2,653 matches
-
Bettler“ („Trei cerșetori“). Apoi o baracă - în care mai târziu a fost instalat biroul tipografiei Grigore Luis. O curte imensă și o casă boierească în fund, proprietatea lui Nicolae Lahovary, tatăl lui Alexandru, Iacob, Ion și Emil Lahovary. Această curte boierească a avut o foarte fru moasă carieră. Decăzând din splendoare, a fost închiriată Ministerului de Justiție, după aceea a trecut cu chirie în mâna unei evreice care dedea camere mobilate. Mai târziu a fost luată cu chirie de către celebrul, pe
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lung șir de prăvălii înalte cât un om, într-una din ele era instalată iaurgeria unui bulgar numit Hagi Stanof, celebru pentru iaurtul, cataifurile și sugiucurile sale. În locul Hotelului Bristol, cu intrarea pe strada Academiei, era iarăși o veche casă boierească într-o curte mare, în care se afla tipografia Ispirescu. Strada Carol, pe vremea aceea, se numea încă ulița Franceză. De fapt tă blițele purtau numele de strada Carol, însă botezul fusese de dată recentă. bucureștiul în 1871 127 185
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un nume patriotic.190 Curentul naționalist era pe atunci puternic. Piața de flori și hala actuală din față nu existau. Halele Centrale au fost clădite mai târziu.191 Primăria era instalată între Calea Șerban-Vodă și actualele hale, într-o casă boierească a unor Ghiculești, cam pe unde sunt astăzi olăriile.192 Cheiurile Dâmboviței au transformat complet regiuni întregi ale orașului. Foarte multe strade purtau nume deosebite decât cel de astăzi. Calea Victoriei era Podul Mogoșoaiei, Calea Rahovei era Calea Craiovei, iar mai din
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
celei din urmă manifestări conservatoare. Cu căderea cabinetului Lascăr Catargiu patru ani după aceea și cu venirea liberalilor, s-a inaugurat, nu o eră democratică, ci înălțarea burgheziei deasupra vechii boierimi naționalo-fanariote.306 Fiindcă, dacă, precum am spus, vechile familii boierești din neam băștinaș erau încă puternic reprezentate în înfățișarea de suprafață a Bucureștilor, înalta societate era împănată cu foarte multe familii de origină greacă și fanariotă. Căci nu toți grecii românizați erau fanarioți.307 158 bucureștii de altădată Carlos“ („Cronica
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu mai cunoaștem aproape pe nimeni. Un om despre care se vorbea pe vremea aceea de unii cu admirație, de alții cu ură, de alții cu temere, era Ionel Isvoranu. Ionel Isvoranu, fost ofițer de cavalerie, descendent dintr-o familie boierească din Oltenia 309, unchiul lui Alexandru Marghiloman, era un fel de teroare a Bucureștilor. Om de lume de altfel, însă un chefliu de întâia forță, avea banda lui cunoscută și temută. Când intra prin locurile de petrecere, mai ales prin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
special secui), germani, albanezi (arbănași) ș.a. E adevărat însă că după Primul Război Mondial, odată cu dezvoltarea impetuoasă a Bucureștilor, deveniți capitală a statului unitar român, populația alogenă crește, atât ca număr total, cât și ca procent. 309. Isvoranu, veche familie boierească din Oltenia, cunoscută încă din secolul al XV-lea, originară din comuna Isvor (jud. Olt). Isprăvile lui Isvoranu se citau cu duzinele, căci nu trecea o săptămână fără să nu se audă că Isvoranu a mai făcut încă una. O
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de organe puține. Regimul conservator, atât prin origina lui, cât și din cauză că burghezia, în ascendența ei, nu mai putea tolera, din instinctul de clasă, pe urmașii privilegiaților, era urât de opinia publică. Însă mulți adversari ai guvernului și ai regimului boieresc se temeau de roșii. Ion Heliade-Rădulescu trăia încă, iar în țară, mai ales în București, erau mulți cari gândeau cu capul lui Heliade, acest adversar al lui Rosetti și Brătianu. Aceștia formau o lume intermediară între albi și roșii, un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cap și n-am mai ezitat. Eram liberal. Cu câtă ușurință se dau conștiințele tinere. Din ziua aceea am devenit și eu militant (?) liberal în rândurile colegilor mei liceeni. Ziarele din Paris aduc o știre care stârnește interes în cercurile boierești din București: principele Gheorghe Bibescu, fiul fostului domnitor al Munteniei, Gheorghe Bibescu, a avut o întâlnire cu spada la Montralont, cu principele de Beauffremont. Principele de Beauffremont a fost greu rănit la piept. Motivul duelului: o cestiune cu totul intimă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era un atotputernic în partea locului, de unde i se trăgea și supranumele de: Pașa din Dealul Spirii.