2,211 matches
-
un caracter indiferent, violent și orgolios. A fost nevoie de intervenția unui corp de armată bizantin. Au fost mai multe conflicte; intenția de a prăda o mănăstire stârnește unul dintre ele. Odată atacați și surprinși de tactica militară a musulmanilor, barbarii au devenit lași, fricoși, incapabili să reacționeze și să ia o decizie. Francezii nu au dat dovadă de aceeași aroganță, au dovedit că nu au intenția să se arate lipsiți de loialitate și să acționeze împotriva romeilor. Kynnamos explică această
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în general la latini. Termenul de latini este folosit în sursele bizantine pentru a-i desemna pe cei aflați sub ascultarea Papei. Vorbim despre o imagine specific particulară atunci când sunt prezentați separat normanzii, venețienii etc.Choniates îi consideră pe latini barbari. Acest concept de barbar îi cuprinde pe toți cei care nu făceau parte din lumea bizantină. Cucerirea Constantinopolului și comporamentul cruciaților în capitala Bizanțului îl face pe Choniates să recurgă la cele mai dure epitete în caracterizarea latinilor ca „Precursori
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Termenul de latini este folosit în sursele bizantine pentru a-i desemna pe cei aflați sub ascultarea Papei. Vorbim despre o imagine specific particulară atunci când sunt prezentați separat normanzii, venețienii etc.Choniates îi consideră pe latini barbari. Acest concept de barbar îi cuprinde pe toți cei care nu făceau parte din lumea bizantină. Cucerirea Constantinopolului și comporamentul cruciaților în capitala Bizanțului îl face pe Choniates să recurgă la cele mai dure epitete în caracterizarea latinilor ca „Precursori ai lui Antihrist” Cel
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
se afla în Balcani, în partea imperiului de răsărit), să plece și să-l înlocuiască pe Odoacru, ca guvernator al Italiei. Imperiul roman din orient a reușit să scape de pericolele barbare din secolul V, orientându-i pe mulți dintre barbari spre occident. Însă în secolul al VI-lea, împăratul Iustinian (527-565) a decis să încerce să recucerească occidentul roman. El se va baza în special pe generalul Belisarius, iar apoi pe Narses. Romanii au reușit să recucerească Nordul Africii de la
Imperiul Roman () [Corola-website/Science/296805_a_298134]
-
cu care s-au smuls plăcile de bronz. Nu este exclus ca nobilii cruciați să fi trăit cu speranța ca din acele plăci să recupereze și aur. Astăzi coloana zidită stă mărturie a măreției bizantine și nimicniciei crștinilor apuseni, încă barbari în sec. al 13-lea. Un vestigiu extrem de valoros al "Spinei" hipodromului este "Coloana șerpuită". Aceasta este cuprinsă între "Obeliscul egiptean", la nord, și "Coloana zidită", la sud,și se bucură de locul al doilea, ca venerabilitate. Ea este mai
Istanbul () [Corola-website/Science/296786_a_298115]
-
alai și fără a întâmpina rezistență. Sultanul numește ca domn pe Ștefan Lăcustă (1538-1540), un nepot al lui Ștefan cel Mare și timp de câteva zile, turcii și tătarii jefuiesc crunt Moldova. După cum menționează cronicarul Macarie în letopisețul său: ""Oastea barbarilor purta război crunt cu Moldovlahia, prădând casele și înveselindu-se cu prăzi. Atunci și preafrumoasa cetate a Sucevei s-a supus turcilor și ca o mireasă împodobită, ca o roabă au rușinat-o... Turcii au pus mâna pe bogățiile domnilor
Cetatea de Scaun a Sucevei () [Corola-website/Science/300020_a_301349]
-
trăia populația care a făcut parte din deservirea armatei. Potrivit cercetărilor recente fortificația a fost de mărime mai restrânsă, însă a fost destul loc pentru o armată de câteva sute de soldați care au avut rolul de a opri invazia barbarilor și de a informa legiunile din interiorul țării despre situația de la limes. Din inițiativă regală a fost construit în secolul al XIII-lea o cetate cu șanțuri din ruinele fortificației romane care în anul 1228 era finalizată, deoarece din această
Brâncovenești, Mureș () [Corola-website/Science/300572_a_301901]
-
această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru sf.Martin de Tours, făcătorul de minuni, episcopul Franciei (Franța). Acest Martin era pe vremea împăratului Traian în Romă, comis cu rangul; și așezându-se voievod de împăratul, a fost trimis la război împotriva barbarilor, unde văzând mulțimea vrăjmașilor s-a temut, precum se cădea a se teme. Însă luând îndrăzneala dintr-o dumnezeiasca vedenie, ce i s-a arătat lui în vis, i-a făgăduit că va birui pe vrăjmași. Pentru aceasta, dând război
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
Buzescu, care au la origine un boier cuman. Așadar, felul în care am formulat era că Thoctomer și Basarab au format acel fier de lance care întemeiază Țara Românească. Și atunci suntem în legea universală: a trebuit un altoi de barbari nomazi ca să avem vâna să creăm un stat. Altfel, cum vă explicați că noi ne naștem cu sute de ani în spatele celorlalți: cu 6-700 de ani după Bulgaria, cu 500 de ani după Rusia, cu sute de ani după Polonia
