4,300 matches
-
nostru centru business class, de la Gatwick. Asigurăm facilități complete pentru teleconferințe și, În cazul În care este nevoie, și săli de ședință. Vă interesează ? OK. SÎnt o femeie de afaceri de top. SÎnt o mega directoare de top, În plin avînt. — E posibil, zic, uitîndu-mă relaxată la broșură. Da, aș putea să folosesc una dintre aceste săli pentru... a-mi brifa echipa. În legătură cu diverse chestiuni de afaceri. Îmi dreg glasul. În principiu... aspecte de ordin logistic. — Doriți să vă rezerv o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o carte anume mai serioasă ca alta ? — Parcă citeai Marile Speranțe, nu, Emma ? zice Artemis. Pentru clubul de lectură. — Da ! zic ușurată. Da, așa e... Moment În care Îi zăresc privirea lui Jack Harper și mi se taie brusc orice avînt. Fuck. În minte Îmi revine brusc propria mea voce, turuind nevinovată, În avion. — ... m-am uitat și eu un pic pe coperta a patra și am mințit c-am citit-o... — Marile Speranțe, zice Jack Harper căzînd pe gînduri. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de-un tanc Tigru la Aachen. Din nou mi-a dat un picior. — Și asta-i pentru Eddie McCarty, secerat de-o armă automată în Ardeni, anunță el. Eddie urma să se facă doctor. Și-a tras piciorul luându-și avânt să mă lovească în cap cu gheata lui mare. — Și asta - a rostit el, și altceva n-am mai auzit. Lovitura era pentru încă cineva care fusese ucis în război. M-a lăsat țeapăn. Resi mi-a povestit mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
uz intern. Nevasta nu se punea în discuție când venea vorba de viața personală a cetățeanului care apără cu pieptul său noul regim de libertate și progres adus de comunism. Socialismul, învățase asta foarte bine, încă din primii ani de avânt revoluționar de după război și, mai ales, după proclamarea republicii, când mai era un copilandru care roșea când vedea un laminor de muiere și nu prea știa cum se deosebește un dușman periculos de un cetățean devotat al regimului, îți oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aceleași pricomigdale sau târtițe, depinde cum aveai norocul să le descoperi și să te procopsești, când tovarășele dădeau jos chiloții. Orice-ar fi fost în momentul acela, regula era că trebuia să mergi până la capăt, cel puțin o noapte de avânt și entuziasm, altfel riscai să te tezești cu cine știe ce prelucrări pe linie de partid, cu anonime la serviciu despre viața ta imorală sau chiar cu mutarea disciplinară la vreun post de miliție din vârful muntelui, dacă nemulțumirea venea de la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
apoi la Aiud. Până a pățit-o și Teohari: în martie ’52 l-au alungat din ceceu, cu Luca, cu Pauker. A aflat că picase și Tudorache dintr-o bucată de ziar strecurată de un caraliu mai milos. Era și avântul ăla de după Cehoslovacia, cu discursul lui Ceaușescu care înnebunise mapamondul. Chiar și-a spus că dacă-l reabilitează se înscrie și în partid. „Așadar, se veseli Fârtat, s-a furat în anii aceia orice, de la pungi de plastic, până la tractoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în șale. Nimic alarmant. Așa pățea întotdeauna când se avânta în considerații personale. Ridică iarăși brațul drept, agitându-l când spre tavan, când spre soba de lângă ușa care da în holul unde se organizau expozițiile Cercului de filatelie. Prinse iarăși avânt: „Dar poporul?“ aproape că strigă entuziast. „Omul anonim, cel de la coarnele plugului sau din hala de fabrică, el ce a făcut în toți anii opresiunii și odioasei dictaturi? S-a supus, că nu avea ce să facă. Așa-i românul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lor, împotriva dictaturii imperialiste. Premiile se decernaseră pe 26 ianuarie 1953, când a apărut și decretul cu cotele obligatorii de lapte la stat. Zi de neuitat, mai apoi, devenită un fel de sărbătoare națională a României, pe când Ceaușescu își luase avântul acela nemaipomenit. A participat și el la câteva expoziții omagiale, „Celui mai iubit fiu -inima plasticienilor“, fără a se face remarcat. Alții erau abonați la marile cârnățării. Veniseră ăștia noii, carnaserierii, care devorau totul în numele noului umanism promovat de secretarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
