3,939 matches
-
spiritul. Căci timpul întâlnirii cu taina ce palpită în carcasa industrială a venit. Cu același surâs glacial, Sponsz îl conduce pe Olrik, prin succesiunea de culoare ce pare fără de sfârșit, prin camere în care se pot vedea tablourile luminate de becuri și populate de manete cauciucate, către o încăpere în care câțiva ingineri în mantale negre și având pe braț, ca o insignă, steagul Borduriei, supraveghează un calculator plasat într-o nișă protejată atent. Din acest punct al centrului de comandă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Nu vă uitați, spune Grand. Este prima mea frază. Îmi dă mult de furcă, foarte mult. Și contempla și el toate aceste foi și mâna lui părea irezistibil atrasă de una dintre ele pe care o ridică în transparență în fața becului electric fără abajur. Pagina îi tremura în mână. Rieux a observat că fruntea funcționarului era umedă. \ Stai jos, spune el, și citește-mi-o. Celălalt îl privește și îi surâde cu un fel de recunoștință. \ Da, spune el, chiar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să ia actele și să plece. Doar că „birou“ nu era cuvântul potrivit. Cele două lacăte grele care blocau ușa metalică o dovedeau cu prisosință. „Cameră de lucru“ era mai potrivit sau chiar „depozit“. Înăuntru mirosea ca într-un grajd. Becurile fluorescente pâlpâiau și puneau astfel în lumină rafturi în care nu se găseau hârtii, dosare sau dischete, ci cutii de carton. Și în ele erau fragmente de vase antice, materiale pe care Ahmed Nour le strânsese chiar din acest sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
galbeni, dantelați cu vinișoare extrem de subțiri, roșii. Domnul Gonzalez se rugă aproape cu voce tare ca muntele acela de om să solicite o slujbă. Era impresionat și copleșit. Ignatius se trezi în cel mai nereprezentativ birou în care intrase vreodată. Becurile, care atârnau în mod neregulat de tavanul pătat, aruncau o lumină slabă peste scândurile deformate ale pardoselii. Dulapurile vechi, în care se țineau registrele, împărțeau camera în mai multe spații mici, în fiecare fiind câte o masă de scris vopsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care semnalizau începutul unei alte zile de lucru. Apoi își lăsă mintea să rumege gândurile din fiecare dimineață. Cu o zi în urmă, domnul Reilly mai adăugase ceva la decorațiunile biroului: atârnase ghirlande mov, cenușii și maro deschis de la un bec la altul, pe tavan. Crucea, anunțurile și ghirlandele din încăpere îi aminteau șefului de birou de podoabele de Crăciun și îl făceau să se simtă puțin sentimental. Privind fericit spre partea ocupată de domnul Reilly, observă că tulpinele de fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
masă și încercă să răsfoiască ultimul număr din Life, pe care i-l dăduse Darlene. Își aprinse o țigară, dar norul de fum încețoșa și mai mult textul revistei. La Bucuria Nopții, lumina cea mai bună pentru citit o dădea becul de lângă casa de bani, așa că Jones se așeză alături pe un scaun și îl aprinse. Tocmai începuse să studieze în profunzime o scenă reprezentând o recepție care făcea reclamă la Seagram, când Lana Lee apăru din nou în bar. — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în interior. Să nu fi ajuns cumva vestea la unitățile militare naționale și, de aici, la întreaga lume. — Hai, lasă astea și vino-năuntru, regină a țiganilor. Pe când înaintau pe alee, Ignatius comentă: — Clădirea aceasta este respingător de flamboaiantă. Privi becurile colorate pastel, ascunse în spatele palmierilor din lungul pereților. Cine este responsabil de toate aceste monstruozități? — Eu, bineînțeles, unguroaico. Clădirea îmi aparține mie. — Ar fi trebuit să-mi închipui. Pot să te întreb de unde-ți vin banii cu care-ți satisfaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
folosit. E o cameră fără suflet. Fornăi tare și disprețuitor, în parte din cauza camerei și în parte din cauză că nimeni dintre cei de acolo nu-i dădea atenție, deși întregea și el decorul la fel de bine cum ar fi făcut-o un bec de neon. Participanții la reuniunea de start din seara aceea păreau mai preocupați de propria lor soartă, decât de soarta lumii. Constat că nici unul dintre cei prezenți în cavoul acesta alb nu ne-a onorat cu o privire. N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