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
6-700 de ani după Bulgaria, cu 500 de ani după Rusia, cu sute de ani după Polonia, cu sute de ani după Croația, cu 150 de ani după Serbia. De ce suntem ultimii? Și vă spun: suntem ultimii, pentru că nu aveam barbarul cel bun la noi! Asta e explicația!” (N. Djuvara, Cât de „cumani” sunt românii? - interviu cu Profesorul Neagu Djuvara, în „Contrafort”, 10 (156)/2008). La Dobridor nu a existat nici o familie veche cu numele de Coman sau Comănescu pentru a
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
ce cuprindea Sicilia, Sardinia, Corsica, insulele Baleare și nordul Africii. Acest regat s-a prăbușit în final sub atacurile bizantine ale împăratului Iustinian dintre anii 533-534. Scriitorii din timpul Renașterii și începutul Epocii Moderne i-au caracterizat pe vandali drept barbarii care au jefuit Roma, de unde proveniența cuvântului "vandalism", ce descrie orice tip de distrugere. Însă, istoricii moderni tind să-i considere pe vandali niște perpetuatori ai culturii romane, și nu distrugători a acesteia. Unii arheologi și istorici îi identifică pe
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
Acestea includ: Un gen înrudit cu fantezia clasică și mai apropiat de jocuri și benzi desenate decât de literatură este sabie și vrăjitorie (din en. "sword and sorcery"), inventat în 1930 de către Robert E. Howard și personificat de personajul Conan Barbarul. Prin urmare, acest gen prezintă conflicte tăioase între eroi neînfricați și vrăjitori, magi, spirite și alte creaturi ale întunericului. Imediat, gândul ne poartă la vechile basme românești, ca Harap-Alb sau Prâslea. Caracterul violent este însă mult mai pronunțat în fantezie
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
așezat mai târziu într-o încăpere, pentru a primi cinstirea credincioșilor. Așa se face că diminutivul numelui latinesc al mantalei se află la originea cuvântului capelă (în , în , în , în ). Este, de altfel, timpul când se pregătesc marile invazii germanice. Barbarii sunt la porțile imperiului; de mult timp deja, trupele auxiliare de pe lângă legiuni sunt formate din mercenari de origine germanică. În martie 354, Martin participă la campania de pe Rin împotriva alamanilor la Civitas Vangionum în Renania; dar convingerile religioase îi interzic
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
la lupte. Pentru a dovedi că nu este laș și că el crede în providență și în protecția divină, el propune să fie folosit ca scut uman. Așa că este legat cu lanțuri și dus în fața dușmanului, moment în care, inexplicabil, barbarii cer pacea. Potrivit lui Sulpiciu Sever, Martin servește încă 2 ani în armată, apoi cere să fie botezat de sărbătoarea Paștilor tot în garnizoana de la Amiens; această epocă este o perioadă de tranziție, sfârșitul unei domnii și începutul alteia, când toți
Martin de Tours () [Corola-website/Science/299681_a_301010]
-
strămoșilor. Străinii (periecii sau metecii) nu aveau drepturi politice, iar hiloții (populații dependente de Sparta) și sclavii (prizonieri de război, datornici etc.), folosiți la muncile agricole în mine, ateliere meșteșugărești, flotă, erau considerați aproape animale; celelalte populații neelene erau numite barbari. Grecii trăiau organizați în triburi, fratrii, familii ("génos") și vorbeau, până în secolul II î.Hr., dialecte diferite. Puterea politică a evoluat de la autoritatea regilor la cea a aristocraților agrari, pentru a atinge stadiul în care averea se va impune în locul originii
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
au fost cultivate prin educație. Din acele vremuri vin și concepțiile înalte despre pace ca ideal al oamenilor, precum și cele despre unitatea și unicitatea omenirii, străfulgerări ale minților luminate ce treceau dincolo de mentalitatea comună a separării umanității în greci și „barbari”. Fondată de Platon, "„Academia a avut ca primă funcție formarea pe bază rațională a oamenilor de stat de care avea nevoie cetatea (...). Ea a avut un imens succes, primind mulți tineri îndrăgostiți de știință și înțelepciune din toate colțurile lumii
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
contestate și critica este bine documentată, zeci de argumente se opun cu ușurință studiului sumar lingvistic al numelui. De exemplu Djuvara precizează că în comunitățile valahilor sedentari se practica de câteva veacuri obiceiul de a-și alege ca apărători șefi barbari războinici” ("Criticilor mei", p. 79). Însă, de câte ori este menționată “legea românilor” (Lex Valachorum), atât în Croația cât și în Polonia, se precizează că ei, românii, aveau să-și aleagă cnezi din rândurile lor, contrazicând cu ușurință această teorie. Era în dreptul
