16,324 matches
-
baie și, timp de o jumătate de oră, m-am spălat pe ochi. M-am întors în dormitor. Ana era tot gri, dar parcă mai puțin. M-am dezbrăcat și m-am întins lângă ea. Sforăia ușor, ca o pisică bătrână. Am mângâiat-o pe spate, chiar deasupra curului, acolo unde începe linia dintre buci. A gemut ușor și s-a mișcat, dar nu asta îmi era intenția. Am continuat s-o mângâi într-un singur punct până când zorii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pardesiul umed; un abur îl învăluie; un fluierat se pornește de-a lungul peroanelor lucioase de ploaie, cât vezi cu ochii. Un fluierat ca de locomotivă și un jet de aburi se înalță din mașina de făcut cafea, pe care bătrânul barman o pune sub presiune, de parcă ar lansa un semnal, sau cel puțin așa pare din succesiunea de fraze din al doilea alineat, în care jucătorii de la mese închid evantaiul cărților de joc la piept și se întorc către noul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mi-au dat voie să beau cu moderație băuturi alcoolice. Ca să sărbătoresc vestea, la apusul soarelui am intrat în cârciuma „Steaua Suediei“, să beau niște rom fiert. În jurul barului erau pescari, vameși, hamali. Acoperind celelalte voci, răsuna glasul unui om bătrân, în uniforma de paznic de închisoare, vorbind aiurea, beat, într-o cascadă de pălăvrăgeală: — Miercurea, domnița parfumată îmi dă o bancnotă de 100 de coroane ca s-o las singură cu deținutul. Joia, cele 100 de coroane s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a salva ceva de la rechizițiile militare împingea familiile de la țară să împrăștie pe cât posibil copiii și animalele, trimițându-le care-ncotro), soldați pe jos sau călări, care dezertau de la unitățile lor, sau încercau să ajungă din urmă grosul forțelor dispersate, bătrâne doamne nobile în fruntea unor cete de servitoare cu boccele, sanitari cu brancarde, bolnavi abia ieșiți din spitale, vânzători ambulanți, funcționari, călugări, țigani, eleve de la fostul Colegiu al Fiicelor de Ofițeri, în uniformă de călătorie. Toți se înghesuiau pe pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
șeful unui anume sector sau cu expertul unei secții, dar sfârșesc toți prin a fi primiți de doctor Cavedagna. Șuvoaie de discuții, în care abundă lexicul disciplinelor și școlilor de gândire celor mai specializate și exclusive, se revarsă asupra acestui bătrân redactor, pe care la prima vedere l-ai definit „omuleț uscat și cocoșat“, nu pentru că e un omuleț, mai uscat, mai cocoșat decât atâția alții, nici pentru că expresia „omuleț uscat și cocoșat“ face parte din modul lui de exprimare, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aspectul lor bisericesc, derivat de la băncile englezești, a devenit mai sinistru. Sunt la un citofon. Sunt Ermes. Vă aduc începutul romanului lui Flannery. Mă așteptau de o bucată de vreme, de când telegrafiasem din Elveția că reușisem să-l conving pe bătrânul autor de thrillers să-mi încredințeze începutul romanului pe care nu reușea să-l continue, dar pe care computerele noastre aveau să-l completeze cu ușurință, căci sunt programate pentru a dezvolta toate elementele unui text cu fidelitate perfectă față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
adevărat. Trebuie spus că primele mele întâlniri cu secretarii care mă trimiteau la funcționari, care mă trimiteau la agenți, păreau să confirme informațiile dumneavoastră... Societatea anonimă care profita de pe urma interminabilei producții verbale de emoții, crime și scene de dragoste ale bătrânului autor are structura unei bănci eficiente. Dar atmosfera ce domnea acolo era de indispoziție și de teamă, ca în ajunul unui crah financiar... Nu mi-a lipsit mult să descopăr motivele: de câteva luni, Flannery a intrat în criză; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dimpotrivă: de o bucată de vreme, însă, era într-o stare de iritabilitate asemănătoare cu ipohondria. Dat fiind că tot am copiat atât, aș putea continua cu întreg paragraful, ba chiar cu alte câteva pagini, până când protagonistul se prezintă la bătrâna cămătăreasă. - Raskolnikov, student, am fost la dumneavoastră acum o lună - s-a grăbit să murmure tânărul cu o ușoară înclinare, amintindu-și că trebuie să fie mai amabil. Mă opresc înainte de a mă cuprinde tentația să copiez tot romanul Crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mele, dar