3,500 matches
-
totalei voastre ignoranțe. Ceea ce a spus Ripley despre nevinovăția voastră la trecerea prin vamă, dacă scenariul se derula astfel, era destul de aproape de adevăr. ― Tu și Compania asta blestemată! scrâșni Parker. Și viața noastră, gagiule? ― Nu gagiule! făcu Ash corecția cu blândețe. În privința vieții voastre, tare mi-e teamă că nu le-a acordat Compania decât prea puțină importanță. Forma de viață străină îi interesa, mult mai mult. Speram să o apărăm și să supraviețuiți pentru a vă lua salariile, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și să le mulgă!”. Clasa a răsunat de un clocot de râs. Eu am rămas țeapăn în picioare în ultima bancă, unde era mereu locul meu. Atunci, dumneavoastră ați potolit clasa, ați venit la mine, v-ați uitat cu o blândețe pe care nu o pot uita niciodată, m-ați mângâiat pe cap și ați spus clasei de elevi: În catalog este trecut Ciobanu Ionuț și nu Tălângă. Vă interzic să-i mai folosiți porecla. Nu știe să scrie, să citească
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Nu-i așa Ionuț? M-am uitat la dumneavoastră și nu știam ce să cred ce spuneți. Apoi ați spus: „Ionuț, o vom lua de la capăt, adică de la abecedar!” Și așa a fost! Vați aplecat asupra mea cu încredere și blândețe. Când tata nu mă lăsa la școală, eu purtam abecedarul cu mine la păscut oile, iar la târlă, în momentele de răgaz, scriam la masa din adăpost pe un caiet zoios cu un creion tocit. Prin dumneavoastră s-a întâmplat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
evenimentele zilnice. Alianța cu familia sau, mai exact, cu strămoșii familiei este în mod normal unilaterală, adică necondiționată. Acest Dumnezeu promite ajutor fără să ceară nimic în schimb. Din acest motiv, Dumnezeul patriarhilor este un Dumnezeu al bunătății și al blândeții, mereu gata să ajute, dar care pare să închidă ochii în fața slăbiciunilor aleșilor săi. De exemplu, Dumnezeu îl lovește cu plăgi pe faraon când acesta, fără să știe, o ia pe Sara în haremul său, dar nu-l pedepsește pe
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Nasul era prelung și subțire, dar armonios, iar șanțul de sub nările creionate simetric, neobișnuit de adânc. Ținea totdeauna buzele ferm lipite, nu-și dezvelea dinții aproape niciodată, dar zâmbea uneori cu gura umedă, exprimând ceva între viclenie, ironie și simplă blândețe. Acum însă, pe când îl căram spre groapă, avea o expresie de concentrare extremă. Oboseai numai privindu-l. Eu îl țineam de brațul stâng, când, ajunși pe buza șanțului, am simțit deodată că zvârcolirile lui capătă o forță neobișnuită, începuse să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în cadrul ușii, el ținînd-o tandru după mijloc, iar ea imensă, cețoasă, în capotul de satin roșu, apăsîndu-i o mână pe umăr. Zâmbeau amândoi cu același zâmbet, care putea să însemne atâtea lucruri, de la viclenie la ironie sau, pur și simplu, blândețe. Amândoi aveau pleoapele complet lipite de gene și tivite delicat cu negru. Am plecat foarte tulburat. Afară m-am întîlnit cu Luci și i-arri povestit ce văzusem. Nu puteam pricepe când cumpărase Mendebilul stiloul- pornografic. În cele trei-patru zile câte trecuseră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu totul particulară: buza de sus avea o mică "creastă" verticală la îmbinarea celor două jumătăți, așa încît desena un arc în relief, plin de personalitate. Niciodată gura ei nu avea o expresie pasivă, feminină la modul "tipic", adică de blândețe sau bunătate: dimpotrivă, era numai nerv, numai afectare, ironie, copilărie, dar și un rafinament de femeie matură, încă neasimilat cu totul. Năsucul ei avea vârful puțin turtit, ceea ce îi dădea o înfățișare și mai voluntară. Doar ochii, galbeni și luminoși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îndeosebi, mă covârșește cu simpatia-i maternă. Inginerul mă numește "copilul" său. (Notă. Nu înțelegeam nimic, firește!)" " Seara, la masă, d-na Sen se plânge că o chem încă "doamnă", iar nu "mamă", cum e obiceiul în India. Are o blândețe sfântă și comunicativă, o inocență deconcertantă. O iubesc. Se fac comentarii insinuante. Mantu cere să-l numesc "unchi", iar Lilu "tanti", deși nu are decât 17 ani. Mă amuz. Problema Maitreyiei. Dintr-un nimic ne-am supărat (de altfel, aceasta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
