7,814 matches
-
trebuia să ne bagi în sperieți, f...i mama mă‑sii de treabă! Prost obicei ai bă, Viorele. Ți‑am mai zis‑o eu. Nu te astâmperi. Hai, ia paharu’ cela în mână și noroc, să trăiești! l‑a întrerupt bietul om, răsuflând ușurat după ce a umplut paharele. - Noroc și sănătate la toată lumea, a închinat musafirul paharul și a ciocnit doar cu Vasile. Da’ băiatu’, femeia, nu ciocnesc cu noi, nu... - Eu nu beau și nici băiatul meu, a intervenit Ioana
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
când i-a deschis inspectorul ușa să vadă cum stau lucrurile și l-a întrebat: Unde capra să o văd, el i-a răspuns sec: - Am belit-o dom’le, asta e! Și i-a arătat ce mai rămăsese din biata capră care în fond nu fusese vinovată cu nimic! Numai că eu n-am capră, asta e diferența dintre el și mine. Și după deschide robinetul mărturisirilor, primul dintre prietenii de pahar îi răspunde afectat: - Te ajut eu Fane că
MINCIUNI CONVENŢIONALE de ION UNTARU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361175_a_362504]
-
privilegiu al său asupra frumoaselor din tinerețea sa. A surâs, complice la constatarea mea, sugerându-mi subtil că atuul încă mai "funcționează". Și abia de am scăpat cu viață din îmbrățișarea sa de urs carpatin, eu nefiind, comparativ, decât un biet jder (ca să rămânem la Carpați, zidurile cele falnice ale Cetății Neamului Valah, cu reverberație în sufletul poetului de la Chișinău). Nu știu ce i-am putut oferi eu distinsului Ionel Căpiță, ca să merit atenția dumisale, căci n-am ajuns bine acasă din vizita
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
îndelete. Trebuie să ai și tu pe cineva căruia să-ți poți descărca sufletul tău ce pare foarte încărcat cu suferințe trecute sau chiar actuale. Se citește, se simte în glasul tău prin care sufletul vorbește. S-a fâstăcit complet bietul Leon. El, timidul care nu prea îndrăznea să-și ridice privirea spre ea din pământ când întâmplător îi vorbea, ea s-a invitat la el acasă! S-a întors din drum, a intrat în casă și de parcă atunci realiza pentru
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
o asemenea sumă numai pe niște ochelari fără lentile. Cum de te-a păcălit în halul ăsta Leon? Du-te la el și cere-i banii înapoi că de nu, eu îl reclam la poliție pentru înșelăciune”. Ce să facă bietul om că de împotrivit nevestei nu prea avea curajul. Oprindu-l i-a spus: - Bine mă Leon, să-mi faci tocmai mie una ca asta? - Dar despre ce e vorba vecine Ioni? - Păi spune nevastă-mea că m-ai înșelat
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
Sufletul mi-ncălzești, când numele îți strig! Vino și oblojește-mi azi rănile, căciu sunt Copilul Tău statornic, făcut din lutul Sfânt. La pieptul Tău, Iisuse, te rog, mă încălzește; Sunt oaia rătăcită, ce sincer te iubește! Da, sunt o biată oaie, ce-n fața Ta mă-nchin, Aceasta îmi e crucea, de la al meu destin! Mereu mi-ai întins mâna și ajutor mi-ai dat, Mi-ai ocrotit copiii, de grijă le-ai purtat! O, Doamne-ți mulțumesc! Dar, am
ÎN VALEA PLÂNGERII de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360801_a_362130]
-
de gânduri, așteptări și amintiri din vremuri cu prieteni mulți. D e ce tremur încă ? De ce număr zile le ? D e ce nu alerg după ț impul pierdut? A m să întreb sufletul care se sfărâmă pe zi ce trece: - Biet suflet ce abia te ții în șuruburi... Te tot întrebi, de ce lumină ta e atat de slabă în timp ce stai cu coatele pe coardă inimii... Suflet bun, nu te mai uita în urmă, privește doar înainte, acolo este viitorul meu. - Da
DE VORBĂ CU SUFLETUL de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360809_a_362138]
-
că are un fel de pinten montat la oiște care, în mers, se tîrăște pe pămînt, dar, cînd se oprește calul, se înfige în pămînt, apăsat de greutatea căruței, pe care o înțepenește pe loc, pînă se opintește din nou bietul animal și își continuă urcușul. Ce vreți, am cal bun, nu-mi bat eu joc de el ... Da' cîte căruțe de fîn îți trebuiesc pentru cal, ca să-l scoți din iarnă? Cinci, încărcate bine ... Țineți cont că, din noiembrie, sînt
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
scoți din iarnă? Cinci, încărcate bine ... Țineți cont că, din noiembrie, sînt șapte luni de iarnă pentru cal ... puneți la socoteală și luna mai ... În mai, numai rațele și gîștele au ce paște, e firul prea plăpînd, greu îl apucă bietul cal cu dinții ... Vara, ei, e altceva ... Îl las liber, să pască pe unde îi place lui. Cînd îl ia căldura, se bagă la umbră și doarme de-a-n picioarele ... Cînd îi dau seara găleata cu ovăz, mă împinge cu
