4,934 matches
-
gând să facă ceva pentru "fe-fetița" lui, însă ce anume nu se vedea limpede. În schimb, făcea dezordine. Alături de odaia lui Felix, mai era una aproape goală. Bătrânul scoase afară lăzile și mobilele stricate ce se aflau acolo și făcu broască bună la ușă, ca să se închidă bine. Apoi începu să depoziteze în ea tot soiul de materiale, al căror rost păru la început, cel puțin, misterios. Costache venea, de pildă, cu pungi mari de cuie de felurite mărimi, puțin cam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un pezevenghi. Trânti contul la loc și împinse cutia, când glasul autentic al lui Stănică se auzi în spatele lui: - Ai găsit ceva, șmechere? Are parale moșul? Lasă-mă sămă uit și eu. După o scurtă meditație, Felix întoarse cheia în broască și zise hotărît: - N-are nimic decât cutia asta cu bani mărunți. Încolo, totcutii de chibrituri. - De la tutungerie, desigur, observă Stănică, aparent convins, îți spun eu că are tutungerie, pe numele altuia. Felix, devenit matur prin experiență, găsise că era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Acolo merse de-a bușilea, să G. Călinescu privească pe sub mobile, suspectă orice fotoliu și canapeaua, apăsîndu-le cu mâna să vadă dacă fâșâie, întoarse tablourile pe dos, ciocăni scândurile, deschise chiar ușițele de la sobă și, negăsind nimic, începu să meșterească broaștele sertarelor scrinului cu o sârmă îndoită, pe care și-o pregătise din vreme. Însă limbile broaștelor erau lungi și bine strânse în arcuri, și toată meștereala lui Stănică fu zadarnică. Atunci Stănică, supărat, își scoase ghetele din picioare și se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apăsîndu-le cu mâna să vadă dacă fâșâie, întoarse tablourile pe dos, ciocăni scândurile, deschise chiar ușițele de la sobă și, negăsind nimic, începu să meșterească broaștele sertarelor scrinului cu o sârmă îndoită, pe care și-o pregătise din vreme. Însă limbile broaștelor erau lungi și bine strânse în arcuri, și toată meștereala lui Stănică fu zadarnică. Atunci Stănică, supărat, își scoase ghetele din picioare și se întinse pe salteaua pusă jos, adormind aproape numaidecât. Felix izbuti să încredințeze pe Otilia că e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sub diferite trucaje, în bucătărioarele lor, să vă izbiți în măciucile de cocîrț. Dar se fâstâcesc să ți-o mărturisească corect... E stânjenite... Te iau pe departe. Cică: "Te-am visat aseară cum alergam de mână prin lanurile de mătasea broaștei". Sau: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe licurici". - Ce licurici, bă? - Licurici adevărați, cărăbuși, bîzdîgănii. Tot un drac. Astea stânjenite. Care zice: "Mă înnebunesc după felul în care mi-i culegi pe cărăbuși"... - Există cărăbuși și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu mortăciunea de bunică-tu... Altul deschide fără cheie ușile cele mai încuiate, descleștează țâțânile cele mai fioroase. Când îl simt, yalele cele mai îmbîrligătoare se îmblînzesc și torc ca niște pisici. Nu pune decât un deget pe ele. Și broaștele cele mai nocive gem în călduri. Și își desferecă înaintea lui mecanismele, ca niște fufe, grisinele... 60 DANIEL BĂNULESCU - La ce număr zici că-i livrezi?... - Taci că-ți spun. La 245... O poartă cât o hulubărie. C-o cârcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
amenințarea cea mai babană ce-o păștea. Întâi am învățat-o cum să trimită argintul viu, prin capățînă de hârciog, despicată cu un ban de argint... - E-te a dracului!... - ...Apoi cum să descânte de îngropătură, cu pielea de la o broască, găsită între fălcile șarpelui... - Să te rupi în figuri! - ...Sau cum să șubrezească baierele inimii cu apă în care s-a oglindit luna. Ori cu pământ din călcătura piciorului stâng... De învățat au învățat-o o droaie. Dar nici o verișoară
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de spaimă. Din frigidere, săreau turmele congelate de pungi de plastic (tîrtițe, gheare și gâturi de găini), formând băltoci neliniștitoare pe covorașele de iută, înainte de a o zbughi peste câmpuri, pentru a se alătura, pe malurile unor eleștee, populațiilor de broaște, șerpi și șobolani de apă. Pe etajere, cărțile cădeau în genunchi, recitîndu-și cu glasuri gâtuite, pentru început, propriile rânduri, izbucnind apoi într-un cor, pe care, dacă erai atent, îl auzeai psalmodiind: "Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