* Partidul compus din astfel de oameni fanatici, hotărâți, neclintiți, reprezentând clasa burghezilor cari lupta să pătrundă și să înlocuiască la întâietate vechea clasă boierească, era partidul care stetea în fruntea coaliției, atât prin numărul mare de aderenți care urmau pe șefii cei activi și combativi, cât și prin puternica sa organizare solidară în întreaga țară. Lupta electorală se anunța dârză. Fiindcă nu era numai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pe fratele său Dumitru. Încă de la Paris se făcuse deosebirea între Brătianu moderatul și Rosetti înaintatul. Rosetti poreclea pe Ion Brătianu cu numele de: micul Proudhon 21. Marii proprietari cari votau la Colegiul I, cu toată repulsiunea lor pentru regimul boieresc care nu mai reprezenta interesele clasei lor burgheze, nu ar fi votat niciodată pentru Ion Brătianu, nici chiar pentru Dumitru Brătianu. Despre C.A. Rosetti nu mai vorbesc. Dar proprietarii mai mici, proprietarii urbani și comercianții mijlocii votau pentru Dumitru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în localul ziarului Alegătorul liber. anul 1875 263 47. ROM., an. XXX, 1 mai 1875, p. 380. 48. Tatăl lui Vasile Boerescu, venit din Banat în România liberă și lipsit de mijloace ma teriale se angajase la București ca intendent boieresc, probabil în slujba lui Ioan Câmpineanu. Fiul său studiase Dreptul la Paris, beneficiind de ajutorul negustorului Ion Hagi Tudorache (v. Apostol Stan, Vasile Boerescu, București, 1974). 49. Au fost proclamați ca aleși candidații liberali, de către secțiunile I (Roșu) și III
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a epocii. Acuzați că comandau și protejeau bandele erau unii viitori fruntași liberali, precum Petrache Grădișteanu și d-nul Vasile Misir, fostul ministru. Petre Grădișteanu, venit de curând de la Paris, tânăr talentat cu avere, cu cultură literară, ambițios, de viță boierească și plin de temperament, s-a înscris în partidul antiliberal și candida la mâna uneia din fiicele generalului Ion Emanuel Florescu. 5. Bacalbașa se referă, probabil, la „joia Moșilor“ din 1875 (29 mai/10 iunie) când, în apropierea „cortului domnesc
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
minții etc. au, literar, un fel de savoare exotică. Înregistrîndu-le aproape simultan cu apariția lor, sînt nu doar mai „autentic”, ci și (aspect deloc neglijabil) mai „productiv”. înțelepciunea de a doua sau a treia zi aduce cu ea o dezabuzare „boierească”, alte pretenții literare și instaurează sterilitatea. *M-am trezit pe la 5-5½, sub emoția unui vis agitat. Nemaireușind să adorm, am compus, mintal, vreo cinci articole. Excitația intelectuală a acelei ore era cu totul neobișnuită. Acum, în plină zi, la masa
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să doarmă somnul de veci alături de Andrei Mureșanu! Dacă mai (e) nevoie de vreo relație, sunt la dispoziție cu multă plăcere. M-ar bucura faptul ca să se Îmbogățească Muzeul și cu lucrările lui Irimescu. În București locuia o casă veche boierească, ca și un muzeu. El a avut un rol mare, ca Președinte al Uniunii, Încât a putut completa ușor Muzeul lui personal. Cred că are multe lucrări și ar face un gest foarte frumos să le dăruiască Fălticeniului, deoarece el
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
se risipească. Strada Sfinții Apostoli, cu case și prăvălii din a doua jumătate a secolului trecut. Strada Antim, cu clădirea primei școli elementare din București, încadrată de numeroase exemplare de arhitectură de stil neoromânesc. Strada Logofăt Nestor, cu o casă boierească din secolul al XVIII lea. Strada Bateriilor, cu casa lui Petru Dulfu, celebrul culegător și editor de folclor. Strada Ecoului, cu casa de la nr. 21, important exemplu de arhitectură de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Strada Soldat Moroiu, cu o
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Păcătoasa Magdalena, Tête d’Or, Bulgarul abisal, Ana Ipătescu și Micul Soț, Ponderosul, Nasul În coate). Jocul burlesc diminua doar momentan asprimile militante. Diavolul cu limba ascuțită se alinta În tabieturi și siestă și lentori, Întârzia În sinuozități și delicii boierești. Setea de absolut se ondula domestic, se pacifica, o clipă, prin farmec și senzualitate și umor. Pe mine mă numea Nordman, elogiu Bucovinei, dar și săgeată la Pactul Nord-Atlantic, de care, mai În glumă, Îmi asocia „liberalismul englez”. Pe Cella
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
, Alecu (Alexandru) (1806, Bezin, azi Donici-Orhei - 20.X.1865, Piatra Neamț), fabulist și traducător. Născut într-o familie boierească, D. este unul dintre cei patru copii ai Elenei (n. Lambrino) și ai lui Dimitrie Donici (frate cu Andronache, vestit pravilist). Învață acasă, cu dascăli tocmiți anume, după care, în 1819, este trimis la Liceul Militar din Petersburg. Prin 1821-1822