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
intrat în casă și a văzut-o, a pus mîna pe telefon: Ioane, vino, doamne iartă-mă, că a murit Jeni ... Și deodată am auzit în receptor un behăit: A murit mumă-ta, bolîndule ... Cred că atunci a făcut preinfarct, bietul om. Păi, s-o auzi pe moartă behăindu-ți la ureche?! V-am spus cum trăgea asta la măsea: se băga în debara. Într-o zi, cînd eram numai eu acasă, am pîndit-o cînd a intrat în debara, am tras
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
Sunt om și dor, și ființă, și scânteie Și viață sunt îngemănată-n timp. I-am venerat pe zeii din Olimp Că n-au știut nicicând tristețea ce e. Tristețea mea ar fi crescut un munte Lăsând Olimpul doar o biată stâncă. M-am cufundat în liniștea adâncă Să uit de zei, Olimpul și de multe. Mi-am angajat cuvântul ajutor, Să-mi umple nopți ce s-au golit de vise Și-n versurile ce-au rămas nescrise Să plângă el
DE CÂTE ORI CUVINTELE N-AJUNG... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360811_a_362140]
-
carne; pe lemne tăiate după formatul butoiului, erau așezate butoaiele din dud, stejar sau salcâm, totdeauna pline cu țuică adevărată din prune foarte coapte, luate numai prin hâlțânare, doar ce cade . „Nu aveam voie să ne punem cu prăjina pe bietul prun. Socrii mei nici nu aveau prăjini. Dădeau grijă mare fiului Iosif, bărbatul meu, să luăm prunele ce cad din mișcarea tulpinii. Avea socru-meu două prăjini lungi, din alun pentru scuturat nucii din Tudoran care erau bătrâni” - îmi spunea
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
alun pentru scuturat nucii din Tudoran care erau bătrâni” - îmi spunea bunica Maria sau Măruța cum îi spuneau oamenii, de multe ori, certându-ne când eu și sora mea plecam cu oameni în țarină, la prune, înarmați cu prăjini pentru bieții prunișori supuși măcelului. Deseori, în serile de iarnă, mă strecuram la pieptul bunicii din partea tatălui cu care am dormit până la 14 ani și o rugam să-mi mai povestească din trecutul familiei. - Iosif, bunicul tău pe care nu-l știi
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
din prezentul social, navigând printre semnele de întrebare ale propriului lor interior într-o celulă, poate să aibă o valoare literară, ea are totuși o semnificație individuală și documentară. Plonjând în eul lor intim, oamenii și-au făurit arme, ori biete cârje, spre a-și obloji rănile (și ale celor din jur). O anumită oralitate era inevitabilă, după cum inevitabilă era și rima - aproximativă de multe ori - canoanele ei fiind impuse de condițiile memorizării” (pp. 237-238). Toate relele se întâlnesc în temniță
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
colhozurilor etc. iar pentru cei care jucau rolul lui “Gică contra”, prezența lor în încăperi mai mici și pavoazate cu însemnele puterii statului și partidului, pentru o eventuală “tragere de urechi”, era chiar necesară și periodică. Intrați în colimatorul propagandei, bietul obiect de conversiune care era omul (de la chiaburul sau burghezul decadent și înverșunat “dușman de clasă”, la țăranul și muncitorul docil noilor rânduieli) suporta cu “răbdare” dicte-urile puterii. Învățământul ideologic de partid era obligatoriu, mai ales cu acele segmente socio-profesionale
DUPĂ RĂZBOI, ÎN TIMPUL BOMBARDAMENTULUI IDEOLOGIC !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360865_a_362194]
-
Nu erau cei de la L. Era Elvira, femeia ce-l îngrijea pe uica Iulian. Acesta făcuse hemoptizie... „Când?” o întrebase pe un ton rece, profesional. „Acu’ vreo oră și ceva, venise răspunsul. Numai ce am primit telegramă că o murit biata doamnă Augusta. I s-o pus așa, ca o greutate, în piept, și o început să tușească și să lapede sânge.” „I-ai administrat hemostatice? Vezi că ți-am lăsat fiole, seringi!...” Proasta! Tot nu știa încă să se descurce
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
fân sau paie ori chiar dormeau în șură... Ei, cu urechile ciulite spre vântul rece dinspre drum, stăteau planton la grâne și la vite, la casele sub coș de fum... Trecură ani și-ai lor stăpâni plecară la oraș, iar bieții câini pribegi, rămași fără speranță, fac turme pe imaș. Doar unii au plecat, mai norocoși în soartă, la câte un om bogat cu vilă și cu poartă... Dar sfânta libertate a lor, a celor mulți ce nu cuvântă, rămase amintire
