14,396 matches
-
referea la bolnavi cu "feliuri de neputinți și de duhuri necurate". Prin expresia "feliuri de neputinți" înțelegem, mai sigur, infirmi, care vor fi avut și ei "duhuri necurate" sau doar vor fi conviețuit cu alienații, în aceleași chilii. Faima acestui azil s-a extins repede, numărul alienaților care au aici căutare și adăpost fiind tot mai mare. În evoluția instituției distingem două etape diferite. Cea dintâi, când ospiciul era de fapt un azil de mănăstire, a durat peste opt decenii, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
conviețuit cu alienații, în aceleași chilii. Faima acestui azil s-a extins repede, numărul alienaților care au aici căutare și adăpost fiind tot mai mare. În evoluția instituției distingem două etape diferite. Cea dintâi, când ospiciul era de fapt un azil de mănăstire, a durat peste opt decenii, de la 1779 până la 1863, perioadă în care autoritatea tutelară era însăși mănăstirea, bineînțeles prin Mitropolie. Cea de a doua etapă, începând din 1863, când, ca urmare a secularizării averilor mănăstirești, instituția a trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
1904, când ospiciul a fost desființat. În prima etapă activitatea de asistență a fost mult timp empirică; abia de la 1851, când s-a înființat Spitalul din Târgu Neamț, medici acestui spital au primit însărcinarea de a asista pe alienații de la azilul mănăstirii. Devenind ospiciu, nivelul asistenței s-a ridicat la o terapeutică medicală, conform cu cunoștințele psihiatrice ale practicienilor de la Târgu Neamț. Cerere de internare la Ospiciul Mănăstirii Neamț De atunci, instituția a căpătat un caracter spitalicesc. Trecerea la această etapă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Epitropul primește, în adevăr, de la inspectorul Boțan, prin raportul nr. 293 din 7 iulie 1887, relatări de natură a-i întări poziția casierului, care, în ochii epitropului, putea foarte bine conduce singur ospiciul. Ca și Liteanu, Boțan considera ospiciul un azil care trebuie doar administrat și minimalizat activitatea medicală. Că ospiciul se afla în declin rezultă și din hrana bolnavilor (cu ani în urmă, cupă cum am constatat, revenea aproape zilnic 600-700 g carne de fiecare bolnav), hrană pe care Boțan
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
a instituției începând din 1853, când, la adresa comisarului extraordinar rus, general leitenant Budlberg, un alt general rus, subordonat primului, împreună cu generalul maior Ustinov, din aceeași armată, vizitând Golia împreună cu doctorul localnic L. Steege, a determinat Epitropia să organizeze un "alt azil, mai bun" și să primească 40 de bolnavi. O comisie, prezidată de episcopul Meletie al Hușilor, împreună cu M. Kogălniceanu, a fost constituită în acest sens pentru a organiza instituția care s-a numit "Casa Smintiților". Dispunem de câteva rezidii, mobiliare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pirostroae", 1 poloboc de murat "curechi" și altele, printre care 4 "pestelce" (șorțuri). Reținem deci că masa cuprindea și carne, iar numărul mare de ustensile de prelucrat carnea ne face să lămurim că alimentația era una similară cu aceea de la azilurile și ospiciile timpului. De altfel, în documentele timpului și în protestele unor umaniști, uneori vehemente, nu ne amintim să fi întâlnit lamentări asupra alimentației din ospicii. Am văzut că la Neamț au existat perioade de carență, lipsuri, în toate serviciile
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
în remunerarea bolnavilor pentru lucrul prestat. Pecula era privită de doctorul Brăescu, gânditor de o surprinzătoare modernitate, ca un prim pas spre adaptarea și integrarea acestor suferinzi. Glasul doctorului Brăescu se ridică iarăși, arătând starea deplorabilă în care era abandonat azilul Golia: camerele acestuia sunt, în anul de grație 1903, niște vechi chilii călugărești în ruină, joase, murdare, umede, întunecoase, fără aer, care nici pentru animale n-ar putea servi. Aceste chilii sunt atât de neîncăpătoare, încât adesea se pun câte
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
care nici pentru animale n-ar putea servi. Aceste chilii sunt atât de neîncăpătoare, încât adesea se pun câte doi bolnavi într-un pat. Da, doi nebuni într-un singur pat! Mobilierul din chilii este același care era și în azilurile de la finele secolului al XVIII-lea, adică... paiele, care acum, ca modernizare, sunt puse într-un coș mare numit mindir și în altul mai mic numit murdăria și infecția... Bogata informație științifică, râvna și fervoarea organizatorică vor face din el
