5,546 matches
-
paharele cu cartoane, la a treia bere tot așa, nu mai au cartoanele, le-aduce de data asta paharele fără cartoane și șeful grupului ridică glasul: Da’ biscuiți nu mai aduceți?) Pe Mikali, bătrânul Vlad mi-l botezase odată „spionul balcanic“, în semn de cinstire a înaltelor cunoștințe de limbi străine puțin cunoscute, de prin zona noastră străveche. Așa-i rămăsese numele, fiindcă domnul V. avea cu-adevărat geniu în conferirea de paranume. Știam că un „spion“ îți bagă băutură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-i tăiat în bucăți, scris de om zgârcit. Bine, dar și eu scriu mic. La tine literele ies altfel, nu tăiate, sunt totuși rotunde, la el se simte sforțarea. Zina nu încetează să mă surprindă. A reluat subiectul amicului meu balcanic, a doua zi seara, cu subiectul subînțeles, ca și când eu ar fi trebuit să știu exact despre cine vorbește. Zina își permisese, singură acasă, să răsfoiască un fragment din romanul în manuscris (cel pe care-l mai las din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a foilor, când acolo se strâng vreo sută de pagini, ceea ce înseamnă mai mult de cincizeci de coli, fiindcă adesea ajung să scriu pe dosuri... ) deci o pagină de manuscris care avea pe o față scrisul meu, pe cealaltă, al Balcanicului. Bine, deșteapta mea, și ce-ai mai observat? (ea mă privește ascuțindu-și ochii, trece repede peste tonul meu bășcălios, înghițindu-l ca pe ceva material) La voi acolo, zice, condeiul e de uz comun? Pixul, adică, scrie cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am senzația că totdeauna veneau de la ceva mărunt, pueril, ca-n ultimul roman al lui M. Preda, cu o doamnă care a vrut, zor-nevoie, să intre pe-o stradă cu bolți, cu prăvălii. Pe filosof probabil l-a indispus aglomerația balcanică, ea atunci i-a aruncat din vârful buzelor carmin Atunci adios, diseară să ți-o faci singur! (Replică atribuită artificial lui P., auzită de fapt dimineață la McDonalds-ul din Romană unde, la fel, se întâmplă mereu întâlniri-despărțiri.) Măi băiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
merge cu geamul deschis, când afară sunt peste patruzeci de grade? ! Ceilalți nu riscă să facă sinuzită, otită, rinită și toate bolile de care te temi?! Dar, dacă poți să eviți tehnologiile moderne, ești cel mai fericit om... Arhaismul tău balcanic... * Christa și tehnologiile moderne! Ea, care pe vremuri nu mișca o eprubetă fără să-l Întrebe din ochi dacă e bine! Unde ar fi ajuns Christa de una singură, dacă perseverența ei teutonică n-ar fi ținut-o aproape o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Hm! Cred că am moștenit ușurința de a învăța tot felul de limbi de la tatăl meu. El mi-a vorbit de multe ori despre asemănarea dintre hayeren sau limba armeană și cea dacă. Era convins că armeana are o origine balcanică. Așa că am învățat-o. Și mi-a prins bine. Da, într-adevăr!... De altfel, a fost și un excelent mijloc de evadare din nefericitul meu mariaj. Însă nu m-am gândit niciodată că într-o bună zi voi ajunge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
masive de lemn.” „Arătau ca palazzi de la Veneția, casele astea?” „Nu, firește că nu arătau așa. Însă eu le găseam foarte frumoase. La parter erau prăvălii cu vitrine care-ți luau ochii și din toate părțile mirosea a mâncăruri turcești, balcanice, franțuzești și italienești, și unde nu mirosea, erau magazine de îmbrăcăminte, iar materialele și croiala erau de asemenea franțuzești și italienești. Zeci de negustori ambulanți te zăpăceau cu strigăte, oferindu-ți tot ce puteai dori, de la papiote de ață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la homo hygienicus. Trebuie să remarc că fatalitatea a fost totuși mai puternică decât caracterul lui Jean: emisiunea Toaleta duminicală luă ființă în cele din urmă. În cadrul ei se regăsiră, sub oblăduirea parfumată a doamnei Renata Georgescu-Bălin, politica românească, arta balcanică, moda internațională și taraful Fâneața din Ususău. Și astfel, pe nesimțite, țara deveni dependentă de transmisiile astea insolite. Oamenii începură să strângă rândurile: români lângă români, unguri lângă unguri, țigani lângă țigani. Poziții marcante s-au înregistrat împotriva sclaviei, fumatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un hoț, trebuia să încerce vreo optzeci de posibile încuietori. Înainte de a lua trenul spre Sofia, Maiko vrea să ne cinstească la un restaurant nu prea scump, cu mâncare tradițională. Ne-am decis pentru Hanul lui Manuc, ca să păstrăm decorul balcanic. Comandăm sarmale din carne de lopătar și ciorbă de văcuță. Chelnerul-șef vine urmat de trei ospătari cărând platourile acoperite: aici aveți ciorbița, aici