5,096 matches
-
Ochiu-dracului, cu ilustrații de Tia Peltz, București, 1956; Vârsta de aur, București, 1957; Nopți dobrogene, București, 1958; Sângele și apa, București, 1959; Cu mâinile noastre, București, 1961; O familie puternică, București, 1963; Viitorul al doilea, București, 1963; Puterea, București, 1964; Balade, București, 1965; Viața particulară a lui Constant Hagiu, București, 1967; ed. (...Această viață sentimentală), București, 1976; Dreptul la dragoste, București, 1968; Femeia cu ochii albaștri, Iași, 1970; Teatru, București, 1974; Femeia fericită, București, 1974; Trei prinți de la Carpați, București, 1976
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
1976; Plângerea lui Dracula, București, 1977; ed. (Romanul unui mare caracter sau Plângerea lui Dracula), București, 1985; A doua dragoste și altele..., București, 1979; Patriarhii, București, 1979; Reporter romantic în țară și pe glob, Iași, 1979; Teatru comentat, București, 1979; Baladele pământului natal, București, 1979; Romanul unei zile mari, București, 1979; Insulele, București, 1982; Simboluri, București, 1983; Romanul nopții de februarie (Plângerea Domnului Alexandru), București, 1984; Rănile soldaților învingători, București, 1985; Faptele de arme ale unor civili în secolul războaielor mondiale
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
X.1929, Măidan, azi Brădișoru de Jos, j. Caraș-Severin), folclorist. După terminarea primelor clase în satul natal, învață la Oravița și la Arad, revenind la Măidan ca învățător. A fost un harnic colaborator al lui At. M. Marienescu, trimițându-i balade din Măidan, între care șase variante despre Novăcești. În colaborare cu ginerele său, preotul Aurel Iana, în 1895 a publicat în o monografie a satului Măidan, urmată de un studiu al lui At. M. Marienescu. Sub semnătura Liuba-Iana au mai
LIUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287839_a_289168]
-
său, preotul Aurel Iana, în 1895 a publicat în o monografie a satului Măidan, urmată de un studiu al lui At. M. Marienescu. Sub semnătura Liuba-Iana au mai apărut, în revista „Familia”, cercetări de medicină populară (credințe, leacuri și descântece), balade și poezii lirice, mici povestiri hazlii scrise în grai bănățean, precum și câteva texte ale jocurilor de copii, acestea la un apel al lui At. M. Marienescu. A răspuns, de asemenea, la chestionarele lui B. P. Hasdeu și N. Densușianu (împreună cu
LIUBA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287839_a_289168]
-
student), T.V. Ștefanelli evocă momente semnificative din perioada studiilor, legate mai ales de Eminescu. Alte scrieri în proză aparțin Adelei Xenopol, lui Averchie Macovei, Olimpiei Iliuț și lui C. Drăgulinescu. Legende populare din Bucovina (culese de S. Fl. Marian) și balade din Transilvania (din colecția lui Ion Pop-Reteganul) apar în fiecare număr. Sunt inserate și note biografice, știri literare, teatrale, muzicale, varietăți, cronici dramatice. Adolf Last este autorul unei pertinente prezentări a piesei Năpasta de I.L. Caragiale. R.p. își întrerupe apariția
REVISTA POLITICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289250_a_290579]
-
Anton Pann, V. Alecsandri. Dintre ardeleni colaborează Ioan Bota, Ioan Scurtu, Emil Sabo, Grigore Sima al lui Ion, Andrei Bârseanu, I. Cândea, I. Moța, Elena din Ardeal. Trimit poezie populară Petre Alexe și Sabin Safta, publicându-se de altfel multe balade, colinde, strigături, la care nu se indică autorul culegerii. Și sub raportul traducerilor R.O. prezintă interes, deoarece selecția scriitorilor străini este, în linii mari, bună. Au apărut tălmăciri din Heinrich von Kleist, Lenau (poezia Vântul, adaptată de St. O.
