3,081 matches
-
a trei soții și al viagrăi, a ajuns la cel de-al douăzeci și optulea copil). Pedeapsa se întoarce împotriva autorului, victoria militară conspiră la înfrângerea demografică. Cum sancțiunile se exercită în general dinspre cel tare înspre cel slab, dinspre bogat spre sărac poate fi imaginat Consiliul de Securitate al ONU decretând într-o zi sancțiuni contra unui membru permanent? -, această întoarcere a bastonului dinspre cel slab înspre cel puternic mă face să mă gândesc la acel chengyu chinez, o mică
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau în dugheana lui. Este și ceva trivial în alegerea Dumnezeului unic, ne atrage el atenția. Politeismul costa mult. Îi costa pe bogați mai ales, sărăcimea culegând firimiturile. Prea multe ofrande aduse prea multor zei. Mohamed, un negustor care câștiga mulți bani și care își chivernisea timpul, s-a săturat poate să-i tot piardă depunându-i în conturi multiple, unele în dreapta, altele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
marginalii din Bekaa și din Sud, el este astfel mai fiabil și mai familiar. Ceea ce nu împiedică marea burghezie șiită, în special emigranți care s-au îmbogățit în Africa francofonă, să facă donații în bani comunității. Așa îi ajută suniții bogați pe palestinieni. Partidul lui Dumnezeu? Pentru creierii noștri, binișor prelucrați, e mai curând al Diavolului. La întrebarea privindu-i pe ostatici, pe Michel Seurat îndeosebi, de care anumiți membri ai Amalului n-ar fi fost străini, după cum susțin serviciile noastre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de armament și directorii noștri de muzee sunt interesați de banii arabilor, agențiile noastre de turism, de plajele și de hotelurile voastre o dată sau de două ori pe an. Pensionarii noștri săraci pot merge în fostele cazărmi din Tunisia, iar bogații în ryadul lor din Marrakech. În cartierele elegante ale Parisului, lumea e la curent cu faptul că există niște arabi și un islam (uneori cele două noțiuni se confundă) în niște periferii acolo, precum și niște moschei de negăsit -, cagule și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe acolo, pândesc eventualul pelerin, rar de altminteri, pentru a-i vinde o carte postală și pentru a mai cere ceva de pomană. Dacă locul e banal, povestea biblică e savuroasă, căci nu e lucru obișnuit să vezi un notabil bogat, cu decorații pe piept, cățărându-se în copaci. De ce nu, mai simplu, pe acoperiș, doar nu suntem la șes? La întrebarea dacă Luca a venit la Ierihon, poate că el însuși ne-ar da, din înaltul eternității sale, răspunsul pe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
grilaj. La Deirat, în Cisiordania, am văzut grupuri de copii palestinieni întâmpinând cu urale sosirea benelor cu gunoaie provenind de la casele coloniștilor. Ei scotoceau cu râvnă în grămezile cu deșeuri menajere pentru a-și alimenta bucătăria familială. Aici, pubelele de la bogați sunt adresate direct săracilor, dar nu atât pentru a-i hrăni, cât pentru a-i umili. Și toate acestea din cauza unui arbore genealogic folcloric, fără îndoială, transcris după o poveste arabă, cu două mii cinci sute de ani în urmă, de către
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
falimentelor și a mizeriei dacă Italia ar fi acceptat pentru Fiume regimul propus, de "città regia", oraș independent. În schimb, regimul care a fost consacrat mai tîrziu de tratatele de pace era tot atît de artificial pe cît era de bogat în incidente de frontieră zilnice. Cetățeanul trecea doar un pod peste unul din canalele orașului și se trezea în Iugoslavia. Mult mai bine ar fi fost să se înfrîneze poftele, cu atît mai mult cu cît la încheierea păcii, Italia
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
avionul italian cu care, în momentul victoriei definitive, survola cerul noii capitale slovace, fosta Pressbourg, devenită Bratislava...159. Beneș, pe care îl frecventasem mult, tot la Roma, pe cînd inspecta aici legiunile formate din prizonierii cehoslovaci, era un avocat tipicar, bogat în resurse procedurale și ca atare chemat să strălucească la lucrările Societății Națiunilor în calitate de organizator al acestora. Rolul său la Geneva a devenit din ce în ce mai activ pe măsură ce Quai d'Orsay, din grija lui Philippe Berthelot, îl însărcina cu intervenții la tribună
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
au fost distruse, iar animalele ori sunt pe cale de dispariție, ori mor pentru că nu mai pot respira aerul puternic poluat. Și apoi ce rost ar mai avea această planetă fără frumusețea dată de plante și animale, pentru că ele sunt adevăratele bogații, iar omul este păzitorul acestor comori, iar scopul lui este să le protejeze , de tot ce este rău și le-ar putea duce la dispariție. Cel mai important lucru pe care omul îl poate face este să încerce să lupte
