2,069 matches
-
Să mă chemi ! strigă omul după el. Să bat clopotul ăl’ mare când simți că ăștia pun laba pe tine și nu mai ai scăpare. Așa o să fac, încuviință Maca, dar palma de ascultat era departe. O potecă ducea spre baracă. Acolo unde pașii nu bătătoriseră pământul, creșteau portolaci, petunii și reginanopții. Peste tot era liniște, ceasul clopotarului mergea, firește, fără să ticăie, iar popa, cu potcapul pe ceafă, se îmbăta pe tăcute. Altminteri, era trist, clătina din cap și ofta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
trei mii de concubine. De asemenea, aflu de la Fann Sora cea Mare că în afară de selecția pentru consoarte, anul acesta se ține și Selecția Slujnicelor Imperiale. Spre deosebire de consoarte, cărora li se oferă palate magnifice în care să locuiască, slujnicele trăiesc în barăci situate în spatele palatelor. Multe asemenea locuințe au fost lăsate în paragină și de-abia dacă se poate locui în ele. O întreb pe Fann Sora cea Mare despre eunuci, două mii dintre aceștia locuind în Orașul Interzis. Îmi povestește că majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
amintește de zidurile trandafirii ale orașului. — Audiența s-a încheiat, spun eu sfârșită. Yung Lu se înclină, se întoarce și iese afară. 17 În mai 1858, prințul Kung aduce vestea că soldații noștri au fost bombardați în timp ce se aflau în barăcile lor. Forțele franceze și engleze au atacat cele patru forturi din Taku de la gura de vărsare a râului Peiho. Îngrozit de colapsul apărării noastre pe mare, împăratul Hsien Feng declară legea marțială. Îl trimite pe Kuei Liang, socrul prințului Kung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Noua clasă muncitoare abia sosită de la țară s-a confruntat de la bun început cu marea problemă a găsirii unui acoperiș cît de cît. Ca să rezolve problema, toate guvernele socialiste au înălțat "orașe noi" alcătuite din complexe mamut de apartamente tip baracă. În acest mediu s-a perpetuat supraaglomerarea cu cei plecați din comune și sate, dar cartierele acestea erau în general prevăzute cu facilități moderne, ca apă curentă caldă și rece, instalații de electricitate, băi moderne, telefoane și alte avantaje similare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au întemeiat în secolul trecut. Statui informe, fresce, picturi cu subiecte religioase sau profane se găsesc amestecate într-un fel foarte comic, oferind un model perfect de prost gust". Călătorul merge apoi la teatru: "Construcția nu este altceva decît o baracă mare construită din lemn, însă în interior s-a amenajat o sală destul de bine distribuită. Ansamblul este, în întregime, la înălțime. [...] Parterul oferă cel mai singular amestec de greci, armeni și bulgari". În aceeași perioadă, scriitorul Costache Negruzzi traduce, pentru
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al exporturilor pe cale maritimă pentru întreaga Țară Românească". Relativa prosperitate și dinamismul economic nu înseamnă obligatoriu europenizare. Thouvenel schițează bilanțul pozitiv al unei vizite la Craiova, arătînd că "principala stradă este ocupată de prăvăliile care nu sînt, în realitate, decît barăci solid construite. S-ar zice, un imens bazar". Capitala Moldovei, Iași, pare imobilă, cu cei 50.000 de locuitori ai săi. Și aici inegalitățile sociale persistente, absența unei viziuni unice a societății îi șochează pe observatori. În 1839, haosul, față
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pedeapsa erau atribuite aleatoriu, iar motivele încarcerării sfidau logica elementară, într-un joc diabolic ce avea unicul scop de a exacerba orgoliul paranoic al puterii. Existența lui Ivan Denisovici Șuhov se consumă într-o coordonată spațio-temporală aflată sub semnul închiderii - barăcile pătrunse de vânt și ger, pâcla dimineții, lumina difuză a amiezii, cenușiul copleșitor al înserării. Supraviețuirea înseamnă o stare permanentă de vigilență, susținută de un simț practic ascuțit de-a lungul celor opt ani de muncă silnică. Cum se economisește
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
tutun, rulează o țigară în hârtie de ziar și se lasă inundat de căldura moleșitoare a fumului; bucurie neașteptată- primește de la un deținut o felie de salam, două bucăți de pemet și zahăr cubic. Spre finalul nuvelei se încheagă în baracă o discuție despre Dumnezeu și mântuirea prin suferință. Indirect, Soljenițân îl refuză pe Dostoievski. Șuhov nu a fost închis din pricina unui crez la care nu ar fi putut să renunțe, ci dintr-o simplă întâmplare absurdă. Luat prizonier de război
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
