3,370 matches
-
apoi În broasca ușii blindate, uitând să Întrerupă alarma antifurt care Începu să urle strident. În holul cel mare de la intrare era un cufăr de lemn Încrustat, un vas chinezesc alb cu albastru și un sac de piele plin cu bețe de golf. Holul ăsta era mai mare decât tot apartamentul bunicii Olimpia. În ascensorul mic tapetat cu oglinzi, Kevin simți lipsa dureroasă a mamei și trebui să se ciupească pe ascuns, de teamă să nu plângă. — La ce-ce oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să culeagă mere, altele decât cele aduse dimineață, îi spunea cum să se-mbrace, îi împuia capul cu toate visele ei despre Târgoviște ori despre prăvăliile din Sighișoara. În viața ei de ființă răsfățată exista totuși cineva care îi punea bețe-n roate și-i frângea elanurile. Iar acesta era Mașcatu, vătaful curții. Nu putea să spună despre el că e necuviincios ori că se poartă rău cu ea. În fond, el era șeful general al curții. Punea în mișcare toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
i se părea atunci, cu lemnul porții cu tot. Pe urmă privirile li s-au întâlnit. Și-a făcut repede două cruci și-a vrut să bată în poarta mănăstirii. Dar zgomotele erau minore, ca și cum ar fi bătut cu un băț de chibrit. A tras funia clopotului, care nici nu s-a clintit, și apoi a început să zgârie lemnul, dar, în afară de Zogru, nimeni, nici măcar fantoma însăși nu auzea ecoul loviturilor moi. - Nu mai bate, Măria ta, că e degeaba, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
am onorat așa cum nu meritai, dar acum sunt în afara legilor ospeției. Între timp, toți frații mei se adunaseră în jurul lui Iacob și așa toți la un loc parcă erau o mică armată gata de război. Chiar și Iosif avea un băț în mâini. Aerul era încărcat de ură. Laban a dat un pas înapoi. - Fiule! De ce mă ocărăști? a început el dintr-odată să-l lingușească, cu o voce dulce de bătrân neputincios. Sunt aici doar ca să îmi iau rămas-bun de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a amintit cum se ducea la vânătoare cu tatăl și cu frații ei, cel mai mare dintre ei fiind cel la care urma să ne găsim adăpost. Ca o fetiță mică ce era, i se dădea să aibă grijă de bețe, adică le înmâna vânătorilor, fiind atentă când au nevoie de ele. Când am trecut pe lângă o casă, Re-nefer ne-a descris casa tatălui ei în Memfis, cu grădinile și cu bazinele ei în marea curte. Tatăl ei fusese scrib pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe genunchii ei și ea îmi lăuda curajul. Herya, doamna casei, mă ținea de mâna dreaptă și murmura rugăciuni către Taweret, Isis și Bes, zeița cea urâtă în formă de pitic care iubea bebelușii. Bucătăreasa, pe partea stângă, scutura un băț gravat cu scene de naștere deasupra capului meu ca să-mi ușureze durerea. Chircită sub mine ca să prindă copilul era o moașă pe care o chema Meryt. N-o cunoșteam, dar mâinile ei erau la fel de ușoare și de pricepute așa cum îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
șapte ani, îl bătea pe unchiul lui la Senet și chiar la douăzeci de pătrate, jocuri elaborate care se jucau pe table desenate și care cereau strategii complicate și multă logică. Încă de când a fost în stare să țină un băț în mână, Nakht-re i-a arătat fiului meu cum să deseneze imagini pe bucățele de piatră, mai întâi în joacă, apoi ca un profesor elevului său. Cu cât creștea, cu atât petrecea mai mult timp în casă, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu varianta Re, apare în componența unor nume din carte, Re-nefer, Re-mose Sistra, sistrum, instrument de percuție din Egiptul antic, format dintr-o ramă de metal și mai multe corzi, care scotea sunete atunci cînd era scuturat. (n. tr.) Stick, băț, surcea (n. tr.) FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\cortul rosu.doc PAGE 212
