2,558 matches
-
în inferioritate până când distrugătoarele de tancuri ar fi putut fi aruncate în luptă. În mod evident, această doctrină ar fi îngreunat o străpungere efectuată de un batalion blindat, dacă inamicul ar fi avut tancuri în dotare. De asemenea, o forță blindată inamică ar fi înfrânt ușor un batalion american de tancuri dacă acesta nu ar fi avut amplasate distrugătoarele de tancuri în prima linie încă de la începutul atacului. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aproximativ 19.247 Sherman au fost
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
primit 4.102 tancuri, și aproximativ 812 au fost trimise spre China. Din aceste tancuri, unele au fost expediate țărilor aliate acestor națiuni. Corpul Infanteriei Marine SUA a folosit variantele M4A2 diesel și M4A3 benzină în Pacific. Totuși, șeful Trupelor Blindate ale Armatei, generalul-locotenent Jacob L. Devers, a ordonat ca nici un Sherman diesel să nu fie folosit înafara Zonei de Interior (America continentală). Armata americană a folosit toate tipurile existente atât pentru teste, cât și pentru instrucție, în SUA, dar a
M4 Sherman () [Corola-website/Science/320366_a_321695]
-
Această tactică a produs multe victime în rândul pușcașilor marini, care treceau pe lângă buncărele reocupate fără a se aștepta să fie atacați dinspre ele. Pușcașii marini au progresat încet, suferind de pe urma focului de mitralieră și de artilerie. Datorită sosirii unităților blindate și faptului că unitățile aeriene și navale au continuat să bombardeze puternic Suribachi, pușcașii marini au reușit să iasă de pe plajă. 760 de pușcași marini au efectuat o șarjă aproape sinucigașă până în partea cealaltă a insulei. Au suferit pierderi mari
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
Militar Trans-Baikal care era însărcinat cu paza graniței dintre Siberia și Manciuria. Forțele mongole erau formate în principal din brigăzi de cavalerie și unități de artilerie ușoară și s-au dovedit a fi agile și eficiente, dar le lipseau unitățile blindate și efectivul lor era insuficient. era faptul că japonezii susțineau, că granița dintre Manciuko și Mongolia era râul Halha, care se varsă în Lacul Baikal, în timp ce mongolii și aliații lor, sovieticii, susțineau, că granița este la 16 km la est
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
râul Holsten (de 60 de metri lățime ), care curge de la est la vest, înainte de a se revărsa în Halha.. Zona din vest (platoul mongol ) și cea din est (zona dintre Halha și Nomonhan) sunt foarte potrivite pentru desfășurarea infanteriei și blindatelor, în timp ce în zona centrală, adică în valea Halha, acest lucru se face mai greu, datorită dificultății de trecere a râului. Japonezii au decis să atace frontiera mongolo-japoneză în regiunea râului Halha (Halhân Gol pentru ruși), care se varsă în lacul
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
japonezii au concentrat mai multe forțe în zonă, astfel că la sfârșitul lui iunie în zona conflictului japonezii și rușii aveau concentrate trupe astfel: Komatsubara dispunea în de 38.000 de oameni, 300 tunuri de toate tipurile, de unități de blindate și 180 avioane. El a repartizat forțele în două grupuri pentru a efectua un atac ca un clește peste podul Kawamata (de pe râul Halha) pentru a scoate sovieticii și mongolii din zona contestată. Acesta a fost un atac clasic, o
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
forțele sovieto - mongole de pe malul de est, forțând trecerea spre pod. Încă în curs de a-și întări forțele, Jukov era în netă inferioritate, doar cu 12.000 de oameni .. Dispunea de artilerie bună, o logistică bună și superioritate în blindate, având 450 de tancuri și autoblindate. La început, forța de învăluire condusă de Komatsubara progresa bine . Regimentele de infanterie 71 și 72, plus un batalion din Regimentul de infanterie 64 regimentul de 26 infanterie al colonelului Shinichiro Sumi, împrumutat de la
Bătălia de la Halhin Gol () [Corola-website/Science/321011_a_322340]
-
a fost un autotun fabricat și utilizat pe scară largă de Uniunea Sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bazat pe sașiul modificat al țancului ușor Ț-70, a fost fabricat în număr mare, fiind cel mai numeros vehicul blindat sovietic utilizat în război după tancul mediu Ț-34. Din cauza pierderilor materiale și umane din 1941, Armata Roșie avea nevoie urgentă de un vehicul blindat care să sprijine infanteria. Acesta trebuia să fie simplu și ieftin de construit, insă eficient
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
