2,569 matches
-
de vreme ce eram într-un avion Aer Lingus, probabil că era preot. Iar în ceea ce mă privea pe mine, nu se putea spune că eram cea mai strălucită partidă dacă luam în considerare faptul că eram o soție părăsită, cu un bebeluș de două zile, cu respectul de sine al unei amibe (așa de mult?), eram obeză, urma, fără nici un dubiu, să fiu lovită de o depresie postnatală și aveam un vagin de zece ori mai larg decât unul normal. Avionul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
problemă. Ba chiar am reușit să rămân calmă. Am încercat să par foarte veselă în timp ce, unul după celălalt, călătorii de lângă mine își salvau bagajele. Nici un om normal la cap n-ar vrea să-mi fure gențile pline de haine de bebeluș și de biberoane, mi-am spus. Și aveam toată încrederea că personalul de la sol al aeroportului din Dublin nu-mi va trimite bagajele spre vreun avion cu destinația Darwin. Sau Marte. Dar când singurul lucru rămas pe bandă s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mă de-a familia fericită, deși se întâmpla să fie o familie fericită monoparentală. Am mai cumpărat încă vreo douăzeci de tone de scutece pentru Kate. Mama și tata fuseseră așa de drăguți și cumpăraseră tot ce-i trebuia unui bebeluș în timp ce eu zăcusem în stare de prostrație fie din cauza durerii, fie din cauza alcoolului. Dar venise vremea să fiu responsabilă. Să fiu eu cea care să aibă grijă de Kate de acum înainte. Am aruncat în cărucior tot felul de mâncăruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a le plăti? Ați ghicit din nou. În cârca lui James. Am zâmbit în direcția altor mame tinere și mai puțin tinere care-și făceau, la rândul lor, cumpărăturile. Probabil că arătam exact ca ele. O mamă tânără cu un bebeluș. O mamă care nu avea nici o grijă decât poate aceea că în următoarea decadă n-o să poată să doarmă neîntrerupt peste noapte. Nu exista nimic care să trădeze faptul că soțul meu mă părăsise. Nu-mi mai purtam sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Kate, mic spectator inocent, trebuia să se descurce fără taică-su. Pur și simplu nu puteam să-l înțeleg pe James. Oare nu era chiar deloc curios în privința lui Kate? Nu pricepeam chiar deloc. Oare era din cauză că era fetiță? Dacă bebelușul ar fi fost băiețel, oare James ar fi încercat să dreagă mariajul? Cine putea ști? Eu nu făceam altceva decât să încerc să înțeleg logica unei situații ilogice. Și cum rămânea cu apartamentul nostru? Îl cumpărasem împreună și era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
copil perfect sănătos, a zâmbit asistenta. —Mulțumesc, am repetat eu. Am deschis ușa să plec, dar un nou val de urlete m-a făcut să mă clatin pe picioare. Ne-am luptat să ne croim drum înapoi prin mulțimea de bebeluși roșii la față și urlători. Din câte-am reușit să-mi dau seama, unora dintre ei li se făcea vaccinul antituberculoză, ceea ce contribuia la starea generală de anxietate. Am mers cu atenție printre grupurile asurzitoare, ducând-o pe Kate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ore. Așa că joi, pe la ora prânzului, mă găseam într-o dispoziție foarte bună. Fericită, am luat-o pe Kate din pătuț și am început să mă învârt cu ea în brațe. Ce imagine frumoasă formăm noi două, m-am gândit. Bebelușul dulce ținut în brațe cu dragoste de mama lui cea devotată. Lui Kate era frică și-a început să plângă, dar asta nu contează. Eu aveam cele mai bune intenții. Și eram sinceră. Centrul de greutate al lui Kate fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mea în care nu zâmbesc silit). Senzația că ești doi, că ai două inimi în tine, e ceva despre care merită poate scris cândva, pe îndelete. Pe 15 martie 1999 venea pe lume Alexandra, cel mai frumos copil din lume, bebeluș roz, cu ochi uriași, albaștri, și cu un puf de aur pe cap, ca-n povești. Spre deosebire de ceilalți nou-născuți din spital, era foarte agitată și, de câte ori mergeam cu celelalte mame să hrănim odraslele, primeam în brațe un prunc urlând ca
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