depășeau viteza. Au și ei dreptu’ să fie mândri de tăticu’ lor. Îmi pare bine că ți-am putut fi de folos. Când mai dorești să te fotografiezi, fă-mi doar un semn. Sergentul aruncă la coșul de gunoi ultimul bec al blițului și își puse apăsat mâna pe umărul vânjos al agentului de stradă Mancuso. — Ai reușit de unu singur să dai pe față organizația cea mai activă din oraș în răspândirea materialului pornografic prin licee. Îi trase o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și explica impactul tehnologiei și științei asupra economiei. Cu toate acestea, ele au fost întotdeauna în mod intim legate. Gândiți-vă la Thomas Edison. Dintre cele aproape 1.100 de patente, ne amintim cel mai bine invențiile sale legate de becul incandescent de iluminat și fonograful. A fost în primul rând un om de știință, dar inovațiile sale au avut un impact economic uriaș, care continuă să plătească dividende și azi. Totuși, un secol mai târziu, economiștii și oamenii de știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
văzu pe Dave. Îi strigă ceva șoferului. Șoferul începu să conducă în zig-zag. Dave era aruncat în lateral, abia reușind să se țină de mânere. Când mașina îl aruncă încă o dată înapoi, întinse mâna mai sus și se prinse de becurile de deasupra ușilor. Se trase pe acoperișul ambulanței. Vântul bătea tare. Suprafața era netedă. Se întinse, înaintând puțin câte puțin. Mașina începu să meargă drept și mai încet. Auzi țipete înăuntru. Se târî înainte. — Am scăpat de el! strigă Dolly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
e colorat În nuanțe de portocaliu, roșu și ocru. E o configurație de scânteieri, unde fiecare punct e o lumină aprinsă de cineva care e treaz la ora asta. De unde e situat Ochiul Divin, de acolo, de deasupra, toate aceste becuri aprinse sporadic trebuie să pară Într-o perfectă armonie, licărind necontenit, de parcă i-ar trimite lui Dumnezeu un mesaj cifrat. În afara acestor licăriri răzlețe, În Istanbul e Încă Întuneric beznă. Pe străzile murdare și strâmte ce șerpuiesc prin vechile cartiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceva puternic - o combinație de mirodenii, lemn și iasomie. Părul negru Îi cădea pe umeri În bucle ce-ți luau ochii, dintre care unele erau scoase În evidență cu o substanță atât de strălucitoare, că ori de câte ori făcea o mișcare sub becurile cu halogen părul ei strălucea. Armanoush s-a uitat la ea cu gura căscată, Înțelegând pentru prima oară teama și admirația pe care-și Închipuia că Asya le simțise față de mama ei pe când era copil. Înăuntru era ca Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și atunci cînd aborda subiecte grave, cum ar fi moartea sau iadul. Își puncta fiecare dintre fraze Înălțîndu-și brațele și făcînd să-i tremure mîna. Ai fi zis că, așa cum stătea cocoțat În amvon deasupra credincioșilor, Încerca să deșurubeze un bec. Era irezistibil. După lectura Evangheliei, cînd ne așezam ca să ascultăm predica, dacă el era cel care urca sus În amvon, noi ne spuneam: „Grozav! Azi vorbește abatele Delval!“. Se instala sus, Își etala dinainte paginile predicii, făcea semnul crucii, ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
lectura Evangheliei, cînd ne așezam ca să ascultăm predica, dacă el era cel care urca sus În amvon, noi ne spuneam: „Grozav! Azi vorbește abatele Delval!“. Se instala sus, Își etala dinainte paginile predicii, făcea semnul crucii, ridica mîna, apuca un bec imaginar și, cu delicatețe, Îl deșuruba și-l făcea să dispară, după care mai deșuruba Încă unul. Pe durata unei predici, ar fi fost În stare să deșurubeze toate becurile unei fațade de cazinou din Las Vegas. Bisericile sînt făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dinainte paginile predicii, făcea semnul crucii, ridica mîna, apuca un bec imaginar și, cu delicatețe, Îl deșuruba și-l făcea să dispară, după care mai deșuruba Încă unul. Pe durata unei predici, ar fi fost În stare să deșurubeze toate becurile unei fațade de cazinou din Las Vegas. Bisericile sînt făcute pentru proslăvire, iar eu proslăveam acolo chipuri, plete, sîni Înmuguriți, trupuri zvelte, cefe ca niște petale rozalii de trandafir. Îl proslăveam de departe pe Dumnezeu și pe tinerele fete, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de exemplu și să mergi cu tramvaiul dimineața la ora șase, în miezul iernii cînd geamurile sînt cețoase, înghețate de ger și cînd se deschid ușile în fiecare stație năvălește un val de frig, ridici privirea și observi prin întuneric becurile colorate ale străzii, siluetele fantomatice ale clădirilor sau umbrele copacilor, ușile se închid apoi și frigul se dispersează, dar tu între timp ai început să te gîndești la ale tale, după vreo jumătate de oră apare și culoarea roșiatică a
