2,393 matches
-
piciorul, ca să-mi pot face serviciul pe care l-am avut, în condiții exemplare! Numai eu știu în câte zile nam mâncat și n-am băut, nu am avut mai mult decât un șoarece oarecare, dar nu m-am dat bătut. O felie de pâine am putut s-o pun de-oparte, pe aia am pus-o; un bănuț am putut să-l economisesc, pe ăla l-am economisit. și, zilele, și nopțile, și anii s-au dus, pe apa sâmbetei, cum
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
astfel că Peștele Zburător să avanseze rapid și să ia din nou distanță față de urmăritorii săi. Octar scoase un urlet de furie. Războinicii lui simțiră pentru o clipă că-și pierd încrederea și fură pe punctul de a se da bătuți, insă strigătele regelui lor avură virtutea să-i mobilizeze la loc, așa încât continuară să vâslească, deși aveau impresia că navele devin tot mai grele. În curând doi, apoi trei și în cele din urmă patru oameni se ocupau numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
țină strâns, pentru că se zbătea, încercând să se întoarcă la ambarcațiune. — Cum dracu’ să-ți explic că mă întorc? mormăi el. Sau crezi că plec pentru totdeauna? Încercă de mai multe ori, cu gesturi exagerate și teatrale, dar se dădu bătut. Sper să-ți spună Kano... O trase spre el și îi mângâie părul încercând să o calmeze ca pe un cățeluș speriat. — Hai, gata! E de-ajuns. O sili să ridice capul și o sărută pe frunte: — Să fii cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Două greșeli de apreciere care i-au distrus viața. — Și acum, ce facem? — Ce a spus el. Îl întâlnim pe ministru. — El consideră că e inutil. — Trebuie să încercăm, fiule. E de încercat. Doar nu te gândești să te dai bătut? — Nu. Bineînțeles. Dar pe măsură ce zilele trec, mă conving mai mult că nu voi reuși nimic nici aici, nici la Santa Cruz. — Și ce vrei? Să-i lansezi pe yubani în luptă, fără să ții seamă de consecințe? Cine îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
datoria... Hrr..., rînjește cîinele, vădit deranjat. Adică îmi arăți colții ca să bagi spaima în mine, nu? Hîrr... ham-ham! Nu, zău. Mă sperii? Ieși în ploaie, javră puturoasă! Cîinele mîrîie mai încet și se covrigește în cușcă. Aa, deci te dai bătut, nu? Cu bățul, Portofel încearcă să ajungă la cîine. Scopul lui era să ațîțe animalul, ca să se convingă de faptul că nu-i nimeni acasă. De aceea, rupe un băț mai lung și îl înghiontește rău de tot pe paznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
timp puteai să fii șeful turmei? Un an, doi și pe urmă te cotonogea unul mai macho și gata cu turmulița, ți-o lua și tu crăpai de ciudă și neputință. Uită-te la leu. Domnește doi-trei ani și apoi, bătut și fugărit, dă ortul popii. Nu vorbi de popă, că-i doar un animal. Mă rog, popa leilor, ceva ca la om. Așa mai merge. Deci, omul s-a gîndit cu bostanul lui, mai bine să aibă fiecare cîte una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sticlă, probabil, prevăzută cu o etichetă de identificare. Ceva din ceea ce spunea făcu un vechi reflector industrial să se aprindă în cotloanele întunecate ale minții mele, dar era mult prea în spate, prea departe ca să-l pot distinge. Dându-mă bătut, am zis: — Credeam că tu, practic, nu ești membru al comitetului. Dacă au într-adevăr un - m-am simțit puțin prost s-o spun - dosar asupra mea, de ce ți l-ar arăta ție? Scout zâmbi. — Practic, n-am cerut permisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
observi că-mi tremură mâinile. — Deci, când trebuia de fapt să aflu motivul pentru care ai pornit în căutarea mea? Chiar vrei să știi toate astea? — Da. — Bine. Tot ce ai făcut până acum, toate cercetările astea și toate drumurile bătute au fost în scopul de a-l găsi pe Fidorous. Era ca și când un soi de scut antiglonț ar fi alunecat din jurul ei. Fata din fața mea devenea neînduplecată, necunoscută. — Deci am știut că vei asculta dacă el ți-ar spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