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se apropie baraca, trasă de doi măgari, și unul avea o talangă de gât, și baraca era mare de tot, și era vopsită în cenușiu, și sus, pe ea, ședea nu știu cine, înfofolit într-o pătură, care mâna măgarii cu un băț lung, și atunci am scăpat sapa din mână și m-am uitat la mogâldeața aia, purta o cască de miner, nu i-am văzut fața, iar mersul nu-l recunoșteam, și baraca se tot apropia, a intrat în fine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu călcâiele ei crăpate, și că nici nu știe de ce ne-a dat drumul în casa lui, când ar fi trebuit să știe alde cine suntem, până și bunicu’ nu făcuse nici cât o ceapă degerată, cât un căcat pe băț, iar pe tata e mai bine să-l dăm uitării pentru totdeauna, pentru că n-o să-l mai vedem nicicând în viața asta căcăcioasă, pentru că ne garantează el c-o să crape-acolo unde e, acolo o să-i putrezească oasele, acolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care visase atîta. Era mult prea aproape de țintă... Valurile făceau cale-ntoarsă, aspirate parcă de neant, lăsînd eșuate pe nisip, ca niște poveri prea grele, zeci de meduze cărora Îi plăcea să le chinuie carnea flască scormonind-o cu vîrful unui băț, pe vremea cînd nu era decît un puștan. Văzu atunci jandarmii mergînd În sus și-n jos pe plaja lui și-l zări pe cel mai tînăr dînd cu piciorul cu un aer dezgustat Într-unul din hidoasele animale. Urletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu o dorință nebună de a râde de propria mea ușurare, de ridicolul și de stupiditatea absolută a situației. Apoi mă ridic și mă uit pe fereastră. Îi zăresc pe toți trei lângă heleșteu. Nathaniel le arată ceva cu un băț. Mă grăbesc în baie, dau dușul la maxim și stau sub jet treizeci de secunde. După care îmi iau o pereche de bikini, o pereche de blugi curați și un top sobru cu mâneci lungi. Îmi dau chiar și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nas. Lumea urăște tombolele. Abia dacă am curaj să-i pun următoarea întrebare. — Păi... îhm... și atunci cum anume intenționați să strângeți bani pentru acțiunea de binefacere ? În bucătărie se așterne tăcerea. Trish a înlemnit, cu ochii căscați. — Rahat pe băț, spune într-un final. Știam eu. Nici măcar nu s-a gândit. Reușesc cu ceva efort să-mi păstrez expresia de menajeră plină de respect. — Dacă am cere donații benevole ? sugerez. Dacă am face să circule o punguță împreună cu cafelele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de salvare, vă rugăm să acordați asistență În primul rînd copiilor și persoanelor În vîrstă. O, Doamne... Ce rost are să citesc lucrurile astea ? La ce mi-ar fi de folos să mă uit la imaginile astea cu omuleți ca niște bețe care sar În ocean, În timp ce avionul explodează În urma lor ? Bag repede instrucțiunile de siguranță În buzunarul de plasă din față și iau o Înghițitură de șampanie. — Scuzați-mă, doamnă. LÎngă mine și-a făcut apariția o stewardesă cu păr roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ăștia asemenea apă, m-am Întrebat și am căutat izvorul care se vărsa În băltoacă. L-am găsit, dar apa era la fel de lâncedă și, pe când sorbeam primele guri din ea, au apărut ei. Erau În spatele meu, la o aruncătură de băț. Țineau În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și ce-și spuneau: - Îl străpungem. Ca pe mistreț! Dar alții: - Nu. În plase cu el. Ca pe pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l smulse pe Enkim dintre noi. Deodată, unul dintre uriașii avântați În apă răsări În urma noastră, dintre două vâltori. Era purtat de spume - of, of, nu mai putea să scape din volbură și călca apa Îngrozit, la o aruncătură de băț Îndărătul nostru. Încerca din răsputeri să ne ajungă dar, din rarele vorbe buimace pe care le rostea În minte, mi-am dat seama că nu mai voia să pună mâna pe noi. Simțea cum Îl Învăluia Umbra, atâta tot. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a face cu astfel de beteșuguri câtă vreme copiii ei vor sta pe lângă ea? N-o să aibă cum să le arate ce e de făcut, iar știința ei se va stinge, În timp ce cuvintele ar păstra-o. Minos mormăi. Luă un băț și scrijeli În țărână una dintre formele perfecte pe care le zărisem pe pietrele ce străjuiau poteca. - La mine În sat e un om care face numai forme din astea. Eu nu știu la ce sunt bune, dar Îmi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o pereche de sulițe fiecăruia, iar Runei i-a dăruit un arc meșteșugit de Însuși Dilc. Apoi, ne conduse spre marginea satului, Împreună cu Selat și cu