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de un panou de lemn. Datorită aptitudinilor speciale pentru studiu și conduită exemplară pe care le manifesta Al. Brăescu (vorbea la perfecție franceză, germană și engleză, fapt rarisim în acea vreme), Epitropia Spitalului Sf. Spiridon l-a trimis să viziteze azilurile din Scoția, Anglia și Elveția, Austria și Franța și să se specializeze în neurologie și psihiatrie. Astfel, în anul 1892-1893, era medic stagiar benevol în serviciul clinic al celebrului cardiolog profesorul Pierre Charles Edmond Potain, autor al celebrului tratat Clinique
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la Paris în 1894. În Franța, a lucrat, de asemeni, cu marele neurolog Jean Marie Charcot (1825-1893), iar după moartea acestuia cu ilustrul neurolog Edouard Brissaud. În această perioadă, Al. Brăescu preconizează măsuri organizatorice imperioase, cum ar fi deschiderea de aziluri la Iași și București, care să cuprindă 15001600 de bolnavi. În aceste aziluri urmau să se interneze cei susceptibili de vindecare, iar pentru cronici să alcătuiască ferme, colonii, ateliere, arătând avantajele medicale și economice ale acestei metode. Printre măsurile propuse
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Jean Marie Charcot (1825-1893), iar după moartea acestuia cu ilustrul neurolog Edouard Brissaud. În această perioadă, Al. Brăescu preconizează măsuri organizatorice imperioase, cum ar fi deschiderea de aziluri la Iași și București, care să cuprindă 15001600 de bolnavi. În aceste aziluri urmau să se interneze cei susceptibili de vindecare, iar pentru cronici să alcătuiască ferme, colonii, ateliere, arătând avantajele medicale și economice ale acestei metode. Printre măsurile propuse, Al. Brăescu solicita modificarea legislației privind internarea, în sensul facilitării acesteia, înființarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de instalații, îngrijire medicală continuă și acel ce e bolnav de creier, organ care a făcut planul acestor palate și a produs această bogăție, acel bolnav să nu fie îngrijit, să moară în închisoare sau să fie aruncat într-un azil sau într-un ospiciu de infirmi?". De aceea, imediat ce s-a construit noul spital de la Socola, eforturile directorului Brăescu se vor îndrepta spre ridicarea calității asistenței psihiatrice la nivelul existent în străinătate. Față de Scoția și Belgia, România avea de 15
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pentru istoria patologiei psihiatrice. După datele publicate de el, în România, la 1900, erau asistați numai 750 bolnavi repartizați astfel: 500 bolnavi la ospiciul Mărcuța, 80 bolnavi la ospiciul Madona Dădu, 80 bolnavi la Golia, 60-70 bolnavi la mănăstirea Neamțu. Azilurile erau "într-o stare mai rea și mai mizerabilă decât cum erau azilele din Franța, Anglia etc. în prima jumătate a secolului al XVIII-lea; cu asemenea azile nu putem zice că asistăm alienații, ci-i zvârlim într-un ospiciu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Istoricul boalei Atacurile anterioare, e acum pentru prima dată că are tulburări intelectuale? Dacă nu, care-i erau tulburările intelectuale survenite înainte? În urma cărui lucru au apărut aceste tulburări intelectuale? Cât timp a durat? Internata-s-au bolnavul într-un azil sau casă de sănătate? Când? În urma cărui accident? Cât timp a fost internat? * Începuturile boalei Care era ultima ocupație a bolnavului înainte de a intra în serviciu? De când a părăsit lucrul său? Pentru ce l-a părăsit? A fost concediat? La
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
O parte i-a rămas paralizată și cât timp? Bolnavul poate vorbi? Vorbea mai greu în ultimul timp? Cuvintele-i lipseau sau nu erau bine articulate? Ce lucru a hotărât internarea sa? Pentru ce rațiune exactă a fost pus în azil? Pentru a o căuta? Neputând-o veghea acasă? Neputând-o hrăni? Pentru că inspira frică sau pentru altă rațiune? * Crize nervoase Era supus la crize nervoase? Dacă da, cum începeau? Cu un țipăt la începutul crizei? Devenea palid? Cădea ori și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
contra impulsiunilor sale? Se scula noaptea și rătăcea prin casă? Avea impulsiuni să lovească, să fure, să ucidă, să dea foc? Se urina sub el? Pierdea materiile sub el? Culcat sau sculat? A fost greu a aduce pe bolnav la azil sau la ospiciu? Știa unde-l duceți? Când a priceput că a fost internat? A protestat? Are idei fixe care revin adesea în cuvintele sale? Boala era continuă sau survenea cu accese S-a observat în urma căror lucruri reveneau accesele
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și raporturile ei cu celelalte ramuri ale medicinii și ale științei. Lecție de deschidere a cursului de clinică nervoasă și mintală la Facultatea de Medicină din Iași, în "România medicală", 1907, p. 466. 41. Zosin P., Numărul serviciilor medicale în azilurile de alienați, în "România medicală", nr. 5-6, 1906. 42. Zosin P., Nocivitatea țăranilor învinuiți de instigație și de crime în revoluțiunea agrară din mart 1907, în "Pagini juridice" revista de drept, nr. 7-8, 1907, Craiova. 43. Zosin P., Contribution à
