printr-o luptă implacabilă dusă împotriva socialiștilor puternici, a căror insurecție a fost brutal reprimată în iulie 1927 la Viena. Dollfuss, ostil parlamentarismului, pătruns de misiunea Austriei catolice, visa la un stat creștin, autoritar, paternalist, cu o bază corporatistă. În martie 1933, a suspendat Parlamentul, a fondat Frontul Patriotic, destinat să înlocuiască partidele începînd din 1934 și să joace rolul de partid unic după dizolvarea Partidului Social Democrat și a Partidului Creștin-Social. Sprijinindu-se
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
său Linzer Programm, care acorda libertăților un spațiu important, și de legitimistul Ernst Karl Winter care spera în restaurarea habsburgilor, erau minoritare și nu au putut niciodată să se exprime, negăsind ecou la un cler atașat ideilor guvernului. Experiența Statului autoritar și corporatist nu era prea departe de cea a lui Tiso din Slovacia, de visele rexismului în Belgia, și anunța discursul "Revoluția națională" din primele luni ale guvernului de la Vichy. Portugalia oferă un alt exemplu realizat în condiții diferite. Ca
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
anunța discursul "Revoluția națională" din primele luni ale guvernului de la Vichy. Portugalia oferă un alt exemplu realizat în condiții diferite. Ca și în cazul Austriei, exprimarea democrației creștine așa cum era reprezentată de popularism, a fost blocată în Portugalia prin soluția autoritară și corporatistă impusă aici de Antonio de Oliveira Salazar începînd cu 1932. L'Estado Novo, mult timp prezentat de mai multe sectoare ale Bisericii catolice ca un model de Stat creștin, a fost organizat de constituția din 1933. El era
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care se prezenta ca un "partid al fidelității" față de de Gaulle, a refuzat să-l urmeze cînd acesta s-a retras de la guvernare în 20 ianuarie 1946 pentru a protesta împotriva derivei spre un regim senatorial. Judecînd metodele sale drept autoritare și neîmpărtășind concepția sa despre Stat, MRP a ales colaborarea cu comuniștii și socialiștii. După această ruptură, MRP nu și-a mai revenit. El a suferit concurența, dezastruoasă pe plan electoral, a Adunării Poporului Francez dorită de generalul de Gaulle
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]