bine: crematoriul. Dar ce folos, dacă nu vei fi și dumneata acolo, să mă vezi cum am să tremur, zgâlțâit de frig, și o să-mi suflu în pumni ca să mă încălzesc... Ieronim se apropie de ei și-i întrerupse cu blîndețe: - De-ajuns pentru azi. Doamna va vedea restul la premieră. Și, să sperăm, va înțelege... - Am înțeles mai mult decât vă închipuiți voi, vorbi grav Marina. Am înțeles, bunăoară, că cel căruia voi îi spuneți Boddhisattva va muri carbonizat, dar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
puteam face altceva, adăugă mai mult pentru sine. Dacă m-ar fi împușcat pe loc, n-ar fi fost o crimă. - Dar Marin spune că n-au să te omoare, șopti Ilaria. Von Balthasar ne privi pe amândoi cu multă blândețe, apoi ridică din umeri. - Îmi pare totuși rău că nu pot scrie poezii în românește. Mi-ar fi plăcut să mă ascultați și să mă cunoașteți. Dacă am să mor aici, o să mă îngropați într-unul din șanțurile acestea gata
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-l deranjeze. El avea un aer blând ca totdeauna și m-am gândit că iubisem în el exact reversul lucrurilor care mă deranjaseră la celălalt ; care aș putea spune că mă exasperaseră, așa că nervii mei, lângă el, se destindeau. Altminteri, blândețea lui Titi în ochii mei este slăbiciune, pentru că l-am văzut arătându-se neputincios chiar și în clipele când enervarea îi colorează fața. În asemenea momente, când normal ar trebui să-l cuprindă furia, capătă doar un aer lovit, așa că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fi, ceea ce îndrăznise să facă venind aici, cu două ore mai devreme decât restul musafirilor, era un gest de-a dreptul eroic ; văzându-l cum o ia pe alee, evident prost dispus, m-am înduioșat iarăși. M-am gândit că blândețea lui deschisese tandrețea în mine, așa cum se deschide o floare târzie. De două ori, cel puțin, mi-am repetat gândul acesta, și chiar cu aceste cuvinte. Cuvintele sunt aproape sigură că erau ale mele ; cu toate că eram preocupată de venirea lui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-au petrecut en grand lucrurile la Mamornița ? Regele se afla în promenadă pe Dunăre și, auzind știrea cu intrarea rușilor, s-a întors, alertat, deși regina insista s-o continue... Fapt pentru care, de altfel, a și fost blamată... Blândețea răbdătoare cu care i se adresează musafirului are efectul unui usturător reproș. Devenit deodată stacojiu, tânărul Ialomițeanu își schimbă, militărește de repede, ținuta, prezentând doamnei o elegantă plecăciune de scuză. Cât despre Profesor, el a rămas de mai multă vreme
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
O nevinovată dâră albastră mai plutește o vreme stânjenitoare printre mobilele grele de mahon, în timp ce Profesorul Mironescu tace cu încrâncenare. — Dar chiar persoane din strictul anturaj ne au spus... Jorj, nu-ți mai amintești ? Doar erai de față... stăruie, cu blândețe, Sophie. O blândețe rugătoare care, înaintea oricărui alt gând, declanșează în el o furie oarbă. O blândețe cu care de la o vreme ea găsește mai picant să se drapeze în societate. Bineînțeles că nu-și amintește să fi făcut Jorj
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
albastră mai plutește o vreme stânjenitoare printre mobilele grele de mahon, în timp ce Profesorul Mironescu tace cu încrâncenare. — Dar chiar persoane din strictul anturaj ne au spus... Jorj, nu-ți mai amintești ? Doar erai de față... stăruie, cu blândețe, Sophie. O blândețe rugătoare care, înaintea oricărui alt gând, declanșează în el o furie oarbă. O blândețe cu care de la o vreme ea găsește mai picant să se drapeze în societate. Bineînțeles că nu-și amintește să fi făcut Jorj Athanasiu o asemenea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tace cu încrâncenare. — Dar chiar persoane din strictul anturaj ne au spus... Jorj, nu-ți mai amintești ? Doar erai de față... stăruie, cu blândețe, Sophie. O blândețe rugătoare care, înaintea oricărui alt gând, declanșează în el o furie oarbă. O blândețe cu care de la o vreme ea găsește mai picant să se drapeze în societate. Bineînțeles că nu-și amintește să fi făcut Jorj Athanasiu o asemenea afirmație : nici nu este genul de informație pe care el s-o difuzeze. Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de farmacie, că s-au adus, în fine, sterilizatoare și etuve. Ba chiar că am avea și trenuri sanitare, cu băi, cu tot dichisul. Să vedem, să vedem. Pentru că higiena populară este pentru noi călcâiul lui Ahile, revine, cu încăpățânată blândețe, Profesorul. își îndeplinește cu răbdare datoria sa de gazdă : să ignore controversele copilărești și să aducă din nou în conversație un subiect interesant și moral, astfel ca periculoasa electricitate adunată în aer să se scurgă pe neobservate. Atunci el se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
