2,212 matches
-
Livland"). Riga, la fel ca toată Livonia și Prusia, au ajuns sub stăpânirea Sfântului Imperiu Roman. În timpul lui Martin Luther locuitorii din Riga, Livonia și Prusia s-au convertit la protestantism. Riga a fost o poartă pentru comerțul cu triburile baltice și cu Rusia. În 1282 Riga a devenit membră a Ligii Hanseatice. Hansa s-a transformat dintr-o asociație a negustorilor într-o uniune liberă a orașelor din Germania de nord și din Baltică. Datorită politicilor protecționiste care favorizau membrii
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
o poartă pentru comerțul cu triburile baltice și cu Rusia. În 1282 Riga a devenit membră a Ligii Hanseatice. Hansa s-a transformat dintr-o asociație a negustorilor într-o uniune liberă a orașelor din Germania de nord și din Baltică. Datorită politicilor protecționiste care favorizau membrii germani, Liga Hanseatică s-a dovedit un succes economic, dar politicile exclusiviste au generat o competiție acerbă. Ultima Dietă a fost convocată în 1669, într-un moment în care puterea ei era deja slăbită
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
la sfârșitul primului război mondial. În 1900, Riga era al treilea oraș al Rusiei, după Moscova și Sankt Peterburg, din punct de vedere al numărului muncitorilor industriali. Pe durata a atâtor secole de războaie și schimbări ale puterii politice în Baltică, germanii baltici din Riga, urmașii negustorilor și cruciaților lui Albert, au rămas neclintiți pe pozițiile lor, astfel încât, în 1900, populația de 282.943 de cetățeni ai orașului era compusă din 50% germani baltici, 25% letoni și 25% ruși. Până la rusificare
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
primului război mondial. În 1900, Riga era al treilea oraș al Rusiei, după Moscova și Sankt Peterburg, din punct de vedere al numărului muncitorilor industriali. Pe durata a atâtor secole de războaie și schimbări ale puterii politice în Baltică, germanii baltici din Riga, urmașii negustorilor și cruciaților lui Albert, au rămas neclintiți pe pozițiile lor, astfel încât, în 1900, populația de 282.943 de cetățeni ai orașului era compusă din 50% germani baltici, 25% letoni și 25% ruși. Până la rusificare și impunerea
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
războaie și schimbări ale puterii politice în Baltică, germanii baltici din Riga, urmașii negustorilor și cruciaților lui Albert, au rămas neclintiți pe pozițiile lor, astfel încât, în 1900, populația de 282.943 de cetățeni ai orașului era compusă din 50% germani baltici, 25% letoni și 25% ruși. Până la rusificare și impunerea limbii ruse ca limbă oficială în Letonia (1891), în Riga s-a folosit limba germană ca limbă oficială în administrație. Toate documentele de stare civilă fuseseră scrise până în acel moment în
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
civilă fuseseră scrise până în acel moment în limba germană. Începutul secolului al XX-lea a însemnat și influențe importante ale primului război mondial și ale Revoluției Ruse din 1917 asupra orașului. Armata germană a intrat în Riga în 1917. Țările Baltice au fost cedate Germaniei după semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk. În urma înfrângerii Germaniei și a semnării Armistițiului cu Germania din 11 noiembrie 1918, Letonia și celelalte state baltice au fost puse în situația de a-și proclama nestingherite independența. După mai
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
din 1917 asupra orașului. Armata germană a intrat în Riga în 1917. Țările Baltice au fost cedate Germaniei după semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk. În urma înfrângerii Germaniei și a semnării Armistițiului cu Germania din 11 noiembrie 1918, Letonia și celelalte state baltice au fost puse în situația de a-și proclama nestingherite independența. După mai mult de 700 de ani de ocupație străină, Letonia, având capitala la Riga, și-a proclamat independența pe 18 noiembrie 1918. Pentru mai multe detalii, vedeți Istoria
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
care fuseseră construite în stilul Art Nouveau. Această perioadă de renaștere culturală, politică și economică a fost de scurtă durată, orașul și întreaga țară fiind ocupate în 1940 de Uniunea Sovietică și de Germania Nazistă între anii 1941 - 1944. Germanii baltici au fost strămutați cu forța după 700 de ani de prezență neîntreruptă în oraș. Ca urmare a războiului, sute de mii de letoni au pierit, sau au fugit în exil în toată lumea. Letonia a pierdut o treime din populație. Ocupația
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
recucerirea independenței. În 1986, reperul Rigăi, Turnul de televiziune din Riga, care amintește de Turnul Eiffel, a fost dat în folosință. Reformele politice și economice introduse de liderul sovietic Mihail Gorbaciov (Perestroika) a făcut posibilă recâștigarea libertății și independenței țărilor baltice, inclusiv a Letoniei. Letonia și-a proclamat independența "de facto" pe 21 august 1991, recunoașterea acesteia venind din partea Rusiei pe 6 septembrie 1991. Letonia a fost reprimită oficial în Organizația Națiunilor Unite pe 17 septembrie 1991. Toate forțele militare rusești