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
rămase amintire ce-n lunga noapte, cu jale, o mai cântă... În zgardă, gâtul strâns legat, sugrumă lătrătura, de nici nu știe omul când altul rău îi calcă bătătura. Grăbiți, mulți oameni toarnă case, ce-s una peste alta, iar bieții câini lipsiți de curți, își blestemă și soarta. Se-adună greu și pun de o ședință, să hotărască toți: de-acum în haită doar, să umble, s-alerge după hoți, Căci vechiul lor stăpân lovește cu piciorul, doar vreun bătrân
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
mare bucurie la amândoi și n-oi rămâne eu datoare, mai zise mama în simplitatea ei, pe care și-o purta cu demnitate. Și-apoi, vă fac și eu papuci de casă, la amândoi. Așa că e bine, Tinco, se adresă biata mamă nevestii cismarului! Aveam acum, în clasa a șaptea, ghetele mele. Mare bucurie, mare! Le văcsuiam cu unsoare din borcanul de peste iarnă, cu seu, cu grăsime de găină tăiată, le așezam în rânduială “la linie” vârfurile sclipind de atâta frecare
AMINTIRI CU GHEORGHE PÂRNUŢĂ ! (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360903_a_362232]
-
te-am iubit o viață, poete, în neștire! Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze Suișul vieții tale, mereu pe metereze. Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă, Să duc,, lămpașul tău,, în lumea de paradă. "Biet lampagiu" se duse într-o audiență La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență. (pentru poporul său). Să stăm în rugăciune și să luăm aminte Că viața-i trecătoare și trece prin morminte! Să nu uiți niciodată, popor înstrăinat Cum, către Dumnezeu
A FOST ODATĂ UN OM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360904_a_362233]
-
făcea că nici un soț, Iubit, amant, logodnic, Pe-al inimilor slabe hoț Cuceritor și rodnic Nu-l urzicau cu gelozii, Nu-l otrăveau cu ură, Nu se știa, ci-n vremi târzii Se-află din gură-n gură De la un biet bătrân din sat Care trecuse suta De ani și, iaca, dezlegat De jurâmânt putut-a Să dea misterul în vileag: - Băietu-aista, zise, Să știți că le-a căzut cu drag În făurar, în vise, Ivindu-se doar mirilor Novici în
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
firele-i să facă străji În contra învrăjbirii Și-a aprigelor răzbunări De muieruști spurcate Care la pat și sărutări Cam fost-au refuzate... Și-i leac, Năvalnicul, la răni Nu doar ce ard în suflet, Ci și beteșugitei cărni Oprind biet trup din umblet. Aduce spor, noroc și bani, Alungă ghinionul, Lungește viața peste ani Ca remful și tarhonul... Dar vă-ntrebați, cu Dochia Ce va fi fost să fie, Pe unde-și poartă rochia De nu o fi stafie? Gurile
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
neant, bicefaloclenia a mai dobândit o victorie, o victorie jalnică și ridicolă, așa cum cocoșul trâmbițează prinderea unui vierme umed și roșu sub baliga proaspătă a calului, un bicefal cu două ramuri aruncate spre cer, el - un urmaș al lui Down, bietul de el, buchisind încă la gramatica lui Trăznea, mă bucur de o bună tovărășie, încet ne urnim și noi, n-avem cum altfel, pe aceeași cărare, spre același neant, noi n-am dorit nemurirea, cu bucuria celui din humă născut
ÎN DRUMUL SĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364129_a_365458]
-
Trăznea, mă bucur de o bună tovărășie, încet ne urnim și noi, n-avem cum altfel, pe aceeași cărare, spre același neant, noi n-am dorit nemurirea, cu bucuria celui din humă născut, ne-ndreptăm spre tărâmul veșnic strălucitor. O, bietele mele cărți, îmi veți duce dorul, De nu va veni un mercenar rău plătit Să vă topească. Ei, bine, veți fi tot ca și mine, Particule fine de gând, litere blânde, duioase Ca sărutarea femeii când este mai tristă. BORIS
ÎN DRUMUL SĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364129_a_365458]
-
dar nu am viață Câtă viață am să duc Dacă țara mi-e trupeață În trup nou și-am să apuc. Mamă am dar nu am mamă, Căci s-a dus la mama ei, Dar măcar să dau eu seamă Pentru bietele femei. Țară am, dar nu am țară Câtă țară am de strâns De pe drumuri de afară Unde mulți români au plâns.
ŢARĂ AM DAR NU AM ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364158_a_365487]