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
suspendat într-o imagine, ca în Vis amalgamat: „În miez de cozonac, miez de șofran, / E-un târg burlesc cruțat de Ghinghis Han. Să nu mi-l strici: alunecă ușor, / Ce mers barbar ai și nepăsător! / Covoare dorm în praguri, boieresc, / Duioase turle clopote pornesc, / Departe zac viroage cu cenușă, / Aprind mangaluri ceaprazari în ușă, / Și-acum să trecem la copilării / Cu capete de cal în bălării, / Cu oști din Indii pe elefanți triști, / Mor toate dacă te miști!” Iată cum
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
, Dinicu [Constantin] (7.II.1777, Golești, j. Argeș - 5.X.1830, București), memorialist. Vlăstar al unei vechi familii boierești, fiu al Zoiței, fiică a clucerului Constantin Florescu, și al banului Radu Golescu, G. a primit, împreună cu fratele său, Iordache, o educație îngrijită, acasă și la Academia Domnească din București. Destinat prin obârșie înaltelor demnități publice, a fost, pe rând
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
Letopisețul cantacuzinesc în secolul al XVII-lea reprezintă, probabil, o prelucrare venită din familia Buzeștilor. O crâncenă rezistență antiotomană animă Cronica domniei lui Mihai Viteazul (în forma transmisă de Letopisețul cantacuzinesc). După câteva decenii de certuri fie între diferitele familii boierești, fie între boieri și domni, turcii considerau că încercarea de a instaura un pașalâc în Țara Românească se putea repeta, susținută de infiltrarea lor economică anterioară. Răspunsul dur al lui „Mihai Vodă sin Pătrașco Vodă” a stârnit în sud-estul Europei
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
DAȘCHIEVICI, Englantina (6.XI.1903, București - 1980, Chicago, SUA), poetă. Coborâtoare dintr-o familie boierească bucovineană, D. face școala primară la Tereblecea, în Bucovina, unde învață limba germană, urmând apoi cursurile Liceului „Carmen Sylva”. După studii de filologie la Iași, paralel cu Conservatorul se specializează la Sorbona, ca studentă a romanistului Mario Roques (1929-1931). Funcționează
DASCHIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286697_a_288026]
-
CIȘMAN, Virgiliu N. (c. 1872 - ?), poet. Familia îi era din Huși, tatăl, Neculai M. Cișman, numărându-se printre oamenii politici ai urbei, mama (n. Merișescu), înrudindu-se cu vechea familie boierească Vârnav. C. face studiile secundare în Iași și începe să scrie la publicații de aici, apoi la unele din București, din 1890 colaborând la „Contemporanul”, „Biblioteca familiei”, „Generația nouă”, „Românul literar”, „Lumea ilustrată”, „Adevărul”, „Perdaful”, „Universul”, „Evenimentul”, „Evenimentul literar”, „Viața
CISMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286278_a_287607]
-
ALMANAHUL ZIARULUI „JURNALUL DE DIMINEAȚĂ”, publicație apărută la București în 1946. Cuprinde o parte calendaristică, cu horoscop și sfaturi practice, urmată de o parte cultural-literară. Publică aici poezie Tudor Arghezi (Zăpadă) și H. Negrin (Schiță), iar proză, Mihail Sadoveanu (Slujitori boierești, fragment din volumul Oameni vechi, conținând „priveliști și scene din viața rurală de acum 60 de ani”) și Titus Nicolau (Într-un ajun, acolo!...). De reținut sunt amintirile lui B. Brănișteanu despre Nicolae Titulescu (Titulescu orator), cele ale lui I.
ALMANAHUL ZIARULUI „JURNALUL DE DIMINEAŢA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285305_a_286634]
-
mutarea în locuință nouă. Aceeași este, în general, și orientarea fragmentelor de proză aparținând lui Mircea Zaciu, Dumitru Micu, Aurel Martin, Francisc Munteanu, Titus Popovici, Kovács Bálint, Nagy István, Geo Bogza (Așa bat clopotele în turnul Spaschi), Mihail Sadoveanu (Slujitori boierești, fragment din romanul Lisaveta), Emil Isac, Ion Brad ș.a. Și în sectorul publicistic, foarte bogat, câteva nume și titluri sunt ilustrative: Miron Radu Paraschivescu, Despre umanismul sovietic, Cornel Regman, Naționalism și cosmopolitism în cultura română, Pavel Apostol, Lenin și problemele
ALMANAHUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285286_a_286615]
-
răspuns. Pe de o parte, are dreptate să constate: "A încerca să persuadezi o facțiune a boierimii moldave printr-un gest literar într-o perioadă în care funcția cărții (de tip "belle lettre") și a lecturii de "desfătare" în mediul boieresc din Moldova era, totuși, extrem de precară (și de cele mai multe ori cantonată în zona literaturii oferite de cărțile populare) ni se pare o utopie"26. În schimb, autoarea preferă un punct de vedere, crede ea, "mult mai nuanțat și mai pliat
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]