era un cartier locuit în special de extratereștri. Din păcate, necazurile n-au întârziat să apară; și au venit de unde nici nu mă așteptam: în zonă se construia cu furie, totul în jur era un imens șantier, iar una dintre barăcile muncitorești era amplasată la doar câțiva metri de gardul meu. Sâmbătă seara, acolo se petreceau lucruri îngrozitoare: constructorii se strângeau ca sălbaticii în jurul focului, beau, cântau și, cel mai grav, găteau. Aduse de vânt, efluviile grele mă tulburau îngrozitor, îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Ei bine, ce credeți că făcea numărul trei? Ploua, ningea, nu avea importanță: exact atunci își găsea el de lucru prin curte. S-a împrietenit cu șantieriștii, le găsea tot timpul câte ceva de reparat prin curte și sâmbăta numai la baraca lor stătea, iar seara umplea casa cu miros de mâncare la cazan. Îl puneam imediat să se schimbe și aeriseam totul îngrețoșată: erau miasme brute, care te duceau cu gândul la dinozauri, Cretacic, Homo pitecantropus... Am făcut legătura între toate
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
o oră, cum ați putea deduce la o analiză superficială*. * O asemenea eroare am făcut eu când am fiert pentru prima oară în viață patru ouă simultan. Trăiam pe atunci cu numărul trei și, sub presiunea mirosurilor barbare venite din baraca de lângă casă, renunțasem la mâncarea furnizată de restaurante și firmele de catering; odată declanșată criza, trecusem la planul B și încercam să-l răsfăț cu cele mai sofisticate sendvișuri de care eram capabilă. O perioadă totul a mers mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
dar la numărul trei era ceva nou și prevestea încă o criză majoră. A doua zi dimineață a mușcat de două ori din sendviș, apoi l-a lăsat în farfurie; seara - secetă. Următoarea dimineață l-am găsit pe șantier, lângă baracă. Îi trezea pe muncitori, îi zorea să-și încălzească mâncarea și să vină, că are o urgență acasă. Inventase o prostie cusută cu ață albă, că ar fi apărut nu știu ce fisuri în tencuiala de pe garaj... Nu mi-a trebuit mai
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Inventase o prostie cusută cu ață albă, că ar fi apărut nu știu ce fisuri în tencuiala de pe garaj... Nu mi-a trebuit mai mult: dacă nu era în stare să aprecieze eforturile mele și se ducea cu noaptea în cap la baraca muncitorilor pentru un damf de varză cu carne, ei bine, eram și eu în stare să-i ofer așa ceva. Ca să evit un embargo sexual cu efecte devastatoare, chiar în acea dimineață m-am mobilizat și i-am fiert niște ouă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
tot fără folos; în cele din urmă se consolaseră cu gândul că trebuie dat jos totul, până la placa de beton, dacă voiau ca bucătăria și încăperile adiacente să mai poată fi folosite.) Pe băieți îi știam din vedere, locuiau în baraca de lângă casă; îi și urâsem la un moment dat, mâncarea gătită de ei provocase crize majore în relația mea cu numărul trei. Aveau totuși bun-simț, își vedeau de treabă și nu voiau să mă deranjeze prea tare; în fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
aveau că eu mâncam acasă la numărul șase, de gătit, găteam doar pentru musafiri... Una peste alta, pentru niște oameni simpli erau chiar binecrescuți. La câteva minute după aceste refuzuri mă uitam peste gard și vedeam că, odată ajunși la baracă, mâncau ca disperații... Doar în prima seară au îndrăznit să se așeze la masă (în cinstea lor și cu o carte de bucate franțuzească în față făcusem primele chifteluțe marinate din viața mea), dar nici atunci n-au apucat să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
au apucat să mănânce prea mult; șeful de echipă, un tip mai evlavios din fire, a zis „Poftă bună, cu Dumnezeu înainte!“ și a luat o îmbucătură; a căzut la pământ ca secerat și l-au dus pe brațe până la baracă; mi-au spus a doua zi că inhalase praf de ciment și că era alergic, săracul... De fapt, voiam să vă spun că în perioada aceea am ars și o tocană de legume, iar numărul șase a aruncat-o la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
leagă, subtil, două medii: orașul, mai exact tîrgul și mahalaua. „învăluit de sărăcie” („Plumb de toamnă”), tîrgul avea atunci, în anii cînd poetul a scris „Sonet”, dar și mult încoace, același aspect mediocru de „crîșmă umedă, murdară”, ca și mahalaua: barăci pretutindeni, locuințe „pline de mizerie, cu geamuri scunde, cu uși cîrpite, cu pereți coșcoviți și 80% din ele nedușumuite”, în care stăteau cu chirie funcționari, profesori și învățători, cum era autorul articolului din care am citat.5) „Sonet”, la fel