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
post de Ulysse internațional al iubirii, rătăcit și mereu în căutarea ei, se duce sîmbătă seara la un concert al unei sirene cu părul învolburat și ochi de foc. Romeo merge pe străzile pline de răcoarea nopții și iluminate de becuri și firme în culori strălucitoare, trece de semafoare și ajunge la clubul-discotecă, se interesează de ora la care e programat concertul și după ce intră constată că a ajuns primul. Clubul e încă gol, e prea devreme, se văd doar reflectoarele
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
rămâne pentru azi, reluând apoi secvența inversată, Rămâne pentru azi, rămâne pentru mâine, rămâne pentru poimâine, de atâtea ori a repetat-o încât i-a pierdut sunetul și înțelesul, semnificația lui mâine și poimâine, îi rămase în cap, ca un bec de alarmă care se tot aprindea și se tot stingea, doar Azi, azi, azi, azi, azi, azi. Azi, ce, se întrebă cu violență, încercând să reacționeze împotriva absurdei nervozități care făcea să-i tremure mâinile pe volan, mă duc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i se spusese că multor oameni din lume li s-a schimbat radical destinul din pricina gestului atât de simplu de a aprinde sau a stinge lumina, fie o candelă veche, fie o lumânare, sau o lampă cu gaz, sau un bec modern, e adevărat că s-a gândit c-ar trebui să se ridice, așa cereau conveniențele, dar trupul se opunea, nu se mișca, refuza să îndeplinească ordinul minții. Aceasta era penumbra care-i lipsise lui Cipriano Algor pentru a îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ușă, dar la un moment dat ea se lărgea puțin, și acolo era librăria. Nu știu de ce avea numărul 3 pe clădire, dat fiind că nu exista nici un număr 1, nici 2, nici altceva. Era o prăvălioară cu un singur bec, și jumătate din ușă ținea loc de vitrină. Pe laturi - câteva zeci de cărți, suficiente ca să-ți faci o idee. Iar jos, un șir de pendule radioestezice, de săculețe prăfuite cu bețișoare de tămâie, mici amulete orientale sau sud-americane. Multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Solomon auscultau apelurile anemice dinspre Umbilicus Mundi. Ei erau aici ca să acționeze aceste electrocapilare pseudo-termice hexatetragramatice - așa ar fi zis Garamond, nu? - și din când În când, poți să știi, câte unul o fi inventat un vaccin, sau un bec, ca să justifice minunata aventură a metalelor, dar misiunea le era cu totul alta. Iată-i pe toți aici, adunați la miezul nopții ca să facă să se-nvârtă această mașină statică a lui Ducretet, o roată transparentă ce pare o bandulieră, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fost Agliè. Acum ei știu că cineva știe, Încep să intre În clandestinitate. Mă aflu În colțul lui rue Birague. Văd șirul nesfârșit al galeriilor, fără țipenie de om, aș prefera să fie Întuneric, dar e o lumină galbenă de la becuri. Aș putea striga și nimeni nu m-ar asculta. Tăcuți, În spatele acelor ferestre Închise din care nu scapă un firicel de lumină, taxidermiștii ar rânji În mantiile lor galbene. Și totuși nu, Între colonade și grădina centrală sunt automobile parcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
VESTUL Wakefield, la volanul unei mașini Închiriate, pornește spre vest, iese din oraș, trece prin suburbii Încă adormite, cufundate În zăpadă și ornamente de Crăciun, pe lîngă case construite din nimic altceva decît niște foi fragile de placaj, Înfășurate În becuri pîlpîitoare. Oamenii din ele dorm bine, deși au adormit privind războaie la televizor și Wakefield este recunoscător pentru că acești oameni, pe care autostrăzile i-au Înghesuit laolaltă În adăposturi clătinătoare, pot să aibă atît de multă Încredere unul În altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
șarpe din lume“, 50 de cenți intrarea, unde șarpele era mînuit de cea mai bătrînă femeie cu cele mai mari țîțe din Oklahoma; cowboy enormi, care-și fluturau lasourile prin preajma localurilor cu cărnuri fripte din Texas; iepuri cu ghirlande de becuri de Crăciun prinse Între urechile cele lungi; tepee-uri pline de munți de capete de săgeată, veste de piele de căprioară cu franjuri, pături Navajo și coșuri Hopi, În Arizona; moteluri cu neoane roșii ca rujul de buze, În deșertul californian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]