10,418 matches
-
în vârstă, dar rămânea același. Cel puțin în aparență. Același om sobru care îți dădea fiori, aceeași tăcere densă ca un secol ale cărui clipe fuseseră toate bine întrebuințate. Dacă voiai să-i auzi vocea, o voce de altfel foarte blândă, era de-ajuns să mergi la un proces. Procese aveau loc adesea. La noi, crimele sunt mai numeroase decât în alte părți. Asta poate fiindcă iernile sunt lungi și te plictisești repede, iar verile sunt atât de fierbinți că îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
religioasă. Primarul se împotmolea în nămolul de pe străzi. Dar ea, ea pășea cu picioarele ei micuțe pe pământul îmbibat de apă, ocolea bălțile și rigolele. Ai fi putut spune că se juca, sărind ușor, trasând în noroi urmele unui animal blând, iar sub trăsăturile ei netede, de femeie tânără ghiceai copilul jucăuș care trebuie să fi fost până nu de mult, lăsând șotronul pentru a se strecura în grădini și a culege de acolo cireșe și coacăze roșii. Lysia așteptă în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
globului terestru, de cupru strălucitor, cu cele cinci continente, mări și oceane, apoi a scos din buzunar o cingătoare subțire de piele împletită, cu motive de margarete și mimoze, pe care a strâns-o, cu o mână altădată suplă și blândă, într-un cerc perfect, care făcea să se întâlnească, ca într-o imagine filosofică, făgăduiala și răsplata, începutul și sfârșitul, nașterea și moartea. Nu ne-am spus nimic la început. Nu ne-am adresat nici un cuvânt. Ne-am privit, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să mă întorc acolo, pe malul râului. Să-mi fac meseria, pe lângă meseria de om, care nu e cea mai ușoară. Am așteptat primele ore ale după-amiezii. Nu se mai simțea mușcătura înghețată a dimineții, ci era o vreme aproape blândă. Ai fi crezut că era altă zi. Grosspeil și Berfuche fuseseră înlocuiți de alți doi jandarmi care păzeau perimetrul și alungau curioșii. M-au salutat. Peștii alunecau printre alge. Din când în când, câte unul se ridica la suprafață să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
așezate pe piept. Respira cu o lentoare maiestuoasă care-i făcea pieptul să se miște, dar îi lăsa trăsăturile nemișcate. Era un scaun aproape de patul ei. Mai mult am căzut decât m-am așezat pe acel scaun. Cu un gest blând, doamna de Flers a pus mâna pe fruntea ei și a mângâiat-o, apoi a spus: — Copilul e bine. Am privit-o fără să înțeleg. Apoi ea a mai spus: — Vă las, rămâneți cât doriți. A dat la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mi-am reproșat că am fost atât de neatent încât să nu mă uit înainte de a traversa, și că, din cauza mea, ea își va face griji. După aceea am leșinat. Aproape fericit, ca și cum aș fi fost atras într-un ținut blând și calm. Când m-am trezit la clinică, mi s-a spus că mă cufundasem în acel somn straniu timp de șapte zile. Șapte zile în afara vieții mele, din care nu am nici o amintire, poate doar acea impresie de obscuritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
așa ceva? Dintre toate femeile mele, cea mai bună a fost una pe care n-o știi nici măcar tu, una Ani-Anita, eram tânăr, nu înțelegeam viața, femeile, fata aia s-ar fi făcut preș pentru mine, era ca o lumină, era blândă și bună. Am fost eu prea tânăr atunci, ea ar fi fost bună de nevastă, dar n-a fost să fie. Am lăsat-o pentru Rita și pentru sarcina ei care s-a pierdut, mi-a luat Dumnezeu copilul, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
au mers și, pe un drum, s-au întâlnit cu un om c-o mare mâhnire-n coastă, bărbatul era așezat pe un pietroi și plângeaaa, de se udase cămașa pe el. De ce plângi, omule, l-a întrebat Dumnezeu cel blând și bun. Că nu pot să văd, Dumnezeule, nu pot vedea lumina, florile, femeile, marea, munții, știu numai că ele există, dar cum să existe dacă eu nu le văd? Atunci, Dumnezeu i-a pus mâna pe cap și bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