găuri în barcă și acum s-a depărtat ca să aștepte să se scufunde. Pun pariu c-o să ne bălăcim în apă atunci când o să se întoarcă. Fidorous se uită țintă în deschizătura trapei. — Bine, am zis. Deci am eșuat. Ne dăm bătuți. Ne întoarcem. Fidorous scutură din cap. — Nu-i ușor să faci asta. Dimpotrivă, e un proces mai complicat decât acela prin care am ajuns aici. E nevoie de concentrare și, chiar dacă ne-am putea concentra... nu avem timpul necesar. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că n-au să facă nimic pînă nu coboară toată lumea În adăpost. — Ai auzit?! exclamă Rowe, simțind cum Îi piere tot calmul. — Ce? — Mi se pare c-a Încercat cineva clanța. — Îi simt din ce În ce mai aproape. — Dar n-o să ne dăm bătuți atît de ușor! rosti el. Ajută-mă, te rog, să mut divanul. Împinseră amîndoi divanul spre ușa dinspre bucătărie și-l proptiră În ea. Acum nu mai vedeau nimic, Întunericul era deplin. — Din fericire, soba e electrică, spuse ea — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mintea băiatului se dovedea greoaie, la șotii era iute. Venise odată cu două aripi de curcan prinse la căciulă. În dorința de a-i zmulge de pe cap podoaba, toți colegii îl ghionteau cu admirație. Uneori maică-sa îl aducea la școală bătut măr. Sătul de batjocură, Gheorghe nu dorea să mai facă studii academice. Am întrebat-o pentru ce-l bătea așa de crunt căci, evident, cu pedeapsa nu îmbogățea mintea băiatului. Judecînd după mînia maternă, mai degrabă era o răzbunare pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și începe numaidecât să laude, cu multe vorbe, împrejurimile. Aerul este absolut translucid, ca aspicul de pe o tartină de la Gerstner, iar aspicul, la rândul lui, ar putea spune despre sine că e limpede ca aerul de deasupra viilor. Părăsesc poteca bătută și o iau haotic, așa cum le e felul, prin câmp. Anna șchioapătă în urma perechii inegale de îndrăgostiți, care, după părerea fratelui ei, este o pereche egală de îndrăgostiți, totuși numai el crede asta; Rainer ține cu chiu cu vai pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de asta ne-a fost cel mai teamă. Ne-am despărțit În seara aceea fără să reușim s-o scoatem la capăt. Am rămas fiecare pe gânduri, seduși de idee, chiar dacă măcinați de Îndoieli. Repulsia noastră, probabil ridicolă, față de căile bătute ale literaturii, oroarea că vom ajunge și noi să ne bucurăm că apărem Într-o revistă, că cineva ne miluiește cu o cronică, teama rușinoasă că, vai!, va trebui să umblăm după sponsori ca să ne apară neprețuitele volumașe, toate se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se confeseze, ca unui prieten. — Nu suport inferioritatea adversarului ! Mă dezarmează. Mă descurajează. Am insistat, v-am spus, să fiți într-o stare normală. Nu mai funcționez când știu că cel care mă ascultă a fost, înainte de a-i vorbi, bătut, speriat, umilit. Mi-e pur și simplu silă. Și frică, e drept. De mine. De ei ! De ceea ce mi s-ar putea, cândva, întâmpla și mie. Femeia deveni atentă, el sesizase. Deținuta se încorda. Simțea deja că la intervale relativ
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Da’ când n-ai ajuns tu, Philo, la vânătoare? se răsti Scept. Începu să horcăie de furie, amestecând cuvintele din minte cu vorbe azvârlite pe gură, precum scuipatul. Când ai mai pomenit tu să te duci la vânătoare pe poteci bătute? De când am apucat eu, oamenii mergeau să ia urma vânatului prin râpe, zloată și arșiță. Pe vremuri, În satul nostru Încă erau oameni dintr-o bucată, nu făcături din astea care caută poteci ca să prindă vânatul din urmă... Nu fricoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așa i-am zis, voiam, vezi tu, să-l mai Înveselesc puțin, și-a-nceput și el să rîdă și zice: „Ei, poate că nu-i rău planul tău“. „Ia ascultă, Miller, doar n-ai de gînd să te dai bătut. Am trecut amîndoi prin viață și-am dat piept cu destule greutăți... păi ăștia de-acum habar n-au de nimic, nu știu ce-nseamnă necazurile“... că doar Îmbătrîniserăm la distanță de doar cîteva mile unul de altul și-mi amintesc tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să-și aplice acasă niște măști cu bani. Să bage la ceas de seară, niște euroi în blender (bancnote, nu monede, atenție!) să-i toace bine și să-i amestece după aia cu miere polifloră și cu un ou bine bătut, ca pentru omletă. Să stea cu acest amestec, minimum două ore pe față. Sper cu rețeta asta, să-mi mai scot din capete pe criza asta. Dumneavoastră ce credeți? Distracție cu Iov Iartă și miluiește Doamne Dumnezeule, cu prea mare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vrei ori să nu te mai intereseze nimic. Se auzeau acum bătăile cavernoase ale pendulei cu ramă de sidef, din perete. Julius se foi, o vreme, stânjenit. Ar fi vrut să spună că orice șansă dispare abia după ce te dai bătut. Până atunci, poți să mai speri. Nu găsea, însă, vorbele cele mai potrivite. De aceea îi fu recunoscător bătrânului "stîlp al tavernelor" din Asybaris, când acesta își luă de pe masă uriașa pălărie de pai și plecă, zicîndu-i, grăbit, din ușă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