Riga () [Corola-website/Science/297227_a_298556]
-
destinderea", consacrată oficial prin semnarea tratatului OSCE (zis "de la Helsinki) în 1975 al cărui principal efect este că statele occidentale, inclusiv Germania federală, recunosc frontierele stabilite în 1945 (cu doar două excepții: cea a recunoașterii de către Statele-Unite a apartenenței țărilor baltice la URSS, și cea a recunoașterii de către Japonia a apartenenței a 4 din Ins. Kurile la URSS: întâlnirea între Gerald Ford și Brejnev la Vladivostok în noiembrie 1974 nu reușește să rezolve aceste puncte). "Destinderea" se manifestă mai ales prin
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
facilitățile oferite de Komsomol ca pe un forum de discuții. Așa-numita "generație Komsomol" avea să se dovedească cea mai receptivă la inițiativele gorbacioviste și rezervorul de cadre pentru viitoarea clasă a afaceriștilor postsovietici, lucru valabil în special în statele baltice. După ce a devenit Secretar General, Gorbaciov a propus un program de reforme, care a fost adoptat de Plenara CC al PCUS din aprilie.. Într-un discurs ținut în mai la Leningrad, Gorbaciov și-a apărat în mod public programul de
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
avut efectul secundar neașteptat al redeschiderii conflictelor naționale, nerezolvate mult prea multă vreme, dar și a redeșteptării atitudinilor antiruse în toate republicile unionale. Cererile pentru un mai mare grad de independență au devenit mult mai puternice, în special în țările baltice - Estonia, Letonia și Lituania - care fuseseră anexate de URSS în vremea lui Stalin (1940). Sentimentele naționaliste au început să se manifeste cu tot mai multă putere în Georgia, Ucraina, Armenia și Azerbaidjan. Gorbaciov dezlănțuise forțe pe care nu le mai
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
a numeroși deputați independentiști, comuniștii care au reușit să câștige un mandat fiind scăzut. Dezbaterile transmise în direct la televiziune au dus la întărirea pozițiilor independentiste. Anul 1989 avea să fie martorul a numeroase manifestări ale naționalismului. Începând din statele baltice în ianuarie, în apropae toate republicile sovietice au fost votate legi care acordau limbilor naționale o importanță de prim rang, care o depășea pe cea a limbii ruse. În aprilie, demonstrațiile naționaliste de la Tbilisi, Georgia, aveau să fie înăbușite cu
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
o situație clară de confruntare și avea să devină un precedent pentru celelalte republici. În iulie, în ajunul aniversării semnării pactului Molotov-Ribbentrop, a fost în mod oficial recunoscut că sus-numitul tratat includea prevederi secrete prin care se stabilea anexarea țărilor baltice de către URSS și împărțirea Poloniei între Uniunea Sovietică și Germania Nazistă. Trecutul rușinos al Uniunii Sovietice, ascuns cu grijă multă vreme, a ieșit la iveală și a dat un nou imbold mișcărilor independentiste ale balticilor, care puteau acum să afirme
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
care se stabilea anexarea țărilor baltice de către URSS și împărțirea Poloniei între Uniunea Sovietică și Germania Nazistă. Trecutul rușinos al Uniunii Sovietice, ascuns cu grijă multă vreme, a ieșit la iveală și a dat un nou imbold mișcărilor independentiste ale balticilor, care puteau acum să afirme fără putință de tăgadă că sunt victimele imperialismului rusesc. În 1989, blocul răsăritean s-a prăbușit ca un castel din cărți de joc, fără ca URSS-ul să intervină în vreun fel în susținerea vechilor regimuri
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
tratat unional în noiembrie. Noua uniune urma să se numească Uniunea Republicilor Sovietice Suverane, dar, în anul 1991, toate acțiunile lui Gorbaciov aveau să fie depășite de acțiunile centrifuge ale republicilor secesioniste. În ianuarie și februarie, tulburările naționaliste din statele baltice s-au ridicat la noi niveluri. Pe 10 ianuarie 1991, Gorbaciov a adresat un ultimatum Sovietului Suprem lituanian prin care cerea restaurarea constituției sovietice în țară și revocarea legilor considerate neconstituționale de autoritățile unionale. În memoriile sale, Gorbaciov spune că
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
brutale, trimițând condoleanțe familiilor victimelor și sugerând că secesiunea ar fi fost posibilă dacă s-ar urma procedurile prevăzute de constituția sovietică. În conformitate cu cele spuse de un apropiat al președintelui, Șahnazarov, Gorbaciov începuse să se resemneze în fața inevitabilității pierderii statelor baltice, deși el a încercat toate căile politice pentru păstrarea Uniunii între granițele pe care le moștenise. Aceasta l-a pus în poziția de nedorit de a fi considerat inamicul conservatorilor. Gorbaciov continua să creioneze un viitor tratat unional care trebuia