refuza niște prieteni atât de dragi. Sufletul lui se mai zbătea, încă, între rușinea de a face un lucru interzis, un lucru dăunător și distanța pe care o pusese între el și prieteni, și care nu meritau un asemenea tratament. Blândețea lor și calmul l-au cucerit. Într-ade văr aceștia îi erau prietenii! Pe măsură ce îi explicau că știu totul și că vor să-l ajute, chipul său se lumina, acesta era adevărul și toate dezavantajele consumului de droguri. În cele patru
SAU POATE NU!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
într-un ospiciu“. — Termină odată cu aiurelile astea! — Aiureli, la asta mă reduci tu pe mine! Sunt o marionetă, mă transformi într-o păpușă de cârpă și mă vârî în buzunar. Ești atât de dură, de rece, n-ai pic de blândețe în tine, pic de duioșie, de calm. Dacă m-aș fi însurat cu o femeie blândă și bună, aș fi fost acum cu totul alt om. Ah, totul e atât de negru, negru... De ce nu mă părăsești? — Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el, uitându-se la mașină. Ca în multe alte prilejuri similare din trecut, simțea o scindare între el și George cel care săvârșea asemenea lucruri. Și totuși el era acea persoană și se simțea bine cu celălalt, tachinându-l cu blândețe. „Ce stupiditate!“ continuă să-și spună, acum că pășise pe tărâmul consecințelor. „Țineam mult la mașina asta. Mă întreb ce-or să spună cei de la Asigurări. Dumnezeule, dac-am fi putut-o întinde înainte de sosirea poliției!“ Când îl zări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spusese: gândea lucruri rele despre George. Și acum se crease un fel de relație tainică între ei, o legătură invizibilă ca o coardă la capătul căreia îl simțea din când în când pe George smucind sardonic, răutăcios sau, uneori, cu blândețe. Exista în inima lui Gabriel un grăunte mic, infinitezimal, din care încolțea speranța, atât de comună printre femeile din Ennistone, că ea, și numai ea singură, l-ar putea salva pe George de el însuși. Alex vârî cheia în broasca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
valori, să ne rușinăm de ceea ce-i mai bun în noi. Deprinderea de a zeflemisi distruge înțelegerea și sensibilitatea care înseamnă reverență. Să prețuim castitatea, nu ca pe un cod rigid, cenzorial, ci ca pe o formă de respect și blândețe, o respingere a promiscuității, un simț al delicatului mister al relațiilor umane. Să prețuim și să înfăptuim acele lucruri care ne fac viața mai simplă, mai ordonată, mai deschisă, mai adevărată. Să ne facem o practică din izgonirea gândurilor dăunătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spuse părintele Bernard. — De ce? — O, pentru că v-am întrerupt. — Nu face nimic, răspunse John Robert. Părea cam încurcat. Părintele Bernard, aflat încă sub impulsul marelui său moment de generozitate, adăugă: — Ați putea face atât de mult pentru George. Doar puțină blândețe. Dețineți atâta putere! — Mă înveți pe mine ce să fac? — Da. — Ți-am cerut să nu-mi mai vorbești despre el. — Iertați-mă, n-aș fi făcut-o, dacă... — Dacă nu-ți formai impresia pe care tocmai ți-ai format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vizuina e aici, în grădină. Pearl deschise ușa din față. O pală de aer primăvăratic, înmiresmat, impregnat de tăcere, călduț și umed, pătrunse în casă. Pearl stinse lumina din hol și rămaseră să privească în întuneric. — Vulpițo, șopti Hattie cu blândețe, vulpița cea scumpă... locuiește chiar aici, în grădina noastră? — Vrei să ieși puțin afară, drăguțo? Îți aduc pardesiul și pantofii. Ne putem plimba puțin pe pajiște. — Nu, nu, nu. Vulpițo, oh, vulpițo... Lacrimile începură să se prelingă pe obrajii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își spuse: „În ce vrea să mă transforme, ce-i misiunea asta pe care mi-o impune cu de-a sila? Să plec, să fug? Să „mă port ca un bădăran?“ Nu putea. Se înclină în față și vorbi eu blândețe, de parcă se adresa unui copil: Doriți să mă culc în fața ușii ei? Nu. Vreți să-i fiu ca un frate? Nu. Nu vreau să te culci în fața ușii ei și nu vreau să-i fii ca un frate. Tom sesiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]