4,354 matches
-
nu au fost teroriști! Imaginați-vă cam cum se uită actuala putere la o instituție precum Consiliul pentru Studierea Arhivelor Securității. Pusă pe picioare (cam rahitice) de cealaltă, învinsa. Nu numai deranjantă pentru cohortele de activiști și de securiști care bîntuie acum lumea românească (publică și subterană), dar și teribil de caraghioasă în ochii lor. Din moment ce altele, ehe, sînt prioritățile momentului. Ce rictus alb are rozul premier cînd, casant, declară că nu istoria pasionează în momentul de față spiritualitatea partidului său
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Just. Acum, cînd Mariana Codruț îmi răspunde la salut, bărbatul din mine simte că e mai puternic decît e. Caz notoriu de biruire a bolii prin inteligență. Și nu o boală oarecare, ci schizofrenia. Sabina Spielrein venită dintr-o copilărie bîntuită de coșmaruri, ajunsă, într-o primă adolescență, în clinica tînărului Jung, se supune vreme îndelungată analizei acestuia, între cei doi instalîndu-se progresiv un transfer amoros reciproc, avînd urmare vindecarea totală a hiperdotatei Sabina dar și înamorarea psihanalistului. despre care, culmea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îi opune una ca atare, calică, de o plasticitate ucigătoare. Magdalizează inimitabil. Ultima ei carte, Conversație pe Titanic, mă privește și personal. Ivindu-se, cu borsalina lui hirsută, în pag. 249, pictorului Val Gheorghiu i se recunoaște performanța de a bîntui nocturn după crypto-iubitele lui: "butica din Lăpușneanu, mirosind a Vanderbilt, atașanta terasă Onyx, toneta de sticlă-nud de la Hală, mignona măsuță excentrică de la barul Ad-hoc, devoranta Europizza". Iar diagnosticul: "Val e mai intim cu o clădire decît cu o femeie", îmi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zic. Și operațiunea se repetă cu încă cinci-șase pînze. Așa că, după minutele de... contemplație, simt nevoia să mărșăluiesc o oră pe trotuare. E și ăsta un fel de a-i cere celuilalt părerea. Ce s-o fi declanșînd în făptura bîntuită de orgolii, de îndoieli, de reușite și insatisfacții, încît confruntarea cu celălalt de ce nu firească nu numai la modeștii sau ratații artei, ci și la marii infatuați, siguri pe ei să se consume în atare ton ultimativ? Dacă nu e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puțin circumspecți atunci cînd avem în vedere mișcarea personalităților timpului modern ca părîndu-ni-se azi atît de limpede, dar în fond atît de neclară atunci. Să credem oare, naivi, că un Balzac avea, în vremea lui, cînd omul din el era bîntuit de amoruri dubios interlope, de impaciența agresivilor cămătari sau de perfidele angoase ale neîmplinirii proprii, conștiința totală a genialității sale eterne? Cînd Eminescu bătea, împreună cu Creangă, birturile în itinerar stabilit de la marginile Iașilor, aveau oare cei doi certitudinea netă că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și mai sălbaticul cotlon al pădurii. Cu adevărat, de o geometrie simplă: în chipul ei exterior, magistral gîndit în bună tradiție arhitecturală, în al interioarelor. Încîntător compuse. Excluzînd (dar cum să excluzi?) interstițiul comunist, în timpul căruia vila de taină era bîntuită de urduroșii activiști de partid, adăstînd discreționar în nobilele încăperi, pîngărind patul princiar, trecînd deci peste nefericitul și lungul episod, de revăzut acum, în total primenita vilă, ce a însemnat, numai și prin reducție simbolică, vechea, frumoasa Românie. Cea în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din care s-au scurs, insolite obiecte de joacă pentru copii, călărite de ei cu voluptate nedisimulată. De la experiențele acestea încă plastice pînă la faza... deșeurilor nu-i decît un pas. Pe care "oportunistul" César îl face cu franțuzească nonșalanță. Bîntuie, împreună cu echipa lui de zgomote, cimitirele mașinilor avariate, combină dadaist caroserii divers colorate între care își fac loc ibricele, cratițele, tacîmurile aferente călătoriilor auto totul supunîndu-se, în final, unor puternice prese mecanice. Încît produsul ultim ("artisticul" produs) e un coșcogea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar și lumea mai de dincoace! Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da' de unde! Mă strecor ogar tomnatic printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce bîntuie, schizofrenic, televizoarele, și muțenia atelierului rămîne intactă și pe trotuar. Băieți și fete, e adevărat, de-o eclatantă performanță biologică, vorbesc o limbă stranie, gesticulează straniu, mă strecor în muțenie și mă-nfior. Ei, nici chiar așa... Contact motor și, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
