2,247 matches
-
cu câinii vecinilor, trăgeau pisicile de coadă, ca să le miorlăie, furau ouăle de prin cuibarele găinilor, sfâșiau cămăși și cearșafuri, ca să-și facă coadă de zmeu, câte și câte nu mai făceau, încât băgaseră spaima-n sat, să le vie bieților de oameni să-și ia lumea-n cap, și nu alta!" (Ioan Slavici, Spaima zmeilor) Formulați enunțuri în care să valorificați conjuncții coordonatoare copulative, disjunctive, adversative, respectiv conclusive. Exemplificați, în enunțuri, diferitele tipuri de propoziții subordonate pe care le pot
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de Cercetări Agronomice Irimia Staicu. Doamna vorbește extrem de repede, tăind cuvintele, ca multe doamne americane. Bărbații sunt mai domoli la vorbă, dar dacă sunt cu luleaua în gură sunt greu de înțeles. Doamna pronunță des cuvântul „uremie”. Eu deduc că bietul Staicu a avut mult de suferit de uremie, până îmi dau seama că e vorba de Irimie. Sosește și progenitura sa. E un student vlăjgan, dezvoltat excepțional. Mama e foarte mândră de realizările sale sportive. Îi admirăm genunchii zdreliți, cum
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
aflându-mă într-un mediu care nu îmi aduce mari bucurii; la Gelbensande, cu oamenii cumnatului meu, atmosfera este foarte plictisitoare, e o diferență mare față de Kiel. Cred că articolul pe care mi l-ai trimis este cu adevărat rușinos. Bietul papà! A fost o imprudență din partea lui să vorbească atât de mult despre politică unor oameni de acest fel. Dragul Ploen. Îți amintești balconașul nostru cu Manon. Mă întreb dacă vom mai fi vreodată acolo împreună. Mă bucur atât de
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
sa nu va mai exista peste cel mult o sută de ani. Marile Puteri își vor împărți Belgia. Poate fi adevărat, dar nu mi-ar plăcea dacă aș fi belgiancă. Din Franța nu am mai auzit nimic de câteva zile. Bietul Paul Lebaudy 90, bunul meu prieten, a avut un accident grav de mașină, și acum e țintuit la pat; deci, pentru moment, nu voi mai primi scrisorile lui amuzante. D'Estournelles de Constans 91 este la St. Petersburg. El zboară
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
greu de trăit, încât cineva i-a zis la un moment dat "Murinia" și numele mi-a rămas în cap dacă nu pentru vecie, măcar pentru vecia mea personală? De ce de doi-trei ani de când s-a votat legea împotriva fumatului, bieții nefumători întâmpină dificultăți și mai mari în a găsi un loc cu aer neotrăvit? De ce pe listele de menu din restaurante sunt treizeci de feluri care mai de care mai exotice și extravagante, și în restaurant sunt decât două-trei? De ce
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de lei, puși pe tăblia de alături. Dacă, nedezbărat încă (de-abia ai aterizat!) de năravuri occidentale cum ar fi corectitudinea, respectul de sine, demnitatea, n-ai prea vrea să-i dai acești bani și ceri oarecum exasperat, bilet, toți bieții localnici vor suferi din cauza ta: nu vor avea voie să urce, cum au făcut dintotdeauna, fără cartelă, ori bilet, vor întârzia de la serviciu sau de acasă, în așteptarea următorului autobuz, sau vor face pe jos câteva stații, ca să găsească un
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
dogmele religiei și cu toate strădaniile prectice. El consideră toate acestea printre haine sau printre peticele ce se pun pe haine. Față de asemenea străduințe, are o poziție în care se amestecă batjocora cu mila. Cînd Carlyle spune frecvent despre cineva "bietul!" (poor!), cuvîntul acesta exprimă parțial simpatie, parțial dispreț. El zugrăveștecu asprime nechibzuința (potrivit vederilor sale) de a lucra pentru adevăr ți dreptate în lume. Și cu toate acestea, avea o inimă caldă. Și prețuia rîsul spontan, sănătos, putea rîde el
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de moșie nu intra totuși Într-un conflict vizibil cu pasiunea pentru cartușe de Kent, sticle de whisky, aparate video și alte embleme ale capitalismului putred. Mai mult decât atât, În timp ce părinții de Partid și de Stat Îi tocau pe bieții români cu „etica și echitatea socialistă“, odraslele de Partid și de Stat erau trimise la studii tot În acea lume prezentată nouă ca execrabilă. Pe când cetățenii obișnuiți se umileau cotidian la cozi, la obținerea unui pașaport și a unei vize
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