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cel de-al patrulea director în istoria sa. Nici timpurile, nici împrejurările în care a activat în Spitalul Socola nu au fost întotdeauna prielnice, ci se poate spune chiar că au fost potrivnice. În primăvara anului 1945, din Spitalul Socola ("Azilul de alienați", cum i se spunea pe atunci) a fost evacuat aproape tot personalul și circa 90% din bolnavi plecând în refugiu la Târnăveni, în Ardeal. Pavilioanele spitalului rămăseseră de izbeliște, cu un personal extrem de redus și cu bolnavi netransportabili
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
DESPRE PATOLOGIA MINTALĂ DIN MOLDOVA 9 Introducere 9 Elemente de etnoiatrie. Boala și bolnavul psihic 18 în folclorul Moldovei 18 Evoluția vocabularului psihiatric popular 31 II. ASISTENȚA ALIENAȚILOR ÎN MĂNĂSTIRILE MOLDOVEI. OSPICII DE MĂNĂSTIRE 40 Asistența psihiatrică de mănăstire 40 Aziluri și ospicii de mănăstire 42 Ospiciul de alienați de la Mănăstirea Neamț 47 Ospiciul de femei alienate de la mănăstirea Adam 86 Asistența alienaților la Mănăstirea Râșca 88 Asistența bolnavilor mintali la mănăstirile Văratec și Agapia 89 Biserica "Schimbarea la Față": mănăstire, seminar de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
îngroșate, dar ele se întâlnesc din nefericire și în medii comune, în forme nude. Copii care își deposedează unicul părinte rămas în viață de casa pe care a făcut-o cu sacrificii, ca mai apoi să-l abandoneze într-un azil; părinți torturați de copii pentru a le lua mica pensie ca să-și procure băutură; bătrâni neputincioși părăsiți de copii, care își petrec ultimele zile de viață în boli și lipsuri, trăind din mila vecinilor... Când neputincioși și lipsiți de bucurii
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Mitrofan episcop Husinschi, în anul 7199, adică 1691. Judecînd superficial, după însemnările marginale, autorul a tras concluzia greșită că "această carte a aparținut familiilor Cananău și Mavrodin"53. Mănăstirea Agafton a fost desființată la 20 iulie 1960, făcîndu-se în loc un azil de bîtrîni. Tocmai în ultima vreme, am găsit acea carte la Biblioteca documentară a Mitropoliei din Iași, în Fondul Mînăstiri Mînăstirea Agafton, cota 0020, numărul de inventar 1292. Pentru a cunoaște ce titlu a avut acest volum, am consultat altă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
meleaguri după o expediție pe mare, în cursul căreia s-au temut, nu o dată, că-și vor pierde viața. Ei sunt cei care au „traversat”, au „rătăcit vreme mult prea îndelungată”, venind „de dincolo de ape”. De fapt, locuiesc într-un azil, un vechi castel sumbru (foarte asemănător cu castelul din Prințesa Maleine), unde și-a găsit adăpost și un dulău care îi însoțește pretutindeni; un preot bătrân le e paznic și totodată ghid. Ce se întâmplă cu oamenii aceștia? Sunt morți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și nevăzătorii încă vii să se afle în centrul unui joc de reflexe, să-și răsfrângă reciproc imaginea. Descoperirea preotului ce-și dăduse obștescul sfârșit la câțiva pași de ei va transforma așteptarea de până atunci a orbilor (întoarcerea la azil, sub îndrumarea ghidului și păzitorului lor) într-o așteptare a morții, o așteptare a cuiva/a ceva care va veni sau, mai exact, care s-ar putea să vină într-o bună zi. Ca un ecou peste veacuri la întrebarea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
personajelor: „Au obrajii galbeni ca ceara și de o paloare cadaverică; întreaga lor înfățișare, ca și gesturile lor au ceva spectral”. Sunt îmbrăcate în alb și poartă văluri de diverse culori. Dialogul cu stareța mănăstirii (care se îngrijea și de azil) se învârte în jurul statutului realității respectivelor personaje. „Chiar există cu adevărat?”, o întreabă Necunoscutul. „Dacă prin adevărat înțelegi efectiv, adică în realitate, află că sunt cum nu se poate mai reale”, îi răspunde stareța. Despre ce realitate este oare vorba
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
teatrală se înscrie chiar în centrul acestei multiplicări de dubluri. Jocul dublurilor îi dă realității din teatru un statut de realitate indeterminabilă, de figură care este și, totodată, nu este ceea ce reflectă, ceea ce reprezintă. Trăsătura esențială a halucinațiilor din scena azilului constă tocmai în apartenența lor la acest spațiu intermediar între a fi și a nu fi. Iată cum reapar marile întrebări shakespeariene: „A fi sau a nu fi?”, „Cine-i acolo?”, „Cine umblă pe acolo?”, întrebări cărora nu li se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]