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
al PCUS să procedeze la autodizolvarea organului de conducere comunist. Gorbaciov mai spera încă să salveze Uniunea, dar, pe 5 septembrie, Sovietul Suprem s-a autodizolvat. Deși Gorbaciov și reprezentanții a 8 republici (fără Azerbaidjan, Georgia, Moldova, Ucraina și statele baltice) au semnat pe 18 octombrie un acord pentru înființarea unei comunități economice, evenimentele care au urmat au distrus orice șansă ca aceasta să devină realitate. Lovitura finală dată visurilor lui Gorbaciov a fost rezultatul referendumului din Ucraina, ținut pe 1
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
mod oficial pe 1 ianuarie 1992.. Gorbaciov a încercat să mențină unit partidul comunist, dar să-l îndrepte spre linia politică social democrată. Contradicțiile abordării gorbacioviste: slăvirea lui Lenin, admirația pentru modelul social suedez și încăpățânarea de a menține țările baltice în uniune cu ajutorul forței militare, au dus la eșecul oricăror inițiative de reformă. După scoaterea în afara legii a partidului comunist în Rusia, Gorbaciov a rămas fără absolut nicio bază politică în afară de forțele armate. Chiar și militarii l-au părăsit pe
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
tătarilor, turcilor, și germanilor de pe Volga nu li se permisese să se reîntoarcă, în masă, pe pământurile strămoșești. Deportările au avut un efect profund asupra popoarelor Uniunii Sovietice. Amintirea deportărilor a jucat un rol major în mișcările separatiste din republicile baltice, din Tatarstan, Crimeea, Transnistria, Abhazia, Georgia și din Cecenia. Aproximativ un milion de oameni au fost uciși în perioadele 1935-1938, 1942 și 1945-1950 și milioane de oameni au fost încarcerați în Gulag = lagărele de muncă. În Georgia, aproximativ 80.000
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
anti-rusești și naționaliste, care fuseseră îndelung ținute sub control în republicile constituente. Pe durata anilor `80 s-au auzit tot mai tare voci cerând o mai mare independență față de guvernarea Moscovei. Aceasta s-a simțit, în mod special, în Republicile Baltice: Estonia, Lituania și Letonia, care au fost anexate la Uniunea Sovietică de Iosif Stalin în 1940. Sentimentele naționaliste au apărut și în alte republici sovietice, precum Ucraina și Azerbaijan. Aceste mișcări naționaliste au fost întărite și mai mult de declinul
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]
-
să plătească taxe Moscovei. Acest blocaj a dezorganizat economia, fluxurile de aprovizionare au fost rupte și a provocat o adâncire a declinului economiei sovietice. Gorbaciov a făcut eforturi disperate și prost inspirate să recâștige controlul, în mod special, în republicile baltice, dar puterea și autoritatea guvernului central fuseseră în mod dramatic și ireversibil distruse. Pe 11 martie 1990, Lituania și-a proclamat independența și a anunțat că se retrage din uniune. Dar Armata Roșie avea o prezență puternică acolo. Uniunea Sovietică
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]
-
în Estonia ilegală, începând cu 1940, și a început procesul de restabilire a independenței țării. Pe 17 martie 1991, într-un referendum unional, 78% dintre votanți s-au menținut pentru menținerea Uniunii Sovietice într-o formă reformată. Ucraina și țările baltice au boicotat referendumul. De asemenea, printre reformele inițiate de Gorbaciov a fost și alegerea directă a președintelui RSFSR (Rusia). Alegerile pentru acest post au fost ținute în iunie 1991. Candidatul populist Boris Elțîn, care era un critic realist al lui
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]
-
un decret interzicând Partidul Comunist din Uniunea Sovietică pe tot întinsul republicii. După lovitura de stat, republicile au accelerat procesul obținerii independenței, afirmându-și suveranitatea una câte una. Pe 6 septembrie 1991, guvernul sovietic a recunoscut independența celor trei state baltice. Pe 1 decembrie 1991, Ucraina și-a declarat independența față de URSS după un referendum popular în care 90% dintre votanți au optat pentru independență. Pe 8 decembrie 1991, conducătorii Rusiei, Ucrainei și Belarusului s-au întâlnit în Belavejskaia Pușcea pentru
Istoria Uniunii Sovietice (1985-1991) () [Corola-website/Science/298213_a_299542]
-
600.000. Mai există mici comunități rusești în Balcani, țările Est și central europene, ca și în China și America. Guvernele și marea majoritate a opiniei publice din Estonia și Letonia, care au cei mai mulți cetățeni de origine rusă din statele baltice, consideră că cei mai mulți etnici ruși au sosit în aceste țări în timpului proceselor de colonizare sovietică și de rusificare forțată prin schimbarea compoziției etnice a regiunii și de aceea ar trebui să reîntoarcă în țările de origine. Cei mai mulți ruși care
Ruși () [Corola-website/Science/297424_a_298753]