bătrânul Philo. Am ajuns din nou la apa care curge, la o aruncătură de băț de lucrul acela făcut de Enkim. Mi-am iscodit prietenul dar, nici o dată măcar nu s-a uitat Înspre cărămida și pietrele bine ascunse. De câte ori ni se Încrucișau ochii, nu făcea altceva decât să-mi zâmbească cald, din adâncul sufletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cea care lua mulțime de prunci În primele zile după ce făceau ochi? Of, of, oare cum mai era acum pe la mine pe acasă, În munții mei? Frig, viscol, ploaie? - Sigur e viscol, râse Vindecătorul. Eu țin șirul soarelui pe un băț, că așa mi-a rămas de la bătrâni. Ei bine, am văzut că de la o vreme Încoace, frigul o ia din ce În ce Înaintea soarelui. Acum cinci veri, transpiram pe vremea asta, iar acum, uite, Îmi arătă el focurile aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
s-a părut că alesesem foarte bine. - Un Hârciog nu moare niciodată de foame, mai ales dacă se pricepe să dea oricui o mână de ajutor... Eh, pricepi tu... eu unul n-am de gând să-mi pun pielea pe băț nici măcar pentru tine. Acum, hai să plecăm odată, că altfel ne trezim că femeia asta care merge alături de tine o să nască Într-o luntre. Oamenii lui chiuiră, iar noi ne traserăm blănurile pe spinare și o luarăm spre țărm, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să sug la colțul ăla de piele decât de două ori și setea mă istovise de tot. De cum am coborât pe mal, am dat să văd de micuțul Unu, dar o femeie bătrână, slabă și zbârcită, mă izbi cu un băț peste picioare. - Te-am văzut Încă de când ai luat-o spre vedenia apei, prostule! De-atunci am văzut că duci copil cu tine. Prost! Se apropie de mine și-mi săltă bărbia În sus, de parcă dorea să mă dea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu ea, tot sfârtecând-o bucăți În timp ce o pasăre măruntă și neagră le dădea roată, de parcă le-ar fi Îndemnat să Încheie o dată. Am plecat de-acolo de-a-ndaratelea, cu inima cât un purice. La mai puțin de o aruncătură de băț de ospățul șopârlelor, câțiva bivoli rumegau liniștiți, privind Întâmplarea cu ochi goi, ușor obosiți parcă. Hm. Odată demult, văzusem cum o haită de lupi Încolțise un bour din cei mari, undeva pe la poalele munților de acasă. Restul turmei era tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am așezat pe iarba Înghețată. Trăgeam cu urechea la jocul pruncilor noștri. Apoi, am auzit zgomot de pași. Primul Vindecător venit la sfat a fost Norb, din neamul Os din Kron. 40. Eram la mai puțin de o aruncătură de băț de Scept - era la fel de falnic ca atunci când Îl văzusem pentru prima oară. Mă privea cu ochi holbați, pe care când și când Îi rotea pe deasupra mea, de parcă mi-ar fi numărat oamenii. Îndărătul lui, Învăluite În colbul stârnit de vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
BASTON: Și o să-i dăm drumu’, este? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Absolut. BĂRBATUL CU BASTON: Fără zgardă, fără nimic. Să fie liber. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sigur. O s-alerge cât o să vrea el. BĂRBATUL CU BASTON: Și o să-l învățăm să prindă bățul și să aducă bățul înapoi. (De sus cade o bucată de pâine.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Îl învățăm tot. BĂRBATUL CU BASTON: Așa... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Acu’ încearcă să dormi. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ îl ducem și la apă. BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dăm drumu’, este? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Absolut. BĂRBATUL CU BASTON: Fără zgardă, fără nimic. Să fie liber. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Sigur. O s-alerge cât o să vrea el. BĂRBATUL CU BASTON: Și o să-l învățăm să prindă bățul și să aducă bățul înapoi. (De sus cade o bucată de pâine.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Îl învățăm tot. BĂRBATUL CU BASTON: Așa... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Acu’ încearcă să dormi. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ îl ducem și la apă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Îl ducem precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]