2,555 matches
-
grăbit Ionică, să-mi vîr capul în zăpadă. Am auzit de la bătrâni că este rece! Ce bună ar fi o ceașcă de rachiu, îndulcit cu mere, suspină uncheșul. Toate ar fi bune, fraților, dar știți că satul nostru a fost blestemat! Stămoșii noștri au nesocotit regulile naturii și au alungat-o pe Baba Iarna în Peștera Uitării, pecetluind intrarea în peșteră cu doi bolovani, desprinși din Piatra Neagră. Noi ne socotim vrednici să încercăm a aduce Iarna înapoi pe meleagurile noastre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o rochie albă de mătase, iar coroana hidoasă într-o coroniță de aur. Mirați, drumeții începură ași căuta ascunziș, ba Ionică încercă să o ia la sănătoasa, dar, pe loc, le-au amorțit picioarele, rămânând statui vii. Eu am fost blestemată de un vrăjitor rău, dar voi m-ați salvat, așa că vă dăruiesc o candelă de argint. Când veți fi la liman, să bateți o dată și veți avea tot ceea ce vă doriți! Mulțumim, bună Crăiasă! rostiră oamenii, încercând să-și dezmorțească
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
versurile astea erau însă bruiate grotesc de cîn-tecul adus de vânt dinspre un grup din apropiere: "Carolina e studentă,/E studentă eminentă,/Da-n dragoste-i repetentă,/ Repetentă, zău!"; "Dumnezei ai morții,/nu v-am lăudat, nici nu v-am blestemat", reluam cu încăpățînare, însă tot mai puternic suna refrenul tipilor de alături: "Eu nu merg la Carolina,/ Eu nu merg, nu merg la ea, / Las' să vină ea la mine/ Și-apoi om vedea." Am cântat și eu până la urmă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe care o pictezi tu, Mai am mult de lucru, în vara asta te duci acolo să pictezi? Da! Voi veni să te văd, Bine! Cum ai ajuns să pictezi o biserică, Theo? Te invidiez! Nu puteam face altfel, sunt blestemat s-o pictez! Radu mă privește curios, tulburat peste măsură de răspunsul meu, cred că nu mai am de ce să te invidiez, Așa cred și eu, trebuie s-o pictez, Radu, deși în jurul ei plutește moartea, nu-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tristețe și îngrijorare. Știa ce vrea ea să afle. Ea și-a întors capul din instinct. Avea dreptul să citească ce horoscop voia și erau lucruri mult mai rele pe care le putea face. Până la urmă, Joy sugerase să-i blesteme pe cei doi. Potrivit horoscopului, luna lui Clodagh și a lui Marcus urma să aibă suișuri și coborâșuri. Asta nu era o surpriză pentru Ashling. —Tu ce ești, J.D.? întrebă Trix. —Domnul Devine pentru tine... Balanță, spuse el, oftând când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de la Secția Centrală, care să lucreze sub supravegherea Moravurilor. Domnule locotenent Pringle, ne vedem la 9.15. Tierney făcu o pauză și se întinse. M-am uitat în jur și am observat că majoritatea polițiștilor își luau notițe. Tocmai îmi blestemam zilele că nu mi-am adus o agendă, când căpitanul lovi pupitrul cu ambele mâini. — Iată o arestare care, fără îndoială, l-ar face fericit pe bătrânul căpitan Jack. Mă refer la spargerile din casele de pe Bunker Hill, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și formulam ipoteze din punctul de vedere al cuiva dornic să devină un detectiv bun - calea pe care o și urmasem până să pornesc alarma aia. Uneori aveam senzația că indiciile mă imploră să fac legături între ele, alteori mă blestemam că n-am un pic mai multă materie cenușie, iar alteori copiile după rapoarte îmi aminteau pur și simplu de Lee. Am continuat relația cu femeia pe care el o salvase dintr-un coșmar. Kay și cu mine ne jucam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iar picăturile grele loveau În continuare trotuarele alunecoase. Canalele dădeau deja pe dinafară. Autobuzele Își croiau calea pe drum mormăind, Împroșcând cu jeturi de arteziană pe oricine era Îndeajuns de nebun să iasă din casă Într-o zi ca asta. Blestemând, Logan Își strânse cu o mână haina Încheiată, dorindu-le În același timp o moarte lentă și dureroasă tuturor ticăloșilor care conduceau autobuze. Avusese o noapte Înfiorătoare: un pumn În măruntaie, urmat de trei ore de ghionturi și Împunsături din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la o parte, doamnelor și domnilor... O lumină violentă, alb-albastră se aprinse cu un pocnet În spațiul Închis, urmată de zumzetul aparatului foto și de păcănitul blițului. Iar și iar și iar... Billy terminase aproape, când sună telefonul lui Logan. Blestemând, acesta Îl scoase din