simbolul Internelor în județ. Spuneai Goncea și auzeai cătușele zornăind... „Poate e mai bine, peste anii ăștia de început, să treci cu mai multă poezie“, îi spusese Goncea romancierului. „În fond, eram cu toții tineri, plini de idealuri, de rătăciri, de avânt, de căutări. Generația aia a noastră, a războiului... Am auzit de chestia asta cu generația când l-am arestat și l-am anchetat, prima dată, pe profesorul ăla, Zbenghea. El zicea că-i cu generația lui alde ăștia de-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că era nevasta lui și ea zicea că are dor de Basarabia, auzi dor pă capul ei cu scrisori la securitate, noi la vremea noastră eram mai concreți, cu idealisme cum le-am avut noi cu fuga-n Egipt, avea avânt Păstrămaț și mă excita la mare viteză, senzații de pustiu și deșert mă prindea la mațe când începea el să-mi povestească de Egipt și de Nilu cu crocodilu și păsări bibis și palmieri și deșertul care pândește la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sudoarea oamenilor fac ca temperatura din centru să fie întotdeauna mai crescută decât la periferie; sunt mai multe mașini, într-adevăr, străzile sunt mai compacte, și nici nu sunt copaci, și poluarea... mă gândeam la prostii, ca să-mi iau cumva avânt pentru lucrurile serioase, căci știam că de la o vreme nu aveam să mă gândesc decât la ea. La sânii pe care îi uitasem și îi croiam din închipuire, mici și cu un fel de crater între ei, la fundul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la fel de plăcută și de calmă, nu-i oferea prea multe indicii. Dar, chiar atunci, se auzi o voce din sală: —Violet! De când nu te-am mai văzut! Violet se roti pe un călcâi, răsucindu-și gâtul cu puțin mai mult avânt pentru ca pletele sale lungi să se arcuiască și apoi să se reașeze într-o perdea bogată. —Exerciții pentru o reclamă la șampon, le spuse lui Hugo și lui Sally. —Philip? spuse ea, uitându-se cu atenție spre sală. Dumnezeule, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Chiar dacă nu puteau s-o coboare, măcar reușiseră s-o urce din nou. În timp ce o urmăream, Tabitha s-a balansat un pic și s-a prins de unul dintre cablurile care-i ajungeau până la brâu, pentru sprijin, și-a luat avânt și a sărit de pe șină pe platforma din zona de servicii, după care a dispărut. — Nu se mișcă nici de-al dracu’, îi spuse mașinistul lui Steve, în cele din urmă, după ce prinse iar glas. Eram doi oameni atârnați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo, pe un ton tăios. Păi toată lumea știe, zise Helen, cu dezinvoltură. Și, dacă vrei să afli adevărul, nici n-o cred prea mulți. E cam tras de păr totul, nu vi se pare? —Vulpea și strugurii. Hugo îi tăie avântul. — Dacă ai fi fost distribuită în Casa păpușilor în locul lui Violet, n-ai încerca acum s-o subminezi. — Dacă mă culcam cu regizorul, rolul era al meu! șuieră Helen către el. Și nu e singura! Mai știu și alte lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
imediat. Pe față i se citea panica. I-am făcut semn cu capul lui Hugo. Ajunse dintr-odată cu picioarele în aer în timp ce-și făcu vânt cu scaunul pe spate, cu forță. Exact în acel moment mi-am luat avânt și am aruncat presspapier-ul fix în capul lui Ben. Ben, care era pe jumătate în spatele scaunului, fusese răsturnat într-o parte de acesta și, prin urmare, presspapier-ul nu-și atinse ținta, lovindu-l doar, în treacăt, la tâmpla dreaptă. Căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bărbați, dintre care ultimul mânuia cu îndemânare un motor ruginit, „în afara bordului“. Se îndreptară direct spre plaja minusculă ce servea drept debarcader pentru colibă. Se auziră limpede vocile lor aspre și hohotul pițigăiat al negrului. Cârmaciul opri motorul, lăsă ca avântul să ducă prova ambarcațiunii până pe mal și îi strigă scurt tipului cu pușca să sară pe pământ. Negrul îi dădu ascultare, legă barca cu o parâmă groasă de un trunchi căzut și, fără să lase arma, se întoarse. — Bună ziua! salută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