că mai rău fac, să stau mai bine în patul meu, se ocupă ele de copil (de fapt, se gândeau la mine, că nu are rost să mă scol și noaptea, la câteva ore, cum făceau mamele care-și hrăneau bebelușii la sân). Cred că asta mi-a provocat un șoc, ideea că sunt inutilă. Cum, adică, să nu-mi văd fetița ?! Mergeam și eu mereu cu celelalte mame, chiar dacă nu aveam niciun rost, mă trezeam cu noaptea în cap, ca
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
birou - cu ușa deschisă, băga-mi-aș - este o chestie discretă? — Ascultă, fă-mi o favoare. Cară-te de aici și crapă mai repede! Din revista Hello!, martie 1990 HILARY WINSHAW ȘI SIR PETER EAVES Echipa soț-soție se bucură de bebelușul Josephine, dar „dragostea noastră nu avea nevoie să fie consolidată“. Dragostea maternă strălucește în ochii lui Hilary Winshaw când își ridică sus de tot fiica de o lună Josephine, care gungurește adorabil, în sera fericitei perechi din frumoasa casă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și mai apropiați. Dragostea noastră nu avea nevoie să fie consolidată. Fetița pare să aibă ochii tăi și parcă văd aici puțin din nasul familiei Winshaw! Crezi că are ceva din sir Peter? Nu încă, zău că nu. Cred că bebelușii încep să semene cu tatăl când se fac mari. Sunt sigură că asta o să se întâmple. Vei renunța un timp la rubrica ta? Nu cred. Evident că vreau să petrec cât mai mult timp cu Josephine - și, desigur, Peter mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
facă bine. Ne-ar face bine tuturor. Hilary se uită prin cameră și se duse să verifice dacă fereastra era bine închisă. Presupun că e în siguranță aici, nu? Adică n-are rost să-l lăsăm să doarmă ca un bebeluș dacă colocatarul nostru nebun se va furișa și-i va veni de hac în clipa când vom întoarce spatele. Hotărâră că cel mai bine era să-l încuie înăuntru. Phoebe nu credea că se va trezi până dimineață și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
The New York Times, tot așa Washington D.C. are, la rândul lui, ziarul propriu. Vezi cum merg treburile? Vocea ei era deja dincolo de batjocură: era incredibil de disprețuitoare, părea la un pas de a‑mi vorbi pe silabe, cum te‑ai adresa unui bebeluș. Ți‑l aduc imediat, am declarat eu cât am putut de calm și am ieșit În tăcere din birou. — Oh, și, Ahn‑dre‑ah? Mi‑a sărit inima din piept, iar stomacul meu s‑a Întrebat dacă va fi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
decât să mă ghemuiesc pe canapeaua părinților și să o rog pe mama să‑mi Încălzească un ceai În cuptorul cu microunde, În timp ce tata să pregătească jocul de Scrabble. Jill și Kyle ar fi venit și ei În vizită, cu bebelușul Isaac, care ar gânguri și mi‑ar zâmbi, iar Alex m‑ar suna să‑mi spună că mă iubește. Nimănui nu i‑ar păsa că pantalonii mei de trening erau pătați sau că nu aveam pedichiura făcută sau că mâncam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
parte de Încă puțin, numai puțin somn. — ’ Neața, mi‑a zâmbit Lily, iar fața ei s‑a ivit la câțiva centimetri de a mea. Lumea chiar că se trezește devreme În casa asta. Dat fiind că Jill și Kyle cu bebelușul lor veniseră acasă de Ziua Recunoștinței, Lily trebuise să elibereze fosta cameră a lui Jill și să se mute În partea de jos a patului meu suprapus din copilărie, care fusese scos de la păstrare și era acum aproape lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cot ca să o ajut să se ridice În picioare. Ghipsul de pe glezna ei dreaptă fusese semnat de toată familia mea, iar Kyle chiar făcuse niște desene enervante, ca din partea lui Isaac. — Nici vorbă. Soră‑mea a apărut În prag cu bebelușul În brațe, bebeluș care saliva pe toată bărbița dolofană, dar gângurea fericit. — Uite pe cine am eu aici, a ciripit ea În stilul acela caracteristic oamenilor care se adresează unui bebeluș și l‑a zgâlțâit pe băiețașul Încântat. Isaac, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ajut să se ridice În picioare. Ghipsul de pe glezna ei dreaptă fusese semnat de toată familia mea, iar Kyle chiar făcuse niște desene enervante, ca din partea lui Isaac. — Nici vorbă. Soră‑mea a apărut În prag cu bebelușul În brațe, bebeluș care saliva pe toată bărbița dolofană, dar gângurea fericit. — Uite pe cine am eu aici, a ciripit ea În stilul acela caracteristic oamenilor care se adresează unui bebeluș și l‑a zgâlțâit pe băiețașul Încântat. Isaac, spune‑i mătușicii Andy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Nici vorbă. Soră‑mea a apărut În prag cu bebelușul În brațe, bebeluș care saliva pe toată bărbița dolofană, dar gângurea fericit. — Uite pe cine am eu aici, a ciripit ea În stilul acela caracteristic oamenilor care se adresează unui bebeluș și l‑a zgâlțâit pe băiețașul Încântat. Isaac, spune‑i mătușicii Andy să nu se mai poarte În halul ăsta cu noi, dat fiind că noi plecăm foarte, foarte curând. Poți tu să faci asta pentru mămica ta, scumpișor? Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spune‑i mătușicii Andy să nu se mai poarte În halul ăsta cu noi, dat fiind că noi plecăm foarte, foarte curând. Poți tu să faci asta pentru mămica ta, scumpișor? Poți? Isaac a trântit un strănut foarte drăgălaș de bebeluș, iar Jill a arătat de parcă ăla micu’ tocmai se desprinsese, bărbat matur, din brațele ei și recitase câteva sonete de Shakespeare. — Ai văzut, Andy? Ai auzit? O, băiețașul meu e cel mai drăgălaș din lume! — Bună dimineața, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am băut cafeaua. Crezi că putem să decidem În legătură cu cina ceva mai târziu? Dar ea nu stătuse acolo ca să‑mi audă răspunsul obraznic - era deja În drum spre ieșire Înainte să apuc eu să deschid gura. Lily, Jill, Kyle și bebelușul stăteau la masa din bucătărie și citeau În tăcere diverse rubrici din The Times. Pe masă era o farfurie cu clătite umede, total neapetisante, o sticlă de sirop Aunt Jemima și un pachet de unt scos direct din congelator. Singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că ar putea fi publicat În revista noastră. — Grozav. Nemaipomenit. Am căzut de acord să ne vedem vinerea următoare la ora trei și eu am Închis telefonul Încă nevenindu‑mi să cred În ceea ce se petrece. Kyle și Jill lăsaseră bebelușul cu Lily și se duseseră să se Îmbrace și să Împacheteze, iar copilul Începuse un soi de văicăreală care părea la câteva secunde de o veritabilă criză de isterie. L‑am scos din scaunul lui și l‑am aburcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Parcul arăta minunat, cu soarele tîrziu apunînd deasupra lui, cu umbrele lungi, albăstrui, dîndu-ți senzația de răcoare. Stătu În fața fîntînilor și urmări jocurile de apă, și chiar se așeză o clipă pe bancă. LÎngă ea veni o fată cu un bebeluș, oftînd, bucuroasă că ajunge să se odihnească. Avea un batic din timpul războiului, imprimat cu tancuri spălăcite și aruncătoare de grenade. Copilul dormea, dar probabil că visa, pentru că-și mișca fețișoara - cînd Încruntîndu-se, cînd uimit, de parcă proba toate expresiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o fîșie de carne, ca o rană subțire și rozalie. Viv Îl văzu pe Duncan cum Îl urmărește, observă cum clipește și privește Într-o parte. Apoi adăugă, de parcă ar fi ținut să dea dovadă de inteligență: — Există mode la bebeluși, ca la fuste? — Ascultă ce-ți zic, adăugă domnul Mundy, clătinînd gelatina. Ce nu vedeai pe vremea aia erau cărucioarele pentru copii. Dacă apărea vreunul, era o minune. Pe vremea noastră li se zicea „sertar“. Noi ne Împingeam verișorii Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sub cap și Închise ochii. Fanfara Începu să cînte un alt cîntec. Îi știa cuvintele și Începu să-l fredoneze Încet. „Soldatul are ceva! Are ceva! Are ceva ca lumea! - ca lumea!ca lumea!“ Undeva, Într-un cărucior, plîngea un bebeluș; Îi auzi respirația Întretăiată. Un cîine lătra pentru că stăpînul lui Îl Întărîta cu-n băț. Dinspre lacul cu bărci se auzeau scîrțîitul și pleoscăitul vîslelor, ștrengăriile fetelor și băieților, iar dinspre străzile care mărgineau parcul, desigur, geamătul continuu al motoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
niciodată gura. Și cei doi băieți erau la fel. Aveau să-i arate diverse lucruri: puști care pocneau - puseră dopuri și traseră. Tatăl ei urmărea cuvintele de pe buzele tuturor, Încuviințînd, zîmbind, mișcîndu-și ușor buzele, pentru că era surd de-a binelea. Bebelușul se zbătea În brațele lui, Întinzînd mîinile după pușcoci, așteptînd să coboare. CÎnd Viv se apropie, tatăl i-l Întinse, bucuros să scape de el. — Vrea la tine, iubito. Dar ea clătină din cap. — E prea mare. CÎntărește o tonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]