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Canureci Veronica-Elena () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1200]
-
mai fi putut subvenționa: în decembrie 1874 a publicat în „Convorbiri literare” poezia Împărat și proletar în care punea sub semnul întrebării structura socială, amenințând cu revoluția: „Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă Ce lumea o împarte în mizeri și bogați”. Hasdeu nu-l putea ajuta cu nimic întrucât aveau orientări diametral opuse, cu Xenopol nu se avea bine din cauză că nu-și onorase suplinirea cursului de logică. În aceste condiții nu-i rămânea decât să încerce să pătrundă în știință pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
patra perspectiva este eminamente critică. Susținătorii ei consideră că societatea informațională reprezintă o sintagma fără sens, un slogan menit să înfrumusețeze viitorul societăților care sunt, de fapt, pe cale de a deveni mai polarizate, chiar datorită avansului tehnologic. Din această perspectivă, bogații vor deveni tot mai bogați, iar săracii tot mai săraci. Spre deosebire de precedentă, ultima perspectiva se concentrează asupra relațiilor dintre dimensiunile importante ale societăților actuale (economică, socială, culturală și politica), plecând de la premisa că "mai degrabă tehnologiile sunt un produs cultural
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
stadiul anterior și asimilat noii condiții, similară regnului vegetal. Apa dizolvă sămânța, iar apele „ucid mortul”. Contactul cu infernalul, și cu atât mai mult înfruntarea lui, secătuiește ființa, absorbindu-i vitalitatea; motivul este întâlnit în Evanghelia lui Luca, în care bogatul îi cere lui Avram: „Fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului cu apă și să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie” (16, 24). Rugămintea sună familiar pentru cititorul de basme
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lactic solicitată viteazului: „-Atunci scaldă-mă-n lapte dulce și dă-mi să mănânc o copaie de jăratec”. Laptele folosit la îmbăiere devine un pretext pentru motivul jafului arhetipal, într-un basm din Pătuleni, Dâmbovița: „Împăratu acesta, atât era de bogat șî de viteaz, că era stăpân pe vro câteva împărății, mai multe-mpărății. Ș-avea ș-un lac cu apă dulce, într-o pădure foarte frumoasă. În ziua când trebuia să se scalde el cu soția lui - când să ducea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Poezia! -, ca și teatrul, proza sau muzica făceau uneori oficiul rezistenței, al păstrării criteriilor artei mari, confundată mai totdeauna cu țipătul de revoltă?! Și... acum, la peste cincisprezece ani de la surparea comunismului și a dictaturii, ne vom „lichida”, aidoma eficientului, bogatului, „arogantului” Occident, vom renunța la „cârjele de aur” care ne-au susținut În infinita, „absurda” noastră „traversare a deșertului”, cultul artelor frumoase, al cercetării științifice - care, În spiritul ei, e mai aproape de Artă decât de atotdominatoarea Tehnică! - de literatura de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care statul să fie unu-l dintre actori și să poată face ceea ce numai statul poate să facă, și anume să elimine obstacolele birocratice? Parlamentul și statul nu au elaborat și aplicat nici măcar legislația care să încurajeze donația filantropică din partea bogaților români din țară sau din străinătate, deci nu au fost în stare să creeze un elan pentru promovarea mândriei naționale de a contribui la un program strategic național. Fără așa ceva, toată gesticulația populist-patriotardă e simplă gargară. Ce vreau să spun
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
care numai statul le poate exercita, în special cele legate de noțiunea de patrimoniu, oricum ar fi ea definită. La noi, a supraviețuit multă vreme fantasma unui ministru al Culturii situat în vârful piramidei sistemului cultural, un super-Mecena infinit de bogat și de darnic, o instanță publică la care te poți duce să ceri la nesfârșit (și să obții dacă ai pile), nesocotind astfel elementele de piață, de la competiția valorică la raționalitatea economică. Biserici, religie, politică V. N.: Așa e, sunt
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
prin fricțiuni, după sfatul medicului. INHALAȚIA se prepară utilizându-se plante medicinale bogate în uleiuri volatile sau chiar uleiuri volatile, ce se pun în vase curate, preferabil de porțelan, după care se adaugă apă clocotită. Vaporii, care se degajă, sunt bogați în uleiuri volatile acționând eficient în afecțiuni ale căilor respiratorii superioare. GARGARISMA utilizează infuzia sau decoctul de plante sub formă de gargară, în amigdalite acute, afte, abcese dentare etc. BAIA DE PLANTE utilizează plantele medicinale pentru uzul extern. Baia poate