REVISTA ORASTIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]
-
de tip clasicizant, Ion Minulescu (Solilocul nebunului), Aron Cotruș (cu poezie vizionară și mesianică, în poemele din ciclul Horia), Camil Petrescu (ciclul Transcendentalia), Ion Vinea, Al. A. Philippide, G. Bacovia, Ion Barbu (poemul Dedicație). Mai semnează Adrian Maniu (elegii și balade fantastice), N. Davidescu, Cicerone Theodorescu, Mihai Codreanu, Victor Eftimiu, Camil Baltazar, Zaharia Stancu, Emil Botta, Emil Isac, Mihai Beniuc, Emil Gulian, Radu Gyr, Magda Isanos, Dimitrie Stelaru, Geo Dumitrescu, C. Tonegaru, Nina Cassian, Miron Radu Paraschivescu ș.a. Un supliment literar
REVISTA FUNDAŢIILOR REGALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289212_a_290541]
-
rimarea insolită. Rime interioare, rima a două cuvinte alăturate, monorime, rime în cascadă: „geți cu săgeți sub peceți”, „cărbuni nebuni”, „bram în hram”, „cer în ger”, „plouă rouă”, „-n două plouă”, „lent torent”, „munți cărunți [...] lumii punți”. O așa-zisă „baladă” e compusă din șaisprezece versuri rimate toate în „an”, unele având această rimă și în interior. Stăpânind, încă de la debut, versul oricât de nărăvaș, R. a ajuns la o virtuozitate demnă de orice maestru consacrat al cuvântului. Aurel Rău nu
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
Hortensia Papadat-Bengescu, R. continuă să afirme că romanul e o „lipsă națională”. Întrebarea rămânea totuși îndreptățită, dată fiind nașterea dificilă și evoluția târzie a genului. Un prim răspuns ar fi lipsa tradiției: literatura română nu a cunoscut epopeea, ci doar balada, care se transformă în nuvelă. Apoi, romanul e un gen greu, care presupune o anume cultură. Structura noastră socială - spune criticul - era de așa natură, încât se opunea acestui „import”. Romanul este o expresie a spiritului burghez, realist, iar noi
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
început”. În numărul următor, din mai 1892, sub semnătura Șt. Iosif, se publică poezia Izvorul, compusă cu un an înainte. Totodată, debutantul este anunțat că vor ieși de sub tipar și celelalte texte trimise. Primul dintre ele este o traducere a baladei Craiul ielelor de Goethe, care va fi inclusă în numărul 8. În rest, nu i se mai reține nimic și, probabil, nici St. O. Iosif nu a mai încercat să colaboreze la R.ș. La „Poșta redacției” se mai răspunde
REVISTA SCOALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289259_a_290588]
-
Rosnovanu, Cornelia Emilian, Agatha Bârsescu și Maria Slătineanu. Pot fi citite și câteva note de curs, extrase din lecții care fuseseră predate la Collège de France ori la Sorbona. Aceeași neobosită Adela Xenopol semnează și traducerea în limba franceză a baladei Miorița. În sumar mai intră o piesă folclorică din Bucovina (Blăstămul), precum și un serial de note de călătorie, Scrisori din Elveția, care aparține Adelei Xenopol și apare în toate numerele. D.B.
ROMANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289305_a_290634]
-
social-politic reflectată în periodicele românești din prima jumătate a secolului al XIX-lea); documente literare (Mihail Caratașu - cărțile și documentele Văcăreștilor); problemă editării critice a textelor vechi românești (Liviu Onu); cultură scrisă și folclor (Felix Karlinger cu privire la funcția „poveștilor” în balada populară românească; Adrian Fochi - motive etnografice sud-est europene în opera lui George Coșbuc). De-a lungul timpului, colaboratorii revistei manifestă un interes deosebit pentru viața și activitatea lui Dimitrie Cantemir: Paul Cernovodeanu (Démètre Cantemir vu par șes contemporains, Leș Oeuvres
REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
cu un sonet al lui Eminescu (À l’heure où tout se tait, et même la pensée), tălmăcit de Mărgărita Miller-Verghy, și o poezie (Dans le bruit du temps) a lui Al.A. Philippide. Francis Lebrun oferă versiunea franceză a baladei Gruia, luată din colecția de poezii populare a lui G. Dem. Theodorescu, iar Anton Balotă scrie despre istoricul N. Iorga. Revista mai cuprinde rubrica intitulată „Cărți”, în cadrul căreia sunt prezentate volume semnate de Ion Missir (Fata moartă), N. Țimiraș (Cântece
RONSARD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289367_a_290696]
-
citând documente referitoare la Asociația Literară a României din 1845. În Note din carnet H. Streitman analizează starea literaturii române la 1890, încercând o definire nouă, după aceea a lui N. Petrașcu, a personalității lui Mihai Eminescu. Iuliu Tuducescu recenzează Balade și idile de G. Coșbuc și face o amplă prezentare a vieții și operei lui Tennyson. Cu toate că este publicația unui cerc literar, R.l. nu a avut un caracter închis, ci a promovat scriitori de orientări diferite și traducerile din alte
ROMANUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289357_a_290686]
-
cunoscuți (Mihail Kogălniceanu, B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol, Nicolae Densușianu, Simeon Mangiuca ș.a.). Merite are R.R. mai ales pentru efortul familiarizării cititorului de limbă germană cu literatura română, populară și cultă. Din folclor sunt publicate, uneori și comentate, numeroase versuri (doine, balade) și narațiuni în proză (basme, legende, povești). Pagini din literatura contemporană sunt receptate cu promptitudine, versiunile oferite de R.R. fiind frecvent primele variante ale acestor texte într-o limbă străină. Sunt prezenți V. Alecsandri și D. Bolintineanu, Ioan Slavici, G.
ROMÄNISCHE REVUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289348_a_290677]
-
antică), F. M. Dostoievski, A. P. Cehov, Maxim Gorki, Taras Șevcenko, Petőfi ș.a. Numeroase traduceri ale versurilor sale au apărut în limbile rusă, ucraineană, georgiană, estoniană, armeană, turcă ș.a. SCRIERI: Bat gândurile, Chișinău, 1965; Mozaic, Chișinău, 1967; Cântecul tău, Djalil, Chișinău, 1968; Balada stropului de soare, Chișinău, 1969; Vin negru, Chișinău, 1969; Amnar și cremene, Chișinău, 1971; Înșiră-te mărgărite, Chișinău, 1972; Pământul patriei, Chișinău, 1974; Veveriță-Riță, Chișinău, 1974; Leagănul cel verde, Chișinău, 1976; Imnuri în inimi, Chișinău, 1977; Darul vieții, Chișinău, 1978
ROSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
na slănceto i lunata v bălgarskata i rumănskata mitologhia), Antoaneta Olteanu (Personnages démoniaques dans leș contes populaires roumains et russes), Gheorghe Călin (Concordante, interferente și elemente de structură compoziționala în cântecele slovace și românești), Nicolae Roșianu (Eposul popular rus și balada populară românească, Formele tradiționale în basm. Formule inițiale, Tradiție și inovație în basmul contemporan. Destinele formulelor tradiționale), G. Mihăilă (Receptarea în România a baladelor sârbești din colecția lui Vuk Stefanović Karadzić), Cezar Apreotesei (Pușkin, Eminescu și folcloristica lui Vuk Karadzić
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
și elemente de structură compoziționala în cântecele slovace și românești), Nicolae Roșianu (Eposul popular rus și balada populară românească, Formele tradiționale în basm. Formule inițiale, Tradiție și inovație în basmul contemporan. Destinele formulelor tradiționale), G. Mihăilă (Receptarea în România a baladelor sârbești din colecția lui Vuk Stefanović Karadzić), Cezar Apreotesei (Pușkin, Eminescu și folcloristica lui Vuk Karadzić), Mihai Marinescu (Cântecul istoric rusesc despre contribuția armatei române la războiul din 1877-1878), Magdalena László-Kuțiuk (B.P. Hașdeu despre folclorul ucrainean) și Albert Kovács (Literaturile
ROMANOSLAVICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
de redacție al ziarului acesteia, apoi redactor-șef până în 1975, ulterior funcționând ca tehnician până în 1991. Debutează cu versuri la „Flacăra”, în 1950, an în care câștigă un premiu la concursul de poezie organizat de Editura Tineretului, dar prima carte, Baladă pe rug, îi apare abia în 1971. A mai fost prezent în „Săteanca”, „Femeia”, „Scânteia tineretului”, „Iașul literar”, „Columna” ș.a. Directivele Școlii de Literatură din Șoseaua Kiseleff, unde a fost coleg cu Nicolae Labiș, Al. Andrițoiu, Aurel Rău, Victor Felea
SAIOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289436_a_290765]
-
lui N. Densușianu, Cestionariu despre tradițiunile istorice și anticitățile țerilor locuite de români, iar în 1895 răspunde la Apelul literar al lui S. Fl. Marian, trimițându-i creații populare despre Avram Iancu. Culege și tipărește doine și hore, descântece, colinde, balade, legende, strigături, povești. Deși prelucrarea este vizibilă, poveștile sunt cele mai interesante, autorul figurând drept primul culegător care manifestă un interes mai larg pentru proza populară bihoreană. Scoate la Editura Noastră din București, în colecția „Biblioteca Vașcăului”, peste cincizeci de
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
informații, ca și de Muzeul Limbii Române din Cluj, care îl premiază pentru culegerile lui. Culegeri: Datinele poporului românesc la nuntă, în plășile Beiușului și Vășcăului, Beiuș, 1937; Dorea, istețul Drăgăneștilor, București, 1937; Avram Iancu și ungurii (1848), București, f.a.; Balade și legende, București, 1937; Craiul pruncilor, București, f.a.; O sută de frați și o sută de surori, București, 1938; Cei doi grofi, București, 1938; Strigături bătrânești, București, 1938; Doine din Bihor, București, f.a.; Hore bihorene, București, 1938; Poezii poporale din
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
absențe. Pentru unele aluzii îndrăznețe din piesa Jignicerul Vadră sau Provincialul la Teatrul Național, se vede surghiunit la schitul de la Soveja. Consemnat acolo aproape două luni (februarie-aprilie 1846), R. are șansa să descopere „cea mai frumoasă epopee păstorească din lume”, balada Miorița. În 1848 se implică în mișcarea revoluționară din Moldova, după înfrângerea căreia pleacă în exil, în Bucovina. De aici ia drumul Vienei, spre a face propagandă în favoarea Principatelor. În mai 1848 participă la marea adunare de pe Câmpia Libertății de lângă
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
ca aberante și chiar ilare curente ca latinismul, purismul ori italienismul propovăduit de I. Heliade-Rădulescu. Polemica împotriva latinizanților ardeleni va continua în „Steaua Dunării”. Entuziast al creației folclorice încă de prin 1839, într-o pornire romantică R. începe să adune balade și doine. În studiul Poezia poporală, schițând anumite generalizări asupra materialului cules, ajunge la o clasificare a poeziilor populare (cântece bătrânești, de frunză, doine și hore), preluată și de V. Alecsandri. Valoarea documentară a acestor producții, păstrătoare ale limbii și
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
dialectalo-folclorice în Țara Moților, Lăpușul de Sus, Bihor, Valea Almăjului și în județul Năsăud. Volumul postum Folclor românesc (1987) cuprinde creații populare din Banat, Transilvania (cele mai multe), Moldova, Muntenia și Oltenia, culese între anii 1930 și 1968: doine și cântece, strigături, balade, povestiri-relatări, ghicitori, colinde, cântece și obiceiuri de nuntă, bocete și obiceiuri la înmormântare, descântece, folclorul copiilor. A alcătuit o temeinică ediție critică a studiilor de folcloristică ale lui D. Caracostea. SCRIERI: Ovid Densusianu filolog, București, 1939; Mocanii în Dobrogea, București
SANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289460_a_290789]
-
și prin limbajul arhaizant, ferit de prețiozitate sau livresc. Pe de altă parte, S.-Ț. este cel mai autorizat culegător de folclor contemporan de la românii din Valea Timocului. Prima sa culegere, Poezii populare de la românii din Valea Timocului (1943), conține balade antiotomane, haiducești și fantastice, care demonstrează, printre altele, rolul românilor timoceni în vehicularea cântecelor bătrânești, în transmiterea motivelor pe ambele maluri ale Dunării. Culegerea Cântece bătrânești și doine (1967) se impune atenției atât prin caracterul științific al alcătuirii, cât și
SANDU-TIMOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289465_a_290794]