acum era prea târziu ca să mai repar greșeala: nu-mi rămâne decât să joc totul pe o carte; continuu să alerg după ea, în jurul biroului, proferând fraze a căror tâmpenie o recunosc, ca: — Poate crezi că sunt prea bătrân, dar... — E o neînțelegere, Mister Flannery, spune Ludmila și se oprește, punând între noi dicționarul universal Webster; eu aș putea foarte bine să fac dragoste cu dumneavoastră; sunteți un domn civilizat și cu aspect plăcut. Dar asta nu ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Dar e un exemplar defect, și nu reușește să depășească începutul... Se înapoiază la librărie ca să-și schimbe volumul... L-aș putea scrie la persoana a doua: tu, Cititorul... Aș putea să introduc și o Cititoare, un traducător falsificator, un bătrân scriitor care are un jurnal ca jurnalul acesta... Dar n-aș vrea ca, pentru a scăpa de Falsificator, Cititoarea să sfârșească în brațele Cititorului. Îl voi face pe Cititor să plece pe urmele Falsificatorului, ascuns într-o țară oarecare, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
la Oquedal va fi mai puțin lung decât drumul ce-mi va rămâne de făcut, odată ajuns la acel ultim sat, la granițele lumii locuite, la granițele timpului vieții mele. Sunt Nacho, fiul lui Don Anastasio Zamora, i-am spus bătrânului indian ghemuit lângă zidul bisericii. Unde este casa? „Poate că el știe“, m-am gândit eu. Bătrânul și-a ridicat pleoapele roșii și umflate ca de curcan. Un deget, un deget uscat ca așchiile folosite la aprins focul, a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
potolite. Abia în a treia curte senzațiile încep să capete formă. Mai întâi mirosurile, aromele, apoi lumina unei flăcări luminând fețele fără vârstă ale indienilor adunați în bucătăria mare a Anacletei Higueras, pielea lor smeadă, ce ar putea fi foarte bătrână sau adolescentă; poate erau deja bătrâni pe când tatăl meu era aici, poate sunt fiii celor din generația lui, care acum îl privesc pe fiul său așa cum tații lor îl priveau pe el, străin sosit într-o dimineață, cu calul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
senzațiile încep să capete formă. Mai întâi mirosurile, aromele, apoi lumina unei flăcări luminând fețele fără vârstă ale indienilor adunați în bucătăria mare a Anacletei Higueras, pielea lor smeadă, ce ar putea fi foarte bătrână sau adolescentă; poate erau deja bătrâni pe când tatăl meu era aici, poate sunt fiii celor din generația lui, care acum îl privesc pe fiul său așa cum tații lor îl priveau pe el, străin sosit într-o dimineață, cu calul și carabina sa. Pe fundalul vetrei negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
buzunar: „Băiatul familiei Badule pleacă de acasă la ora 7 dimineață și pornește spre școală pe jos“. Îi arătă nepoatei însemnarea, iar ea dădu aprobator din cap. — Ai fi un detectiv destoinic, unchiule, îl lăudă, adăugând: Păcat că ești prea bătrân. Douăzeci de minute mai târziu, domnul Badule ieși din casă și se duse la măcelărie. Descuie ușa și-i lăsă să intre pe cei doi vânzători care îl așteptaseră sub un copac. Nu după mult timp, unul dintre vânzători, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
când era în toane proaste - iar acestea îi confirmau prezența. Urmăriți de mutra acră a menajerei, care se uită după ei până ce dădură colțul pe lângă Clubul Apărării Naționale Botswaneze, domnul J.L.B. Matekoni și cei doi copii se hurducau cu camioneta bătrână pe drumul spre oraș. Suspensiile erau de mult făcute praf și nu puteau fi înlocuite decât cu mare dificultate, fiindcă fabricanții intraseră de-acum în istoria automobilismului, dar motorul încă funcționa, iar călătoria plină de zgâlțâieli era un prilej de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu rotile înainte și-i dădu fotografia lui Mma Ramotswe, care o admiră. — Asta-i o amintire frumoasă, spuse ea. Eu n-am decât una sau două fotografii de-ale mele de când am fost de vârsta ta. De câte ori mă simt bătrână, mă duc și mă uit la ele și apoi mă gândesc că poate nu sunt chiar atât de bătrână. — Ești încă tânără, o complimentă domnul J.L.B. Matekoni. În ziua de azi nu ești considerat bătrân decât pe la șaptezeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