mămăliguța și smântânica, dincolo sărmăluțele. Doriți și pâinică? Nu? Atunci să aveți poftă! Aaa, vinișor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la ora 10). Pe parcursul expozeului Leo reuși să calculeze mintal cât ar trebui să dea la întreținere ca să nu-l bată iar administratorul și cât avea de încasat pe meditații în săptămâna respectivă. Încrezătoare, studentele îi sorbeau considerațiile despre ciocoii balcanici în opoziție cu cei cisalpini. Ca un omagiu adus inocenței magistrului, toate purtau sutien la vedere. Toamna se arătă in cash la ferestre. Pe la 11, un zmeu mare se zvârcoli deasupra orașului. Frunze roșcate ațâțătoare se întrecură să-i arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
peste Dunăre Românii îi spun țest, de la latinescul testu, despre care povestește și Cato în De Agricultura. Peste Dunăre, bulgarii îi spun mai ales podnica. Acești termeni desemnează un cuptor mobil de pîine pe care îl întîlnim în toată aria balcanică, dar și în Europa Centrală, în Italia, în Elveția și Germania. Acest cuptor este alcătuit din două părți mobile : un platou (vatră) și un capac bombat (clopot). În mod interesant, termenii românesc și bulgar desemnează fiecare întregul cuptor prin una
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
a fi o variantă a acestuia), „balcanismul” este un discurs de putere al Occidentului, dar nu unul despre Celălalt, ci mai degrabă unul despre Sine, despre un „eu incomplet”, nedesăvîrșit - ne argumentează Maria Todorova în faimoasa sa lucrare dedicată balcanismului. Balcanicul este astfel european, dar un european de frontieră, nedezvoltat, neîmplinit. Din acest punct de vedere, de o parte și de alta a Dunării, românii și bulgarii au fost fiecare - mai ales în această cursă a integrării - „balcanicul” celuilalt. Indubitabil asemănători
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lucrare dedicată balcanismului. Balcanicul este astfel european, dar un european de frontieră, nedezvoltat, neîmplinit. Din acest punct de vedere, de o parte și de alta a Dunării, românii și bulgarii au fost fiecare - mai ales în această cursă a integrării - „balcanicul” celuilalt. Indubitabil asemănători, românii erau considerați de o parte a Dunării un fel de bulgari ratați, „necopți”, ca să zicem așa - și invers de partea cealaltă a Dunării. Nu puteau unii să facă ceva fără ca ceilalți să nu-i arate cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
înfășatul ăsta prelungit și practicile supraprotective ulterioare îi lasă individului o nostalgie mai puternică după edenul protejat al copilăriei și o dificultate sporită de maturizare autonomă. Românul iese greu din scutece. Iar cînd iese, înjură de mamă... Vulpea și nevroza balcanică Invitat la un team-building corporatist să produc niște selfăawareness printr-un roleăplaying pe echipe (lucru’ dracului în casa popii...), nu a fost o surpriză să constat că, rugați să exprime ce admiră și ce nu le place la colegii lor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe români de ciumpalaci și lovindu-i astfel unde-i doare mai tare : imaginea de sine. M-am abținut însă de la comentarii de acest gen... Ajuns acasă, m-am întors la excelenta carte a lui Vasile Dem. Zamfirescu despre nevroza balcanică, pentru a-mi testa speculațiile. Ipoteza sa (căci, în lipsa cronică a unor cercetări de etnopsihiatrie în România, doar despre o ipoteză poate fi vorba) este următoarea : ca psihanalist și trăitor în România, mi „s-a conturat treptat presupunerea că specifică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și valoarea celorlalți), generată de deficite narcisice timpurii, din primii ani de viață”. În termeni psihiatrici, ar fi vorba deci despre o „prelucrare nevrotică” a unor conflicte altminteri universale, ce poate duce în cazul unor indivizi la o adevărată „nevroză balcanică”. În domeniul mai larg și cotidian al psihologiei sociale, această „înclinație” ar putea fi tradusă, metaforic, dar cît se poate de sugestiv, în povestea vulpii la struguri. Vulpea din România, ca să spun așa, pare să fie supramotivată istoric să ajungă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