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
administrațiilor, dar și mentalitatea colectivă ce se manifesta prin „concepții înapoiate de negativism în orice întreprindere spre și mai bine”5) și lipsa de reacție în fața urîtului. Tema principală de discuție o constituia anarhia edilitară, proliferarea odată cu micul comerț a barăcilor, chioșcurilor, șandramalelor. „Edilii noștri - ricana autorul anonim al unui pamflet - nu cultivă decît baraca. Unica lor grijă este cultul barăcii, și oriunde găsesc un locușor gol, fac ce fac și construiesc o baracă. [...] Astfel, la Bacău, baraca este un edificiu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
orice întreprindere spre și mai bine”5) și lipsa de reacție în fața urîtului. Tema principală de discuție o constituia anarhia edilitară, proliferarea odată cu micul comerț a barăcilor, chioșcurilor, șandramalelor. „Edilii noștri - ricana autorul anonim al unui pamflet - nu cultivă decît baraca. Unica lor grijă este cultul barăcii, și oriunde găsesc un locușor gol, fac ce fac și construiesc o baracă. [...] Astfel, la Bacău, baraca este un edificiu public, este un monument și o operă de artă, oricum și din orice-ar
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
5) și lipsa de reacție în fața urîtului. Tema principală de discuție o constituia anarhia edilitară, proliferarea odată cu micul comerț a barăcilor, chioșcurilor, șandramalelor. „Edilii noștri - ricana autorul anonim al unui pamflet - nu cultivă decît baraca. Unica lor grijă este cultul barăcii, și oriunde găsesc un locușor gol, fac ce fac și construiesc o baracă. [...] Astfel, la Bacău, baraca este un edificiu public, este un monument și o operă de artă, oricum și din orice-ar fi clădită: două-trei scînduri bătute pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
anarhia edilitară, proliferarea odată cu micul comerț a barăcilor, chioșcurilor, șandramalelor. „Edilii noștri - ricana autorul anonim al unui pamflet - nu cultivă decît baraca. Unica lor grijă este cultul barăcii, și oriunde găsesc un locușor gol, fac ce fac și construiesc o baracă. [...] Astfel, la Bacău, baraca este un edificiu public, este un monument și o operă de artă, oricum și din orice-ar fi clădită: două-trei scînduri bătute pe patru pari; cîteva șipci lipite cu lut; doi-trei pereți de cărămidă, cu acoperiș
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
micul comerț a barăcilor, chioșcurilor, șandramalelor. „Edilii noștri - ricana autorul anonim al unui pamflet - nu cultivă decît baraca. Unica lor grijă este cultul barăcii, și oriunde găsesc un locușor gol, fac ce fac și construiesc o baracă. [...] Astfel, la Bacău, baraca este un edificiu public, este un monument și o operă de artă, oricum și din orice-ar fi clădită: două-trei scînduri bătute pe patru pari; cîteva șipci lipite cu lut; doi-trei pereți de cărămidă, cu acoperiș de carton asfaltat, iată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
este un edificiu public, este un monument și o operă de artă, oricum și din orice-ar fi clădită: două-trei scînduri bătute pe patru pari; cîteva șipci lipite cu lut; doi-trei pereți de cărămidă, cu acoperiș de carton asfaltat, iată baraca băcăoană.[...] Pretutindeni, hîdă, murdară, puturoasă”.6) A doua chestiune frecvent atacată era, cu o vorbă de azi, infrastuctura. Un autor de cronici rimate sintetiza în felul următor contrastele locului: „Oraș cu străzi bogate-n praf,/Cu glod - cînd cerul plouă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
95, 16 decembrie 1929, p. 1. 4. Ing. I. Jaliu, ,,Primarul Mahalalei”, în ,,Moldova”, 1, nr. 31, 12 decembrie 1937, p. 1. 5. Cf. Arhitect N. Lupu, ,,Sfidarea esteticei”, în ,,Bacăul”, 7, nr. 75, 29 iulie 1929, p. 3. 6. ,,Baraca”, în ,,Bacăul”, 6, nr. 65, 20 mai 1929, p. 1. 7. Sylvian Lorin, ,,Urbei Bacău”, în ,,Bacăul”, 6, nr. 69, 17 iunie 1929, p. 1. 8. Cf. Gh. Harabagiu, ,,Balada motorului Carels”, în ,,Bacăul”, 14, nr. 703, 25 martie 1935
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la persoana întâia plural amintește inevitabil de Noaptea geniului Dimitrie Stelaru: "te întreb cine suntem noi Daniel Corbu stăpân/ peste care popoare stelare/ și cărei încrâncenări vom plăti astă-seară tribut?". Sau: "Ce-am ajuns noi, Daniel Corbu?/ Biet călător prin bărăcile visului" etc. În fine, trebuie menționată poza predilectă de insurgent, definit în primul rând de voința de a cuceri, nu doar redute livrești, ci și bătălii propriu-zis organice: "toată tinerețea am cucerit cetăți de hârtie/ am traversat incertitudini/ am stat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]