antrenant al recentului vernisaj de la Europa. Unul oricum reconfortant-european. 25 decembrie America poate fi condusă (și) de un actor. De ce nu? A și fost. Ne amintim brusc de suplețea unui Regan. Brusc, pentru că de cîteva luni, mapamondul t.v. e bîntuit e imaginea unui pretendent la postul de yankeu suprem, de un farmec, acesta, ce umezește mai ales prim-planul mitingurilor electorale. Un Arnold, Tarzan de junglă hollywoodiană, cu înmărmuritoare armătură musculară, coborît chiar atunci de pe scena lucioaselor culturisme. Ne-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
contratenor a lui Cozmîncă, vocea testosteronă a proaspătcotrocenizatei Stănoiu, vocea de bătrîn Figaro hîrșit în veșnice prezidențiale răsăritene, vocea în continuă schimbare a lui Adrian Copilu Minune. Vocea lui Vasilache, vocea Mărioarei. Lume, lume! 27 aprilie Fantoma lui Ilici ne bîntuie în așa hal, încît chiar și-atunci cînd credem că am scăpat, irevocabil, de ea, vindecîndu-ne adică, își arată mutrișoara și, subit, ne conturbă uzul rațiunii. "Cu cine sînteți voi, maeștri ai culturii?" (sau cam așa ceva) suna ultimatumul bolșevic al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
comuniste? Dacă în seria citată talentul, cît era, nu reușea să surclaseze comedia titrării, în cazul unor Ciucurencu, Baba, Catargi, Pacea, Nicodim, robustețea demersului plastic anula, ca pe o caraghioasă superfluitate, obligativitatea lipirii titlului. Între formele de stres generalizat, care bîntuiau, în anii stalinismului autohton, breasla, unele îmbrăcau haina derutei duioase. O intervenție speriată ca cea a ieșeanului Popa, care făcuse pictură serioasă la Paris, cu André Lhote: ce se mai pictează, dragă? stîrnea un fel de compasiune veselă, pictorul fiind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Și mai spune devastatorul Pleșu ceva care, de data asta, nu mai e chiar de rîs: că există un trio: Lică, Vasilică și Bulică (așa ceva) abonați permanenți ai talk-show-urilor t.v., dîndu-și cu părerea în absolut toate chestiunile ce-i bîntuie simptomatic pe români. Acordîndu-i deptul, în sfîrșit, și lui Liiceanu să rîdă de-adevăratelea. La cine s-o fi gîndind, oare, confundatul Pavarotti? De revenit la cele vesele. Și la litoul de pe ușa Humanitasului ieșean. De cîte ori sînt implicat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mînecă cu analiza de acest gen, spectacolul oferit spre digerare unui public (la fel de diletant și el) fiind unul, dacă nu penibil și comic, oricum infecțios. Apariția unei convulsii politice sau sociale pune imediat în mișcare comandoul deriziunii analitice, antipaticii băgăreți bîntuind cam pe la toate posturile, dacă se poate în aceeași seară, cam pe la aceleași televiziuni de doi bani. Invitați de cam aceiași moderatori (cuvînt distins) la fel de diletanți și ei ca ignorant dezabuzații lor invitați. De la asimetricul sîsîit Cristoiu, dînd-o permanent pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
hazul, nu? Ce avea personajul sclivisit cu... desculții lumii? De nuanțat totuși un pic. Într-adevăr, expoziția mea de la Cupola (după ce fusese găzduită, întîi, de Galeria Orizont din București) era o imensă boare gri, pe mari suprafețe, în care, dreptu-i, bîntuie desculții lumii, nefiind convins atunci, ca și-acum că demersul meu era unul de aplecată compasiune peste cei desculți, cît mai degrabă o rece pliere pe un motiv atît de bătut plastic. Atît de constant atacat de mari maeștri universali
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de „regenerare a satului <românesc> prin învățători și preoți. Dar nu prin învățători care fac naveta de la oraș - precizează ea - și nici prin preoți care subscriu, în vremuri de tranziție, la construirea Catedralei Neamului, în loc să predea copiilor catehismul și să bântuie orfelinatele”. Alte vremuri, alți oameni, alte conduite. După terminarea ciclului primar, Leonid Boicu a fost trimis la Iași pentru a-și face studiile liceale, ca elev intern, la Liceul Național (actualul Colegiu Național „M. Sadoveanu”). În urma unui riguros examen de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ne îndepărta de tema ultimei sale cărți, putem cita un singur fragment dintr-un studiu al său cuprins în volumul de față: „Viața politică internațională a Principatelor Române în secolul XVIII n-a fost asemenea unei ape învolburate la suprafață, bântuite de furtuni, dar liniștită în adâncuri, ci asemenea unui cazan în fierbere, în care curenții ascendenți tind să se elibereze prin deversare, ceea ce explică frământările socio-politice, spirituale în general, care plasează intriga și malversațiile politice între fenomenele adjuvante. Probele ne