buzunar. Era Insch, voia să afle noutăți. — Regret, domnule, spuse Logan, fiind nevoit să ridice vocea pentru a acoperi zgomotul făcut de ploaie pe acoperișul cortului. Nu a sosit patologul. Nu pot face identificarea formală fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Răspunde! Clic. — Logan. Țipă, dar cârpa Îndesată În gura ei acoperi totul, astfel că ieși doar un geamăt slab. — Alo? Cine e? Nu! Nu din nou! Trebuia s-o audă! — Miller? Tu ești? Țipă din nou, de data asta obscenități, blestemându-l pentru că era atât de prost. Umbra lui Martin Strichen se Întinse În bucătărie. Încă mai avea fierul de călcat Într-o mână, iar picături roșii groase acopereau suprafața de metal lustruit. De cheaguri atârnau fire de păr creț, unsuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
respira, îi strigau Agrippinei că, în haita aceea de ucigași, ea singură reprezenta onoarea patriei, implorau zeii să cruțe viața ei și a copiilor ei, își aminteau furioși că, înainte de mortul acela, ea își însoțise la mausoleu frații asasinați, îi blestemau pe ucigașii nepedepsiți, cereau răzbunare. Nimeni, cu excepția câtorva senatori, nu prevedea că acea dovadă de popularitate avea să fie fatală. În Domus Tiberiana de pe Palatinus se auzea zgomotul mulțimii indignate, gata să se răzvrătească. „Nu știu cât de sigură e fidelitatea pretorienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus. — L-au arestat înainte să se lumineze de ziuă, îi anunță Drusus. Mulțumită priceperii cu care se acționase, imensa surpriză a arestării și a procesului apropiat tulbura mintea acuzatului, nedându-i timp pentru mărturii și apărare. Și, în timp ce Nero blestema, Gajus se îndreptă tăcut spre bibliotecă. Se gândi că, după arestarea lui Creticus, casa lor avea porțile larg deschise, fără zăvoare și fără paznici. Drusus îl ajunse din urmă. — Au aplicat teorema lui Tiberius, îi zise. Dispreț față de maiestatea imperială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
modul cel mai sigur de a nu realiza un lucru era să-l gravezi solemn pe o lespede. Între timp, entuziaștii populares subliniau că tânărul Împărat nu îl pomenise nici măcar o dată pe Tiberius. Nici ca să-l laude, nici ca să-l blesteme. Singura amintire rămasă în urma lui sunt cei ce se întorc din exil sau ies din închisoare. Din închisoare a ieșit, alături de alții, Quintus Pomponius, scriitor tragic și viitor consul, care de șapte ani își aștepta procesul; când văzu din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
râzând. Iar Drusus, care scrisese jurnalul acela, murise de foame chiar în subteranele palatului, unde era singurul prizonier și unde, vreme de nouă zile, încercase să supraviețuiască mestecând paiele saltelei. Timp de nouă zile îl strigase, îl implorase și îl blestemase pe Tiberius, iar centurionul de gardă, pe nume Attius, îi înăbușea izbucnirile de revoltă, din ce în ce mai slabe, cu lovituri de bici, pe când spionii lui Tiberius notau fiecare cuvânt al lui, fiecare invocare, fiecare șoaptă a agoniei, așteptând cine știe ce secrete. Însă Drusus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cine a ascuns lucrurile astea aici? Avea dreptate. Tiberius nu se afla la Roma în acea perioadă - nu se mai întorsese niciodată în capitală. Callistus reflectă: — Îmi amintesc ce a spus Macro în orele dinaintea alegerii tale. Era agitat și blestema: „Pot să facă orice vor ei acolo, înăuntru“. Și așa au făcut. Dar nu au distrus, ci au ascuns - tăcu o clipă. Cine-o fi fost? se întrebă în șoaptă, aproape fascinat de inteligența care alesese cel mai improbabil loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
animale îngrămădite într-un țarc, în mintea lui se agitau morții din ultimele luni, dușmanii săi la care îi era imposibil să ajungă, neliniștile cu privire la viitor. Ca printr-o vrajă, casa blestemată a Mașterei era acolo, la câțiva pași. Se blestemă că n-o distrusese. Camerele private ale împăratului deveneau o insulă de singurătate sinistră. Germanii și pretorienii lui Chereas stăteau la capătul altor încăperi. El se ducea să încuie ușa înainte de culcare. Aștepta zorii, zorii tot mai leneși ai zilelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