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
act din care au izvorât toate bisericile protestante. Reforma a adus înapoi în creștinism vigoarea bisericii primare pierdută într-un mileniu de negură. Limba latină, moștenită în Biserică datorită influenței Imperiului Roman, încetase a mai fi vorbită sau ințeleasă de către „barbarii” care trăiau acum în Europa. Faptul că atât liturghia cât și textul Scripturilor erau în latină limita accesul la ele numai clerului educat, și acesta era în număr foarte restrâns. Datorită interesului în limbile clasice manifestat în secolele XVI-XVII chiar
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
domnie și pe fiul său, Valerian II. Acesta a fost asasinat în 257 /258, iar Saloninus, alt fiu al lui Gallienus, a fost ridicat la rang de "Caesar". Domnia lui Gallienus a fost frământată de revolte și de atacuri ale barbarilor. În prima perioadă a domnie, Gallienus a vizitat Atica, din Grecia. Aici a fost inițiat în misterele de la Eleusis. El a promovat cultura elenistică, în armonie cu cea romană clasică. Filozoful Plotinus din Lycopolis îl arată pe Gallienus ca "ultimul
Gallienus () [Corola-website/Science/299880_a_301209]
-
crede că au fost inventați: Trebellianus (în Isauria), Celsus, Saturninus. Sub presiunea evenimentelor, impune o serie de reforme: crearea unui corp nobil de intervenție de cavalerie grea, înlăturarea reprezentanților ordinului senatorial de la conducerea legiunilor, accelerarea pătrunderii unităților auxiliare recrutate dintre barbari în armata romană. Senatului i s-a luat dreptul de a bate monedă de aramă. În politica externă Gallienus a fost nevoit să facă mari eforturi pentru a pune stavilă invaziilor barbare care aveau loc aproape în fiecare an. Goții
Gallienus () [Corola-website/Science/299880_a_301209]
-
puterea efectivă lui Anthemius, noul prefect pretorian al părților de răsărit ale Imperiului Roman (începând din anul 405). Anthemius a fost o persoană competentă; el s-a străduit să stăvilească abuzurile guvernamentale și să asigure apărarea hotarelor imperiului față de năvălirile barbarilor vizigoți și huni. De asemenea, el a continuat programul lui Arcadius de creștinare forțată a tuturor locuitorilor din imperiu, închizând sau chiar distrugând templele păgâne. Împăratul Arcadius a murit la 1 mai 408, din cauze naturale, lăsând tronul fiului său
Arcadius () [Corola-website/Science/299890_a_301219]
-
existenței sale de douăsprezece secole, civilizația romană a trecut de la monarhie la republică oligarhică și, apoi, la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest și întreaga arie în jurul Mării Mediterane, prin cuceriri și asimilare, însă, în final, a cedat în fața invaziilor barbarilor din secolul cinci, marcând, astfel, declinul Imperiului Roman și începutul Evului Mediu. Civilizația romană e, deseori, clasificată ca o parte din Antichitatea Clasică, împreună cu Grecia antică, o civilizație care a inspirat mult cultura Romei antice. Roma antică a adus contribuții
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
1 aprilie 285. Apoi, la 1 martie 286 îl numește "Augustus" (deci coîmpărat) și îl însărcinează cu apărarea Occidentului. La 1 martie 293, Dioclețian instituie tetrarhia ca sistem de guvernare. Sub presiunea frecventelor uzurpări interne și a agresiunii continue a barbarilor la hotare, el inițiază o reformă constituțională originală, sporind la 4 numărul conducătorilor imperiului, care acum erau grupați într-un colegiu în care celor doi "Auguști" li se subordonează doi "Cezari": Galerius și Constanțiu I . Dioclețian, cu reședința la Nicomedia
Dioclețian () [Corola-website/Science/299909_a_301238]
-
și începutul secolului al XIX-lea interesul istoricilor pentru istoria și civilizația tracilor, mai ales ramură nordică, a fost subordonat culturii grecești, deoarece, din lipsă de izvoare (scrise, epigrafice, arheologice), ei i-au considerat pe tracii nordici ca fiind niște barbari, împrumutând de la greci elemente de artă sau religie, cum ar fi cultul lui Dyonisos. În 1880 Grigore Tocilescu schițează o prezentare a Daciei înainte de români, cu ajutorul izvoarelor scrise și epigrafice, dar și cu puținele izvoare arheologice de care dispunea la
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
A fost găzduit de sfântul Paulin de Nola, care i-a dedicat două poeme în strofe safice, Carmen XVII și XXVII și care menționează de altminteri un Niceta în Epistula 29. Din aceste texte aflăm că Niceta îi învăța pe barbari să «îl cânte pe Christos cu o inimă romană», ceea ce aparent dovedește latinitatea personajului. Din opera sfântului Niceta se păstrează șase cateheze adresate catehumenilor, precum și câteva scrieri pastorale. Începând cu Germain Morin, liturgiștii moderni îi atribuiesc tot lui Niceta imnul
Niceta de Remesiana () [Corola-website/Science/298763_a_300092]