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Țara Românească, moldovenii continuau să refuze aprobarea pentru trecerea vitelor în Moldova, invocând clauza mai susmenționată din privilegiul concedat (Goldner nu dovedise „cu o vie dovadă” că în Moldova nu se aflau vitele de care avea nevoie) și epizootia ce bântuia în Țara Românească. Acest incident dovedește inconvenientele pe care le avea pentru industrie menținerea separată a celor două țări române. În afară de carnea de vită, în fabrică s-a mai prelucrat și carne de porc. Fabrica producea carne conservată, despre care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
domnitori, sursa prodigioasă de natură să-i scoată din pauperitate, ceea ce explică și „curajul” lor în a risca supliciul Porții. [În concluzie;] viața politică internațională a Principatelor Române în secolul XVIII n-a fost asemenea unei ape învolburate la suprafață, bântuite de furtuni, dar liniștită în adâncuri, ci asemenea unui cazan în fierbere, în care curenții ascendenți tind să se elibereze prin deversare, ceea ce explică frământările socio-politice, spirituale în general, care plasează intriga și malversațiile politice între fenomenele adjuvante. Probele ne
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lui Mathieu este o adevărată încarnare a logicii contradictoriului. Patima/furia actului creator, în toată nuditatea sa existențială, pare ieșită din materia psihică a terțului inclus, printr-o accentuată punere în evidență a afectivității, acest terț ascuns care l-a bîntuit pe Mathieu întreaga viață. Lupasco a scris despre opera lui Mathieu. Într-un text greu de găsit, dar disponibil acum în superbul volum apărut în 2003 (și în care prietenul său Lupasco este omniprezent, Mathieu 50 ans de création, Lupasco
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
tăi se răsucesc? Nu pot să mai ascund Îngrozitoarea viziune pe care-o văd cu ochii. O, iubire și viața și lumina! Spaime profetice mă-ndeamnă să vorbesc: naintea-mi este viitorul 75 Precum o candela întunecoasa. Moartea de veci îmi bîntuie speranța toată. Rupți de Frăția Veșnică murim și nu mai sîntem. De unde strígă acest glas, Enion! care-mi răsúnă în urechi? O, neîndurătoare milă! O,-ntunecoasă amăgire! poate Iubirea să caute domnie?" Și Lúvah se luptắ domnia s-o cîștige
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
medic, pentru a justifica întârzierile. Acesta era însă oarecum sceptic și îi recomandă insistent aerul bun de la Neapole că remediu pentru suferință compozitorului. “Nouă artiștilor - se plângea Verdi lui Cammarano - nu ne este permis niciodată să fim bolnavi” . Verdi era bântuit de sentimentul că se află la sfarsitul carierii și mărturisea unui prieten: “ Nu-mi pot permite să aștept sfârșitul următorilor trei ani. Trebuie să compun încă șase opere și după asta îmi iau rămas bun de la toate”. Opera a reprezentat
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
herald, (baș); soldați și marinari ai Republicii Veneția, doamne și domni din Veneția, populație din Cipru, Greci, Dalmațieni, Albanezi, un hangiu, 4 ospătări dela han, echipajul corabiei lui Otello. Actul I Un port din insula Cipru. În timp ce o furtună sălbatică bântuie pe mare, cetățenii unui port din Cipru așteaptă întoarcerea Ducelui lor, Otello, un maur, comandantul flotei venețiene. Cand corabia să apare în zare, toți locuitorii îngenunchează și se roaga la Ceruri că vasul comandant să fie cruțat de naufragiu. Ajuns
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
e o metaforă a ceea ce se numea pe vremuri "umanism socialist" grija omului față de om care însemna, în fond, agresarea și sufocarea omului de către om! Al doilea nivel e de adîncime, dramaturgul sondînd în ființă, în straturile subconștientului, acolo unde bîntuie fantomele spaimei, acolo unde rațiunea nu are bilet de liberă circulație. Și cum "somnul rațiunii zămislește monștri", transferul din real în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nu doar pe ambițioasa irlandeză, ci, până la jumătatea veacului al XIX-lea, pe mulți dintre autorii englezi respectabili, pe care i-ar include azi orice antologie serioasă a dandysmului. Flerului său i se datorează suita de best seller-uri prin care bântuie nu doar efeminații „traficanți de modă”, ci și numele mai puțin obișnuit al speciei lor. Aflată la Paris, În salonul prințesei de Volkonski, Lady Morgan rememorează un episod picant: apariția unui dandy londonez care provoacă uluirea tuturor. „De parcă fi fost
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fumând o țigară uriașă, din Italia, Spania, nordul Africii, Orientul Mijlociu, până În răsăritul Europei, la Moscova sau Sankt Petersburg, dar și la București ori Iași, trecând prin capitalele Europei Centrale, descoperim un dandysm parcă fără frontiere. Și totuși. Țările cele mai bântuite de molima dandy, tărâmurile sale de obârșie, strălucire și declin sunt, orice s-ar spune, Anglia și Franța. Mai mult chiar, printr-o restrângere a hărții, ar rămâne doar capitalele lor, În afara cărora dandysmul pare a fi greu de conceput
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]