vârsta ta. De câte ori mă simt bătrână, mă duc și mă uit la ele și apoi mă gândesc că poate nu sunt chiar atât de bătrână. — Ești încă tânără, o complimentă domnul J.L.B. Matekoni. În ziua de azi nu ești considerat bătrân decât pe la șaptezeci de ani sau chiar mai mult. S-au schimbat vremurile. Așa ne place să credem, chicoti Mma Ramotswe, dându-i fotografia înapoi fetiței. Și-acum domnul J.L.B. Matekoni vă duce înapoi sau urmează să luați masa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
au împărțit, unii de-o parte, alții de alta. Niște gropi comune, se numără morții, la fiecare post de televiziune iese altfel. Excizia se mai practică în țările musulmane, cu lama trecută prin foc, fără nici o anestezie, iar femeile mai bătrâne cred că-i bună. Fidel a mai ținut un discurs împotriva imperialiștilor, cubanezii de pe-o plută au fost salvați în ultima clipă, readuși la viață, hrăniți să se întremeze și trimiși înapoi. La hochei câștigă întotdeauna ungurii, suntem slabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
schimbat pe vegeta, conserve rusești sau fiare de călcat și vreo sticluță de colorant după care se dau în vânt ăia din mahalaua de la Palat. Acum e o liniște suspectă. Cei mai mulți au luat drumul Irlandei sau al Spaniei, cei mai bătrâni s-au întors la țară, pe lângă vreo bucată de pământ. Înainte erau buni, ei prindeau cozile, stăteau cu scăunelele zile întregi, veneau cu sacoșele cu hârtie igienică, țineau casa, acum nu mai are nimeni nevoie de ei. - Știi o chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai groasă, ajungea peste gard alături, la Mălăchioaia, și ținea umbră straturilor de ridichi și de ceapă. A tot venit la poartă, „domnu’ Negru... domnu’ Negru, chiar nu vrei să m-asculți, chiar nu ți-e rușine de-o femeie bătrână, chiar vreți să mă băgați în pământ...”, țâfnea câinele, alergând de-a lungul sârmei... „se usucă toate și eu n-am putere”... până la urmă s-a enervat ăl bătrân, a luat toporișca din magazie, „hoo, îl tai, cu tine-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ea într-o rochiță cu trandafiri și volane și sărea de pe-un picior pe altul și nea Bucur a luat-o pe genunchi și Bucuroaica a dat-o jos trăgând-o de cozi. - Io-te la ea, nerușinata! - Cotoi bătrân, șoarecii tineri... a râs tata și s-a dus s-aducă țuica. Acoperișul e cald sub noi. Mă lipesc cu burta de plăcile lui. Umflu și strâng burta și-mi place când se-apropie și se depărtează de azbest. - Omuleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și lumânări, mai așteaptă, mai am de șters și de frecat, se-ncuibă mucegaiul, cât clor aș turna, am mâinile arse de-acum, a doua zi văd înapoi firișoarele verzi. Nu se duce, păcatele mele, și vai de oasele mele bătrâne... Îmi arată mâinile cu bonturi. - Mergi matale și te închină mai ’nainte pe la icoane, pe la Născătoarea, pe la sfinți, vezi mortu’, până termin eu aici. Of, de-aș muri, să scap odată de blestematu’ ăsta de mucegai... În capelă sunt doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se mai plătește o vamă, o luăm la stânga și-ajungem. Acum, când văd movila de pământ scoasă alături, mi se pare că au cam exagerat rudele și, din exces de zel, o să-l trimită pe răposat spre centrul pământului. O bătrână apare c-o găină neagră, legată cu sfoară roșie de picioare, și-o dă peste groapă altei femei. Găina cârâie și bate o dată din aripi. Preotului nu prea-i place scena, „superstiții păgâne...”. Mă doare totuși umărul, îmi masez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
greață. Cozonacul nu e bun, parcă e pâine ceva mai crescută, scot numai nuca din mijloc și-arunc restul sub o tufă. Acolo e și poză la mormânt, scrie și cu negru sub ea, e un bărbat cu ochelari, foarte bătrân, are vreo patruzeci de ani, are cravată, are cruce frumoasă, din piatră albă, are și gărduț vopsit, și o bancă, și felinar. Când o să fiu și eu bătrân, pe la treizeci de ani, o să-mi pun și eu poza așa, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
scrie și cu negru sub ea, e un bărbat cu ochelari, foarte bătrân, are vreo patruzeci de ani, are cravată, are cruce frumoasă, din piatră albă, are și gărduț vopsit, și o bancă, și felinar. Când o să fiu și eu bătrân, pe la treizeci de ani, o să-mi pun și eu poza așa, într-o farfuriuță, cu bronz pe margine. O să am și mustață, și șapcă. O să fac și-un castel, cu cazemate pentru râme. Când o să am nevoie de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]