privirea lui inteligentă, lăsând o dâră atât de sclipitoare, că Bunul s-a cutremurat de teamă că omul i-ar putea citi până-n adâncul sufletului de Dumnezeu. Tu de ce plângi, omule?, l-a întrebat Dumnezeu c-o voce caldă și blândă. Că sunt artist, Doamne! Ție n-am ce să-ți fac, a zis Dumnezeu, de parcă trecuse prin toate visele artistului, tu ai să te chinui mereu!... Și cei doi, Dumnezeu și Sfântul Petru, au plecat mai departe, întorcând din când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o dor picioarele, articulațiile, zona inghinală, genunchii, mai ales... — Daaa?, păi, ce-ați făcut?, că e prea devreme, sunteți prea tânără pentru reumatism, artroze, doar sportivii de performanță... ați făcut sport de performanță?, nu?, ia dezbrăcați-vă să văd, vocea blândă n-a liniștit-o deloc, am văzut în ochii ei asta, era speriatăăă, tot întorcea capul după mine, Codrescu m-a privit lung, nu, că n-am ajuns la asta!, am explicat și el a înțeles că e doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-i un regret ce-i caracterizează pe oamenii foarte vulgari și sunt sigură că vom deveni națiunea măreață -, dar (aici a suspinat) simt că viața mea ar fi trebuit să moțăie până la sfârșit lângă o civilizație mai veche și mai blândă, Într-un ținut cu multe nuanțe de verde și maroniuri autumnale... Amory n-a zis nimic, așa că mama lui a continuat: — Regretul meu e că n-ai fost Încă În străinătate, dar, fiind bărbat, e mai bine să te maturizezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
moment interesul pentru cartea acestuia, după care a exclamat: — Ha! Ce chestie grozavă! Celălalt a ridicat ochii și Amory s-a simțit cuprins de un fel de jenă artificială. — Te referi la chiflele tale cu șuncă? Vocea lui sacadată, dar blândă, se potrivea de minune cu ochelarii mari și cu impresia de interes nelimitat pe care o degaja. — Nu, a răspuns Amory. Mă refeream la Bernard Shaw. Ca explicație, a Întors coperta volumului către celălalt. — Eu n-am citit nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ce-i cu asta? Ferrenby Începea să se simtă cuprins de neliniște. Îi aparține lui Oliver Cromwell, nu? Sau lui Washington sau vreunui sfânt? Dumnezeu mi-e martor că am uitat. Burne se prăpădea de râs. — O, Jesse, o, bunule, blândule Jesse! — Cine-a zis-o, naiba s-o ia? — Păi, a răspuns Burne, recăpătându-și glasul, Matei i-o atribuie lui Hristos. — Doamne! a strigat Jesse și s-a prăbușit pe spate, În coșul de hârtii. AMORY SCRIE O POEZIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca aceasta. Posed curajul social de a urca pe scenă, dar nu și energia necesară. N-am răbdare să scriu cărți și Încă n-am Întâlnit bărbatul cu care m-aș mărita. Oricum, n-am decât optsprezece ani. Furtuna murea blând și numai vântul mai continua să sufle fantomatic, făcând căpița să se Încline cu gravitate când pe o parte, când pe alta, și să se stabilizeze din nou. Amory era În transă. Simțea că orice moment era prețios. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bucățică de pui, ultimul gust pe care îl simte, la urma urmei putea să și moară de gripă aviară, mai bine acum, și și-a băgat ciobul adânc în venă, Doamne ajută! * Este 25 octombrie 2005. Afară e o toamnă blândă, blândă ca ritmul interior și digestia domnului Popa. Domnul Popa, ca pe fiecare 25 ale lunii, duce un os simbolic la mormântul Contesei. Domnul Popa e puțin jenat, întrucât nu a apucat să se spele pe dinți și nici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de pui, ultimul gust pe care îl simte, la urma urmei putea să și moară de gripă aviară, mai bine acum, și și-a băgat ciobul adânc în venă, Doamne ajută! * Este 25 octombrie 2005. Afară e o toamnă blândă, blândă ca ritmul interior și digestia domnului Popa. Domnul Popa, ca pe fiecare 25 ale lunii, duce un os simbolic la mormântul Contesei. Domnul Popa e puțin jenat, întrucât nu a apucat să se spele pe dinți și nici să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