tehnogeneză și antropogeneză. Altfel spus, ceva așezat despre facerea și rînduiala lumii... Fidelă principiului său, „antropologia” lui șerban Anghelescu își caută „subiecții” oriunde și nu se rezumă, pedant metodologic, la „bătrînii satului”. Marguerite Yourcenar, de pildă, „a înțeles admirabil balada balcanică a femeii zidite”. Eminescu sau Ispirescu, Ismail Kadare sau Ivo Andrić intră astfel în aceeași listă de „surse” cu variantele Mioriței culese de Fochi, povestea lui Cantemir despre teologia tîlharului pocăit, Vechiul Testament, culegerile lui Simion Florea Marian sau cele de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pofticioasă. Mă mir că nu m-am făcut ca o balenă. Oborul era un loc fermecător. Mi-l amintesc și azi cu precizie, îl văd pur și simplu în fața ochilor. O intersecție simplă, nu foarte largă, dar cu un aer balcanic, negustoresc, cum nu mai găsești azi nicăieri. Dacă veneai de pe Ștefan cel Mare, te năpădea mulțimea firmelor de toate formele, dimensiunile, culorile, scrise pe sticlă sau pe lemn, cu litere de mână, caligrafiate frumos, sau cu cele mai variate caractere
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
așezat în stepă până departe”. Începând de la Porțile de Fier (din Craina) și până la mare, Dunărea trece prin sate românești. „Ba încă, în unele locuri, poporul român ajungea demult chiar la poalele Balcanilor, dând mâna cu românii din sudul Pensinsulei Balcanice”. La miazănoapte, hotarul „se ține acuma aproape de apa Ceremușului. De pe malul drept al Ceremușului privește ca de pe o prispă înaltă spre șesul Pocuției, stăpânit câtva timp de voievozii Moldovei”. În acest spațiu se înscriau hotarele statului român, așa cum a fost
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
aceste grupuri importante, „care trăiesc la marginea chiar a frontierelor astăzi cerute de România, aceasta ar trebui să enumere toate satele românești risipite pe câmpia ungurească”, în mai multe provincii ale Imperiului rus până în Siberia, pe românii din mijlocul Peninsulei Balcanice, în Macedonia, în Albania și Grecia. S-ar fi realizat astfel „un stat factice și risipit”, cu o „constituțiune geografică” izvor de conflicte fără de sfârșit cu statele vecine, cu care România „dorește să trăiască întotdeauna în încredere reciprocă, în respectul
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
în a doua jumătate a secolului al XVII-lea și începutul celui următor, unii domni români s-au orientat spre o alianță cu aceasta, împotriva Imperiului Otoman. După cum se știe, Rusia se va înfățișa ca eliberatoarea popoarelor creștine din Peninsula Balcanică, urmărind în fond expansiunea în această zonă și transformarea Mării Negre într-un „lac rusesc”. Domnitorul Gheorghe Ștefan (1653-1658) și-a îndreptat privirile către Rusia și în 1656 „s-a parafat primul tratat” între cele două state. Ne reține atenția art.
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ele patru guvernăminte ruse. Împrejurările ne-au silit, până la sfârșit, să ne mulțumim cu un câștig mult mai modest. Din ceea ce am dobândit, am alcătuit provincia (oblasti - în slavă) Rusiei”. Această extindere a însemnat pentru Rusia o apropiere de Peninsula Balcanică, cu putința de a sta cu un picior solid la Dunăre, pentru a se „putea întinde în viitor mai departe în paguba imperiului turcesc, potrivit dorinței politicii Ecaterinei a II-a”. S-a rotunjit Noua Rusie „dând siguranță Odesei, născută
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
necesitatea lărgirii sistemului de securitate prin încheierea pactului oriental. Franța și U.R.S.S. - și alte state din Europa centrală și răsăriteană - urmau să încheie o convenție de neagresiune și de ajutor mutual. Ca președinte al Micii Înțelegeri și al Înțelegerii Balcanice, N. Titulescu atrăgea atenția în 1935 că sporirea forțelor militare ale Germaniei, Ungariei și Bulgariei reprezenta o diminuare de securitate în Europa. Pactul oriental nu s-a realizat, s-a ajuns însă la încheierea pactului franco-sovietic, din 2 mai 1935
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
poftă de râs națională pe care am observat-o de-a lungul vieții că întovărășește dezastrele - și focul, și cutremurul, și războiul, și holera, și destrămarea țării... Amintirea acelei seri în grădina din Fântâna Blanduziei, când, proaspăt întors de pe frontul balcanic, din iadul holericilor, datorită promptei intervenții a amicului Jean Athanasiu, mă foisem pe scaun toată seara, fără să aud niciun cuplet, fără să mă bucur de crenvurștii și de cornurile calde, de simplitatea petrecerii populare. Biata Sophie, avea și ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trenurile de pasageri nu vor mai circula spre Sinaia, cât despre medici, am auzit că ar fi fost obligați să facă exerciții de serviciu sanitar... Sper să fie cum ai auzit, dragul meu. Sper să fi învățat ceva din războiul balcanic ! Atunci murdăria și dezorganizarea au făcut atâtea victime !... Cu ochii mei am văzut cum se bucurau bieții noștri soldați primind uniformele bulgărești, neștiind că se pregătesc să îmbrace adevărate cămăși ale lui Nessus. L-am auzit doar pe un medicinist
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]