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2112]
-
Șuta, soția lui Ludovic, ambii refugiați ca și noi din nordul Ardealului după diktatul de la Viena, s-a recunoscut la rându-i în acea „doamnă Veturia”, care, „aflată la băi la Călimănești, unde, pe bolovanii încinși de soare își despletea bogatul, grandiosul ei păr” și, fin-perfidă și amabilă cum sunt curtezanele mai bătrâne cu cele tinere, îl ajută pe tânărul berbecuț Grobei să se apropie de grațiile Leliei. Ba, mi se pare chiar că, într-un moment când frumoasa demimondenă se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
neprielnice. Lehamitea, cunoscută de monahi drept „acedie“, oboseală a inimii, suspensie a reperelor, „noapte duhovnicească“, e un fel de a-ți trăi, anticipativ, dispariția. Da, știu, avem o țară „grea“, românii sunt cum sunt, săracii își asumă, inerți, sărăcia, iar bogații sunt prostiți de avere, strada arată jalnic, salariile scad și prețurile cresc, guvernul e îngălat, președintele e simultan prea autoritar și prea slab, dominat de umori dezordonate. Majoritatea televiziunilor exală o miasmă de mahala, prea mulți gazetari scriu prost, isteric
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
bani cred că le au, și anume tocmai pentru că dispun de bani. Toți, sau mai toți, își închipuie că banii aduc înzestrări, drepturi, puteri și virtuți pe care sărăntocii nu le au. Acesta e, de multe ori, derapajul major al bogatului: o falsă conștiință de sine. Unii cred, de pildă, că banii sunt un atestat de personalitate. Pentru că se întâmplă să ai ceva, începi să crezi că ești cineva. Capeți un aer fudul, de vedetă răzgâiată, îți afișezi portretul ca pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e o proastă înțelegere a egalității. Înțeleasă strâmb, idolatrizată, interpretată tendențios, egalitatea devine substratul unei frustrări generale. Ea este mereu subminată de un vicios - dat ineluctabil - instinct al comparației: săracul vrea să achiziționeze în speranța (utopică) a unei egalități cu bogatul, bogatul vrea să fie și mai bogat, la fel de bogat ca cei care l-au depășit deja. și unii, și ceilalți simt că nu au destul și tremură la ideea că ar putea pierde ce au. Într-o astfel de atmosferă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o proastă înțelegere a egalității. Înțeleasă strâmb, idolatrizată, interpretată tendențios, egalitatea devine substratul unei frustrări generale. Ea este mereu subminată de un vicios - dat ineluctabil - instinct al comparației: săracul vrea să achiziționeze în speranța (utopică) a unei egalități cu bogatul, bogatul vrea să fie și mai bogat, la fel de bogat ca cei care l-au depășit deja. și unii, și ceilalți simt că nu au destul și tremură la ideea că ar putea pierde ce au. Într-o astfel de atmosferă, orice
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ce. Există nevoi mai mari decât drumeția. Libertatea de expresie e bună, de asemenea. Dar în particular poți înjura și sub dictatură, iar înjurătura publică, odată îngăduită, nu mai are nici un haz. Egalitatea cu ceilalți, mai ales cu puternicii, cu bogații și cu șmecherii, e un țel limpede și cvasiunanim. Solidaritatea fraternă e excelentă, mai ales când ai nevoie de ajutor. Dar libertatea? Libertate să ce? Hotărât lucru, libertatea e un lux, un ornament și, până una alta, un moft. Altele
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
arogant pentru exces de secularizare, are o mult mai bună așezare în acest teritoriu. În Franța, de la Pascal la Gabriel Marcel, de la Charles Péguy și Maurice Blondel la Jacques Maritain, Paul Claudel sau Georges Bernanos, conceptul de „scriitor creștin“ este bogat ilustrat și unanim acceptat. Să amintim, în treacăt, și autori ca G.K. Chesterton și C.S. Lewis în Marea Britanie sau, în Italia, Giorgio Agamben, socotit, îndeobște, ca fiind „de stânga“. De neocolit, în zona ortodoxă, este și impozanta galerie a unor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Prin inimă și ficat. Și Budac jos a picat Lâng-o salce răsturnat. Și cădea Budac, cădea alăturea cu valea Și grăia plin de durere :-«Mulțumescu-ți ție vere, Că eu rău nu am făcut, făr-bine cât am putut. Am luat de la bogați de am dat la cei săraci. Frunză verde izmă creață, când s-a făcut dimineață, Adânc mormânt îi săpară, feciorii din Cârțișoară. Să așeze-n el frumos, trupșor de haiduc vânjos. La trei zile satu-o vint să-l petreacă la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]