schimb alt răspuns: - Nu, domnule. - Ei bine, Ramos imobilizat în cătușe a fost figura serii. Ea spuse: - Știți mai bine decât mine că singurul motiv pentru care se afla la fața locului era ca să fie filmat riscându-și viața aia blestemată în căutarea supraviețuitorilor... Sunt curioasă, domnule: Ramos va candida pentru a fi reales în curând? Până și simpla confirmare a unor asemenea comentarii te poate scoate devreme la pensie. Sau fără pensie. Marlow nu spuse nimic. - Și care e...? - Concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
vreodată, fiecare metru pătrat scandalos de scump fiind plătit din truda și economiile ei. De unde era ea să știe că vecina de sus, care părea o femeie la locul ei, purta în permanență saboți ortopedici din lemn? Oricum, Leigh își blestema zilele fiindcă și-a imaginat că numai tocurile înalte ar putea face zgomot: fusese o greșală de amator. Până să-și dea seama că vecina purta încălțările acelea supărătoare, Leigh găsise o explicație complicată pentru zgomotul neîncetat de deasupra. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din spate. Avea ghetele ude, și urlă furios comenzi soldaților care Împingeau camionul pe pod. CÎnd ajunseră la malul opus, soldații porniră de-a lungul apei, pînă la punctul de lucru la podul de cale ferată. Caporalul Începu să-l blesteme pe șofer, Înfuriat În mod vizibil de starea deținuților. Își scoase revolverul Mauser și arătă spre un șanț antitanc de pe malul pe care Îl lăsaseră În urmă. Jim se simți ușurat cînd caporalul plecă Înapoi la podul lui. Oricît erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tatăl lui. Toată viața și-a dorit să cânte la pian. În copilărie visase să devină cântăreț celebru, pianist și cosmonaut. Pe scara de lemn se auzeau tropăituri și gălăgie mare, o bătrână zbiera ca o apucată, parcă ar fi blestemat: „Maică! A zburat un om În cer! Îl cheamă Gagarin! Da, cum stă maică, acolo sus În cutia aia?” Și vecinii se uitau la ea cu ochi holbați și ziceau: „E tralala!” Pe la treisprezece ani s-a Închis În șifonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cheamă Sachelarie și lumea Îți spune Mișu. Am locuit În casa asta acum treizeci de ani! L-am cunoscut pe Sandu, am cunoscut-o și pe madam Ursu și pe doamna Schmerler și pe proprietăreasă, pe doamna Ecaterina, care te blestema să nu mai apuci ziua de mâine dacă mai joci cărți și dai banii pe femei. Am venit aici să mai văd Încă o dată locurile astea, vreau să scriu un scenariu și, dacă nu iese, vreau să scriu o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În cameră. Purta pijamale cu Bob the Builder și pălăria și petecul de ochi din costumul de pirat primit de ziua lui de la Ruby. Mirosea un pic a scutec cu pipi. Fi nu reușise să-l schimbe În noaptea precedentă. —Blestema de flățior mai mic, declară el. Cheamă Connor și face căcățel de iepuraș și vomită la mine. —Știu, dragule, spuse Fi, dar n-o face special. Și Îți place de Connor de fapt, nu-i așa? Ben Își lua sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu-i trecea s-o deranjeze În vacanță. Sigur, acuma trebuie să-mi strâng toate hârtiile și dosarele Înainte să plec, continuă Jill. Biroul meu urmează să fie renovat. Toate lucrurile mele se duc direct la depozit. —Ce? Totul? Ruby blestema soarta care o adusese În al nouălea cer și acum Îi dădea un brânci ca s-o arunce În cădere liberă. Da, răspuse Jill puțin confuză. De ce Întrebi? A, nimic. Mă gândeam cât de enervant trebuie să fie să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tăiat-o printre mașinile parcate și am luat-o pe următorul rând. Restul e poveste. Se întâmplă în fiecare zi. Oamenii ies pe altă ușă decât cea pe care au intrat, nu își găsesc mașinile și se plimbă de colo-colo blestemându-și propria prostie până când găsesc mașina. Am înjurat foarte mult în acea după-amiază. Am și alergat foarte mult, de pe un rând pe altul. M-am oprit la fiecare mașină maro, chiar și la cele care nu erau Cadillacuri. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din inox. Poate pentru că temperatura i se păru teribilă și ucigătoare. Intrând la toaletă inspiră cu o plăcere ciudată mirosul Înțepător de dezinfectant. Încercă să urineze, dar nu reuși, probabil din cauza gândurilor la sufletele copiilor Înecați. Se enervă și renunță, blestemându-și penisul, apoi Își trase fermoarul pantalonilor, se Întoarse la Tamar și, continuând parcă discuția Întreruptă, Îi spuse: —De ce să nu Încerci pur și simplu să te detașezi? Să-i ignori complet grosolănia? Să afișezi de-acum Înainte o indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]