au obiceiul să-i ucidă pe cei care vor să-i întâlnească... — E dreptul lor. Tratatul lor stipulează, clar, că nu pot ieși de pe pământurile lor, dar pe ele sunt stăpâni absoluți. Inginerul respiră adânc, ca și cum și-ar fi luat avânt ca să se lanseze într-o lungă și obositoare explicație pe care o repetase de o mie de ori și se plictisise. — Se schimbă vremurile... începu el. Când s-a semnat acest Tratat, în lume trăiau mai puțin de jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cafea pe Coastă, o promițătoare carieră politică: ambasador, ministru... Iar, apoi, numai eșecuri. Ca proprietar de terenuri, n-a știut să prevadă criza cafelei și și-a pierdut pământurile. Ca ministru, n-a știut să prevadă „boom“-ul comunicațiilor și avântul Televiziunii și a sfârșit în Santa Marta. Două greșeli de apreciere care i-au distrus viața. — Și acum, ce facem? — Ce a spus el. Îl întâlnim pe ministru. — El consideră că e inutil. — Trebuie să încercăm, fiule. E de încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
747“ care alergau disputându-și rarele taxiuri disponibile și găsiră, printr-o minune, loc într-un autobuz arhiplin pe care un negrotei asudat îl conduse cu o viteză de sinucigaș pe șoseaua sinuoasă, până când primul semafor al orașului îi opri avântul și reduse viteza la o lentă înaintare metru cu metru. Când se dădură jos în Piața Independenței, durase tot atâta timp să ajungă acolo cât le trebuise să zboare din selvă până în aeroport. Se lăsară să cadă pe terasa unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
înceteze să mai fie blânzi și să-și apere moștenirea. Ce ar zice monseniorul dacă v-ar auzi vorbind așa? — Ar fi de acord. Și el este basc și misionar. Sau crezi că, dacă purtăm o sutană, ne-am pierdut avântul. Când am plecat din San Sebastián, știam că va trebui să înfrunt multe primejdii și greutăți în selvă. Bine: cea mai mare primejdie este să rămân în selvă; cea mai mare greutate este să încerc să o conserv așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
că „Southern“ va sta cu brațele încrucișate? Poate, spuse Inti Ávila. Probabil că buldozerele erau asigurate și prejudiciul se limitează la o mică întârziere a lucrărilor. Vor aduce mașini noi, vor întări supravegherea și vor relua lucrările cu mai mult avânt. — Și muncitorii...? Au fost înspăimântați la vederea capetelor micșorate. — E o chestiune de bani. Vor mări leafa pe zi și vor găsi alți oameni dispuși să muncească. Acum cinci ani, în Perú, indienii aguarunas i-au lichidat pe toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de acces, pensie alimentară și toate celelalte rahaturi. Toate celelalte rahaturi. Toate celelalte rahaturi care, în mod cotidian, distrugeau vieți. Inclusiv viața lui. Sau, cel puțin, așa se așteptase el. —Pensie alimentară? a întrebat Hugo. Cuvintele astea i-au tăiat avântul dat de bucuria care începuse să crească în el. — Știi că sunt lefter. Mi-am pierdut slujba. —Am aflat. Amanda l-a privit aproape cu afecțiune. —Ratatule! Normal că eu am să ți-o plătesc ție. Pentru creșterea lui Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
El tresări și, într-un hohot de plâns răspunse: ”La mulți ani, Fata!”. După o vreme încercă să doarmă, dar somnul nu-l prindea. În pădurile lui de gânduri, apar două ipostaze, două reprezentări ale ”eului” său; o imagine a avântului spre înalt și o imagine a tendinței de coborâre în adânc, imagini antagonice dar de nedisociat una de cealaltă. Sufletul său era bântuit de neputința de a regăsi o bănuită viață veșnică în lumină. - Există o scânteie în noi, după
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-l mai regăseau; gîndeau mai mult, În schimb, dacă așa ceva era un cîștig. Era; semn al unei viitoare Înțelepciuni. După cum putea fi doar un balast: cei doi judecau mai adînc, adică Întîrziau: nu mai luau hotărîri pripite, cum, dintr-un avînt nestăvilit, făceau cîndva; de multe ori, acum, prea Întorceau lucrurile pe toate fețele pînă decideau ceva. „Eram, cîndva, Castor și Pollux! Ții minte? Tineri, frumoși, uniți, Thomas! În stare să murim unul pentru altul! Eu am ales să mor pentru
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
oferi un prilej, ar fi fost capabil de o faptă aparte, ar fi fost În stare chiar să moară pentru... Nimic demn de sacrificiu. Țara? Nu avea cum să o salveze, la o adică, de unul singur, așa cum Într-un avînt adolescentin ar fi fost În stare să creadă cîndva. Să salveze un alpinist căzut Într o prăpastie! Thomas nu urca pe munți, nu existau În țara lui. Dintr-un incendiu, un copil; nimic eroic, o treabă de pompier. Pompierii, socotea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]