țancului ușor Ț-70, a fost fabricat în număr mare, fiind cel mai numeros vehicul blindat sovietic utilizat în război după tancul mediu Ț-34. Din cauza pierderilor materiale și umane din 1941, Armata Roșie avea nevoie urgentă de un vehicul blindat care să sprijine infanteria. Acesta trebuia să fie simplu și ieftin de construit, insă eficient pe câmpul de luptă. Echipa de ingineri de la Fabrica Nr. 38 din Kirov a fost însărcinată cu dezvoltarea tunului autopropulsat la începutul anului 1942. Din cauza
SU-76 () [Corola-website/Science/321066_a_322395]
-
MFA (Mechanical Factory for Armament) Mizil este o fabrică de armament din România. Compania este specializată în repararea blindatelor, dar de asemenea și produce mașini de luptă. Până în 1990 compania a realizat produse performante de concepție est-europeană, fiind în același timp și cel mai important producător român de mașini de luptă pe șenile (de concepție românească) - ca de exemplu
MFA Mizil () [Corola-website/Science/321072_a_322401]
-
Unul din fondatori a fost cunoscutul savant Elie Carafoli. Până in 1989, la Mija se produceau grenade de mână ofensive și defensive, bombe de aviație, rachete antitanc, mitraliere cu două și patru țevi, proiectile reactive, cutii de viteze pentru transportoare blindate, dar și alte piese de mici sau mai mari dimensiuni. Uzina era utilată cu mașini de prelucrat cu comandă numerică, mașini produse în Germania, Elveția, Japonia. În 1991, întreprinderea a intrat în componența nou-înființatei Regii Autonome de Tehnică Militară (RATMIL
Uzina Mecanică Mija () [Corola-website/Science/321063_a_322392]
-
întâlnirea politică. La o oră după adunarea oamenilor la 4:30pm, generalul Reginald Dyer a venit în grădini cu un grup de șaizeci și cinci de soldați Gurkha și douăzeci și cinci Baluchi, dintre care cincizeci înarmați cu puști. Dyer adusese și două mașini blindate dotate cu mitraliere, dar acestea au rămas în afara porților grădinii întrucât nu puteau pătrunde prin intrarea îngustă. Jallianwala Bagh era mărginită din toate părțile de case și clădiri și nu avea decât câteva intrări înguste, majoritatea încuiate permanent. Intrarea principală
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
puteau pătrunde prin intrarea îngustă. Jallianwala Bagh era mărginită din toate părțile de case și clădiri și nu avea decât câteva intrări înguste, majoritatea încuiate permanent. Intrarea principală era relativ mai largă, dar era păzită de soldați și de vehicule blindate. Generalul Dyer a ordonat soldaților să deschidă focul fără avertisment sau ordin de dispersare, și să țintească cele mai dense grupuri ale mulțimii. Focul a continuat, fiind trase în total circa 1.650 de gloanțe, până când muniția aproape că s-
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
în grădină cu intenția de a deschide focul în cazul în care găsește o mulțime adunată acolo. Dyer a spus că ar fi folosit și mitralierele dacă le-ar fi putut introduce în grădină, dar ele erau montate pe mașini blindate. El a spus că nu a încetat focul atunci când mulțimea a început să se împrăștie deoarece a crezut că este de datoria sa să tragă până când mulțimea se împrăștie și că puține focuri trase nu ar fi suficiente. El a
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
pentru circa 8000 de tone de combustibil au fost incluse în proiectul inițial.<br> Luând în considerare restricțiile politico-diplomatice, tehnice, și geografice, inginerii germani au pus la punct proiectul bastimentului la sfârșitul lui 1934. Acesta prevedea o navă foarte bine blindată, foarte rapidă, dar slab înarmată în raport cu dimensiunile sale totale. Dimensiuni: Blindaj<br> Citadela cuirasatului proteja 70% din lungime pe linia de plutire. Grosimea blindajului vertical varia între 145 și 320mm, iar a celui orizontal între 50 și 110mm. Plăcile de
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
din deplasamentul nominal al navei. Această proporție de armură/total deplasament reprezintă cel mai mare procent folosit vreodată în construcția navală. Sistemul de protecție al cuirasatelor din era post-Washington cuprindea 3 mari categorii de armuri: <br> a)Orizontală, adică punțile blindate <br>. Rolul acestei categorii de armură era de a activa temporizatorul proiectilelor perforate, astfel încât ele să explodeze înainte de a ajunge în "inima" navei. b)Verticală, adică pereții blindați și bordajele<br>. Rolul acestei categorii de armură era de a sparge
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
post-Washington cuprindea 3 mari categorii de armuri: <br> a)Orizontală, adică punțile blindate <br>. Rolul acestei categorii de armură era de a activa temporizatorul proiectilelor perforate, astfel încât ele să explodeze înainte de a ajunge în "inima" navei. b)Verticală, adică pereții blindați și bordajele<br>. Rolul acestei categorii de armură era de a sparge capul-perforant al proiectilelor, și de a le forța să ricoșeze în apă. În cazul în care energia cinetică a proiectilului era prea mare pentru a putea fi deviat