cele din Epir, Macedonia, Tesalia și Albania 120 moșii, cele din muntele Athos 186 moșii. În total peste 75 mănăstiri mari și bogate din Țările Românești cu 561 moșii erau închinate, ceea ce constituia un adevărat exod de bogății în dauna bieților români care cu greu își duceau traiul zilnic. Domniile fanariote aveau să însemne punctul culminant al acestui fenomen când practic țările române au fost transformate în adevărate colonii de robi. Este momentul când efectiv deznaționalizarea a devenit iminentă, iar Biserica
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de intens fără să fie dragoste acolo. R.C.: Dar dragostea asta este demolată de sarcasm, de ironie, sunt scene amuzante, momentul în care pianista se împiedică prin submarin și distruge tot și-l lovește pe beatnik de periscop. A.C.: Și bietul beatnik a aruncat-o în tavan de câteva ori. R.C.: Beatnikul i-a pus piedică, și ea a căzut în cap și s-a trezit. Foarte bine că s-a trezit. Aș zice mai degrabă că este o prietenie specială
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
cu premiul pentru creație cinematografică (2005). O GROAPĂ PENTRU GEOANĂ PSD a decis să nu cedeze Capitala fără luptă și l-a introdus în ring pe Mircea Geoană. În același timp, l-a aruncat ca pe-o măsea stricată pe bietul Duvăz, al cărui destin nu se dezminte: după o veche lege a fizicii, el ocupă de fiecare dată volumul dislocuit. Când PD-ul preluat de Traian Băsescu a decis să nu se lase înghițit de fratele social-democrat mai mare, dl
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
România - ca orice român preocupat de soarta țărișoarei și a literaturii ei -, nu pot să nu constat un lucru simplu și mai degrabă întristător: toate aceste etnii par să posede un grad infinit mai mare de exotism și culoare decât bieții români. Să fie asta din cauză că încă nu s-a găsit scriitorul român care să surprindă adevăratul pitoresc al locuitorilor vechii Dacii sau pur și simplu stăm prost la specificitate? Nu știu. Cert e că ori de câte ori am încercat să număr lucruri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Să mi-i părăsească Ca să putrezească Colo pe grindiș, Sus pe coperiș. Meșterii gândeau Și ei își făceau Aripi zburătoare De șindrili ușoare, Apoi le-ntindeau Și-n văzduh săreau Dar pe loc cădeau, Și unde picau Trupu-și despicau. Iar bietul Manole, Meșterul Manole, Când se încerca De-a se arunca, Iată c-auzea Din zid că ieșea Un glas nădușit, Un glas mult iubit Care greu gemea Și mereu zicea: "Manole, Manole, Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Țâțișoara-mi
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
zicea: "Manole, Manole, Meștere Manole! Zidul rău mă strânge, Țâțișoara-mi plânge, Copilașu-mi frânge, Viața mi se stinge!". Cum o auzea, Manea se pierdea, Ochii-i se-nvelea, Lumea se-ntorcea, Norii se-nvârtea, Și de pe grindiș, De pe coperiș, Mort bietul cădea! Iar unde cădea, Ce se mai făcea? O fântâna lină, Cu apa puțină, Cu apă sărată Cu lacrimi udată!" Povestea aceasta trebuie spusă acolo, în decorul romantic și impozant al catedralei din Curtea de Argeș care s-a ridicat peste sărmana
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
năruiau în fiecare noapte munca de peste zi. În 1463, când digul de la Nogat s-a rupt, țăranii au îmbătat și au zidit un vagabond sub temelia noului dig. În Turingia, un copil a fost aruncat în fundația castelului de la Liebenstein. Bietul micuț mânca o bucată de pâine în timp ce pietrele se ridicau, spunându-i parcă în joacă mamei aflate de față: "Mamă, te văd! Mamă, încă te văd puțin! mamă, nu te mai văd deloc". Sub fortificațiile din Copenhaga a fost închisă
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
-i posibilă decât cu aprobarea ministrului de interne, Alexandru Drăghici. Așa se explică numărul mare de decese în rândul oamenilor de cultură și al celor care au deținut funcții importante în conducerea țării. Pentru un simplu panarițiu s-a prăpădit bietul Istrate Micescu... Două zile mai târziu, Mircea Vulcănescu s-a stins fără lumânare, împăcat sufletește că nu mai avea dureri. Când mi-a relatat știrea, dr. Petre Topa, mărturisindu-mi cu lacrimi în ochi pierderea bunului său prieten, mi-a
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