gardului, între două destine aș zice azi. Nu avusesem niciodată atâția bani în mână. Nu mai țin minte ce calcule îmi voi fi făcut în acele clipe și cât a durat "deliberarea". Fapt e că, până la urmă, m-am dat bătut. N-am rezistat ispitei și am acceptat "tranzacția". Am ținut să evoc și aici acest episod fiindcă, altădată, l-am supraestimat, cred. Mi-a plăcut să spun că am ieșit "contra cost" din copilărie, că am cedat unui mic demon
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trecută! Încheie râzând și ieși din încăpere. Pe la ora 9 au plecat cu o mașină TV, care îndeplinea și rolul de asistență tehnică în secție. Pe șantier forfota era în toi. Ei trebuiau să escaladeze dealurile înjumătățite, să exploreze drumurile bătute și străbătute de bolizii imenși care se schimbau în permanență și să evite locurile minate pentru săpături. Se băgau printre utilajele uriașe, care se deplasau cu o viteză năucitoare, împingând pământul în depozite. Asistența părea o muscă minusculă printre uriași
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
răposat, în ale cărui trăsături aș putea detecta urma unei asemănări de familie. Fiona... — Când te-ai prezentat, am întrebat, am spus ceva? — Nu prea. Mi s-a părut că erai cam neprietenos. Dar eu de obicei nu mă dau bătută așa ușor și am mai încercat. — Îți mulțumesc, am spus și m-am așezat într-un fotoliu. Îți mulțumesc. Fiona rămăsese în ușă. — Deci să plec? — Nu, te rog... mai suportă-mă puțin, te rog. Poate o scoatem cumva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
curat. Fii atent acum - o să râzi. O să te prăpădești de râs, nu alta. Am citit zilele trecute un nou roman, manuscrisul dactilografiat. Ghicește cine l-a scris? — Hai, spune. O prietenă de-a ta. Despre care știi multe. — Mă dau bătut. — Hilary Winshaw. Din nou îmi pierise graiul. — O, da, acum toți scriu! Nu le ajunge că sunt putrezi de bogați, că pun mâna pe cele mai influente posturi din televiziuni și au două milioane de cititorii care plătesc bani frumoși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
decât toate celelalte, n-a încetat niciodată să exercite asupra mea o nostalgică fascinație (chiar și atunci). I se spunea, simplu, „ferma“. Dădeai de ea dintr-odată. Drumul te purta în jurul pădurii, de-a lungul unei poteci late și bine bătute, deși nu părea a fi folosită prea des: în orice caz, în versiunea din amintirile mele, această viziune a paradisului ni se arăta întotdeauna în deplină izolare și intimitate. Căci era cu adevărat un paradis: apărând în fața ochilor când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de la început. Apoi m-a întrebat dacă eu cred că e grav. I-am spus că da, dar mi-am dat seama că nu mă crede. Credea că îi vorbesc de cineva cu o răceală zdravănă. Nu m-am dat bătut. I-am spus că trebuie să vină s-o vadă. Mi-a zis că mai întâi trebuia să vadă doi pacienți - erau cazuri urgente, așa le-a descris el - dar că va veni cât de curând. Am ajutat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
izolate luni de zile sau lăsați să zacă pe pardoseala unei celule alături de cincizeci, șaizeci alții, ascultând răcnetele înregistrate ale victimelor torturii noaptea și urletele reale ziua. Știa și despre aceste torturi: știa cum bărbați și femei erau biciuiți, arși, bătuți și sodmizați cu bastoane de cauciuc și sticle; arși cu fierul, cum li se scoteau ochii, li se tăiau nasurile și sânii, li se aplicau șocuri electrice la degete, oragane genitale și nări; cum torționarii purtau măști de animale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]