luciditatea necesară să realizeze că isteria târzie a doamnei Popa nu era reprezentativă pentru toate femeile. Cu atât mai puțin pentru așa o frumusețe. Astfel că rămase mut. Văzând că domnul Popa este timid, Contesa își desprinse cu o mână blândă agrafa de pe umărul stâng. Într-o clipă, vălurile căzură și, odată cu ele, căzu și fața lui Popa. Tot ce se poate spune este că dacă Mariana ar fi văzut trupul acesta perfect și transparent, nu numai că ar fi renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mult mai împăcați cu soarta lor. Nea Ovidiu datorită sticlei de Coca Cola de doi litri, iar Horațiu datorită încrederii că sentimentele lui sunt legitimate de însăși patroana beatificată a Contesei, care, iată, i se arătase doar lui. Sub privirea blândă din spatele ochelarilor fumurii, cei doi simțeau un impuls aproape organic de a-și povesti viețile, de a cere iertare, de a se spovedi încontinuu în cele mai mici detalii ale faptelor și gândurilor lor. - Palatul Contesei se află undeva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un impuls aproape organic de a-și povesti viețile, de a cere iertare, de a se spovedi încontinuu în cele mai mici detalii ale faptelor și gândurilor lor. - Palatul Contesei se află undeva în... spunea Horațiu sub privirea hipnotică și blândă a Maicii. Dar știi dumneata mai bine! Maica dădu din cap aproape cu disperare că nu știe, dar Horațiu nu sesiză. - Nu mi-a spus niciodată cum au rezistat Palatul și toată averea aia și modul lor de viață în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
zice, zice, cam pierdusem șirul, că era monolog lung și Marcela se tânguia strașnic. Mă uit ca prostul la Ițcuș și cred că el a simțit că-l privesc din spate, se întoarce către mine cu niște ochi de vacă blândă, mă umflă râsul din prima, mă întorc la Niculescu, omul se plictisea așa, singur, se uită la noi lung, vede catastrofa și, înainte ca să mai putem face ceva, se strâmbă puternic, Ițcuș râde ca un prost, scurt și îndesat, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
i‑au fost distruse măruntaiele, iar povestitorul danez de basme a rămas posterității doar sub forma peliculei de celuloid. În felul ăsta, ceva din el i‑a supraviețuit. Frumoase, frumoase, frumoase vremuri erau. Nisip încins din deșert. # O lumină foarte blândă de primăvară se revarsă înăuntru prin ușile de sticlă Lalique, care au fost expuse încă în anii ’20 la Paris, la un târg internațional, după care au sosit la Viena. În închipuirea ei, Sophie este ea însăși alcătuită din sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care viața s‑a stins. Profesoara de germană spune că frații Witkowski ar face bine să nu mai deranjeze clasa cu trăncăneala lor neîntreruptă. Stifter spune: Apoi s‑au ivit pădurile de un roșu pal, care, acoperite de o boare blândă, albastră, treceau de‑a lungul munților. Chiar vezi pădurile trecând? Să sperăm că și‑au luat bilet. Nu, lăsând gluma la o parte (Rainer), când comiți infracțiuni ai nevoie de sprijinul unui om care te iubește și care în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
n‑are încotro. Ca atare, locuința nu oferă prea multe. Și aici bate vântul, dar e un vânt de oraș, care aduce mizerie și praf de pe șantierele menite să îndepărteze ultimele ruine și să facă Viena mai frumoasă. O lumină blândă își face apariția și dă de veste că va fi o primăvară blândă și timpurie. Lumina asta, caracteristică acestui vechi cartier vienez, nu lasă nimic necercetat, fără a da la iveală însă nimic care să merite o atenție specială. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vântul, dar e un vânt de oraș, care aduce mizerie și praf de pe șantierele menite să îndepărteze ultimele ruine și să facă Viena mai frumoasă. O lumină blândă își face apariția și dă de veste că va fi o primăvară blândă și timpurie. Lumina asta, caracteristică acestui vechi cartier vienez, nu lasă nimic necercetat, fără a da la iveală însă nimic care să merite o atenție specială. Aerul e uscat, iar câteodată plutesc în el așchii de sticlă, insecte și germeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ies din oraș pe o șosea din nord. Ies în natură, unde se află un cunoscut local turistic în care poți face cunoștință cu dame, care se află mai întâi singure acolo, iar apoi pleacă însoțite. Deja se zăresc coline blânde, împădurite și pășuni, iar lacurile de acumulare se înfig adânc în pământ, o caracteristică a acestui ținut aflat la oarece distanță de granița cu Cehoslovacia, dar unde se simte deja aerul aspru al comunismului din vecini. De fapt, aerul devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]