mama când pleca la munca câmpului,cât și la sânul mamei,motiv pentru care eram mai voloneț ca Petrea. Ba mai mult , am avut nenorocul să prind în plină copilărie perioadele cele mai aspre ale vieții cu concentrări, la care bietul tata, fie iertat, era abonat cu ordin de mobilizare roșu cu trei stele, fiind mai mult plecat decât pe acasă, eu fiind adjunctul mamei și pionul care putea fi mutat pentru toate treburile gospodăriei.Din 1941, a început războiul cu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
categorie inferioară și stigmatizați: preocupările lor nu ar fi decât hoția, beția, violul, crima. Așa sunt ei atacați de grupuri rău voitoare din Italia, Spania, Germania sau din alte țări, în care încearcă să-și găsească un loc sub soare, bieții românașii noștri. Mulți dintre cei plecați, după o perioadă de timp s-au întors, dar total schimbați. Parcă nu mai știu să gândească normal! Parcă au devenit umbre, adică oameni fără personalitate, cu tot felul de suspiciuni asupra partenerului de
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
sus,a inundat și distrus aproape jumătate din oraș, lăsându-i pe bieții oameni fără nimic din toată agoniseala făcută de-o viață. Planuri și vise spulberate ale oamenilor de către o blestemată ploaie cu grindină căzută fără milă,aducându-le bieților locuitori numai lacrimi și suferințe,pentru unii și speranța de viață. Văzusem la Tv. și scrisese și-n ziare despre necazurile acelor locuitori; și nu numai la Tecuci au fost aceste catastrofe, ci aproape în toate zonele țării au căzut
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
vreo 7 ani de lagăr în Siberia, însă Pavel nu a mai venit nici acum, cine știe pe unde i-a fost îngropat trupul acela frumos și mândru, sau dacă a fost îngropat. Un consătean a lui, a povestit că bietul Pavel a fost zdrobit de un obuz de tun venit de la inamic, în tranșeea în care se afla cu alți camarazi ai săi. I-a fost trimisă o notiță părinților că a fost dat dispărut, așa se inștiința familia despre
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Leontina, cu trei copii minori și unul în burtă, pe care nu a mai avut fericirea să-l vadă. Acum, Costică a lui are părul alb și-l cunoaște pe tatăl său numai din fotografii. L-au tot așteptat pe bietul Mitru, mulți ani, dar nu s-a mai întors acasă... Am cunoscut pe mulți din sat care au plecat pe acel drum blestemat numit al hotarului de către consăteni, pentru că trece pe latura de Nord a satului, unde erau petrecuți cei
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și ani de zile, vor veni și americanii să ne aducă baze militare, țigări de marcă și nici că fabricile noastre vor fi falimentate și că muncitorii vor fi trimiși la recalificare în Spania la căpșuni. De unde avea să știe bietul de el de șomaj, sărăcie și de câte lucruri de care nu auzisem noi până la marea fericire de eliberare a poporului de sub dominația "odioasă" și "criminală" a regimului explotatorilor. Am acceptat și m-am înscris la școală, povestește el în
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
la "palatul-cazarmă" cu care se lăuda tata și prietenii lui de generație. Am ajuns și nu oricum, ci locotenent al armatei române și să comand o subunitate de militari, încă mitraliori,subunitatea de bază a batalionului și unică. Păcat că bietul tata nu a mai trăit, să ajungă fericirea să mă vadă ieșind cu compania pe poarta cazarmei, pe care o privea și dânsul ca pe o mănăstire, când trecea pe lângă ea, până când n-o mai vedea de copaci.Imi amintesc
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
se desfășura în timpul liber,după ce se termina serviciul,adică după ce ieșeau din șut,respectiv din mină,de la forjă,de la cuptorul topitoriei de plumb,sau alte munci,unele dintre ele erau extenuante.Numai de program de instruire militară nu le ardea bieților muncitori,însă trebuia să fie executat,pentru că era prevăzută în programul de instruire. Nici pentru ofițeri nu era tare ușor, nu se compara cu programul ce-l desfășuram cu militarii,unde puneam comandanți de grupe și se ocupau fiecare cu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
coerent, când se înroșea, când se îngălbenea, motiv pentru care devenise ținta săgeților lui Cupidon, folosite de Mariana, fără milă. Aceasta-l ataca frontal lipindu-se mereu de el pentru a-l înfierbânta pe bietul băiat și mai tare. Astfel bietul Nelu devenise cobaiul Marianei și copilul de compătimit pentru ceilalți. Nora, sora mai mare, a trebuit să accepte compania lui Gelu și au început să se mai despartă în două cupluri, iar mitingul a devenit preocuparea secundară, acum fiecare era
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]