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
fi deviat, el avea să fie oricum deformat din șocul cu armura verticală. În consecință, orice strat de armură "interior" ar fi putut opri cu ușurință un astfel de proiectil. c)Anti-torpila, plasată sub linia de plutire Orizontală Două punți blindate paralele, ce acopereau 70% din suprafața navei. Verticală Suprastructuri Elemente interne Sistem de cilindri vidați, susținuți cu plăci de armură Whotan, cu grosimea de 45mm. Testele făcute în Japonia după război au arătat că sistemul anti-torpilă al lui Bismarck era
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
Sovietice. La începutul războiului, armata germană a început să construiască tunuri de asalt improvizate prin fixarea tunurilor pe sașiul camioanelor sau pe sașiul țancurilor depășite, prin îndepărtarea turelei. Mai tarziu, atât germanii cât și sovieticii au proiectat tunuri de asalt blindate complet, construite special pentru sprijinul infanteriei. Armata Roșie a folosit inițial tancul greu KV-2 pentru a distruge fortificațiile inamice, o variantă a țancului Kliment Voroșilov care avea un obuzier de 152 mm montat într-o turela supradimensionata. Această soluție nu
Tun de asalt () [Corola-website/Science/320534_a_321863]
-
tari foloseau tancuri dotate cu obuziere în loc de tunul normal, precum varianta M4(105) a țancului Sherman înarmata cu un obuzier de 105 mm sau variantele țancurilor Centaur și Churchill înarmate cu un obuzier de 95 mm. Spre sfârșitul războiului, fiindcă blindatele germane erau rare, armata americană a folosit vânătorii de tancuri în sprijinul infanteriei. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, au existat puține vehicule proiectate special pentru sprijinirea infanteriei. Armata americană a folosit autotunurile M56 Scorpion, M50 Ontos și
Tun de asalt () [Corola-website/Science/320534_a_321863]
-
mulțimea adunată în jurul clădirii. Tancurile au trecut direct prin liniile demonstranților. Paisprezece oameni au murit în acest atac, majoritatea împușcați și câțiva striviți de tancuri. Un parașutist sovietic (Viktor Șațkih) a fost ucis de un glonte ricoșat. Megafoanele montate pe blindate au transmis mesajul lui Juozas Jermalavičius: „"Broliai lietuviai, nacionalistų ir separatistų vyriausybė, kuri priešpastatė save liaudžiai, nuversta. Eikite pas savo tėvus, vaikus!"” ("„Frați lituanieni! Guvernul naționalist și separatist care a oprimat poporul a fost răsturnat! Mergeți la părinții și copiii
Evenimentele din ianuarie 1991 din Lituania () [Corola-website/Science/320532_a_321861]
-
și cele patru companii de bru cantonate la Vei nu fusese prea multă activitate (cu excepția patrulelor) în timpul bătăliei. Aceasta s-a schimbat radical la orele dimineții de 7 februarie. Americanii fuseseră avertizați de către refugiații laoțieni din tabăra BV-33 de prezența blindatelor APV în zonă. Deși se știa că APV deține două regimente de blindate, ea nu desfășurase încă nicio unitate de blindate în Vietnamul de Sud și, în plus, americanii considerau că este imposibil ca una dintre acestea să ajungă la
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
activitate (cu excepția patrulelor) în timpul bătăliei. Aceasta s-a schimbat radical la orele dimineții de 7 februarie. Americanii fuseseră avertizați de către refugiații laoțieni din tabăra BV-33 de prezența blindatelor APV în zonă. Deși se știa că APV deține două regimente de blindate, ea nu desfășurase încă nicio unitate de blindate în Vietnamul de Sud și, în plus, americanii considerau că este imposibil ca una dintre acestea să ajungă la Khe Sanh fără a fi observată de avioanele de recunoaștere. Chiar și după
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Sanh fără a fi observată de avioanele de recunoaștere. Chiar și după avertismentele refugiaților, atacul a 12 tancuri asupra soldaților din Forțele Speciale de la Lang Vei a fost o surpriză. Tancurile amfibii PT-76 de fabricație sovietică din dotarea Regimentului 202 Blindate al APV a lovit sistemele defensive, susținute de un asalt de infanterie al Batalionului 7 din Regimentul 66 și de Batalionul 4 al Regimentului 24, ambele din cadrul Diviziei 304. Forțele terestre fuseseră echipate special penru atac cu ranițe de grenade
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
5 au fost oprite după înfrângerea armatei franceze. Fiindcă dotarea armatei era precară, România a vrut să cumpere 216 tancuri medii Skoda T-21. Acest tanc, denumit inițial S-II-c, era urmașul tancului LT vz. 35, aflat deja în dotarea trupelor blindate ale armatei române. Tancul cântarea aproximativ 17 tone, fiind dotat cu un tun de 47 mm și cu un blindaj cu o grosime între 16 și 30 mm. Încercările din anul 1940 nu s-au materializat, fiindcă România nu era
R-3 () [Corola-website/Science/320661_a_321990]