palme, desprinzîndu-și de la brăcinari, o pungă dintr-o piele lascivă, de culoarea caisei și-a nisipului. În care Țaca, scufundîndu-și, ca un cotoi într-un acvariu, gheara, și-o extrase, de-acolo, îmbrobonată, nu de-o colonie de ouă de broască țestoasă, ci de cincisprezece, douăzeci de ghemotoace, rulate și alcătuite, numai din bancnote de una sută lei. Bancnotele erau strălucitoare și-și răspândeau pretutindeni razele lor albăstrui. Erau mai mici decât mingile de ping-pong. Mai dese decât bilele într-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
degaje de brațul lipicios al Securității, azvârlit după ei. După ce, la sfârșitul lui ianuarie '88, se îndurase, probabil, Dumnezeu și de tinerețile lui, ale Ierbii Fiarelor și iscusitul, nu mai el știa cum, crăcise, într-o noapte, toate cătușele și broaștele ce le studiase, din timp, ale blocului de arest și evadase. Căci nu există poliție pe lume, nici sistem de priponire în pușcării, care să țină, prea mult timp, o Iarbă a Fiarelor legată. Regele ascultase de Iarbă și, pentru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
subțiate ca foița de țigară, vălurite și adiind a petrosin, dar ducîndu-i-se buhul C.E.C-ului de acolo că achită cle mai impozante retrageri și mandate poștale din colțișorul acela de București. Cât Iarba gâdilă cu instrumentarul său de spărgător broaștele celor două bulbucături nemțești de metal, și Regele c-o lumânărică, în coastele lui, îi ținu bîzul, chiombindu-se să bage la cap ce înseamnă, după atâtea nefericite boli de cap, și cea mai prețioasă boală din lume, boala de mâini
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
comercianți puternici, care învîfteau banii pe degete: unul Nicolaie Curcuman, de avea fierărie într-o hală rece și înaltă, unde ținea țiglă, tablă de acoperit casele, în foi împachetate, tuburi de fontă, cuie, chingi, dreve, șine pentru betonul armat, clanțe, broaște, tot ce voiai; unul Manole Dulămiță, cu magazin de încălțăminte, de la care târguiau țăranii din Ilfov, veniți la București după treburi, negustorii și toate mahalalele dimprejur; unul Isidor Katz, c-o stămbărie întunecoasă, adăpostită între patru pereți igrasiosi, și Ilie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din cărți. - Nu rîdeți! se răstea la ei Mielu. Nu râdea nimeni, cine să râdă, așa i se părea lui. - Nu rădeți, că Dumnezeu pe cei buni u face vânt, pentru că dacă ești pasăre, tot te vânează vânătorul, dacă ești broască, te mănâncă șarpele, pe când vântul, ehe, lui nu-i nici cald, nici rece, pătrunde oriunde, nu-l poate opri nimeni... și eu vânt o să fiu, și pisică. Iar dușmanul meu, broască și șoarece, să-l chinui cum m-a chinuit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dacă ești pasăre, tot te vânează vânătorul, dacă ești broască, te mănâncă șarpele, pe când vântul, ehe, lui nu-i nici cald, nici rece, pătrunde oriunde, nu-l poate opri nimeni... și eu vânt o să fiu, și pisică. Iar dușmanul meu, broască și șoarece, să-l chinui cum m-a chinuit el pe mine... Gunoierii se întorceau cu spatele, să nu le vadă prostul rouă din ochi... Sinefta Era într-o sâmbătă. Prin mahalale, ieșiseră femeile cu împărțitul pentru sufletul morților. Lângă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la față, capișonul alb de lână înconjura {EminescuOpVII 115} fața, fruntea. Ea era blondă, foarte blondă, cu părul ca un caier de cânepă și scurteica - oricât de groasă ar fi fost - accentua totuși liniile unei talii fine și mlădioase. O broască. Râdeau vorbind - adică mai mult râs decât vorbă. Cine nu-și aduce aminte de tinereța sa - și fiecare a avut una - de acele hotărâri de a fi serioși în amor, că-i pe viață, acea defensiune în paragrafe a copilei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
truncheată și sângerândă. Cavalerul sări cu curagiu la ea, dar ea dispăru deodată, lăsând să-i cadă o cheie grea de fier. Flacăra rămase suspendată asupra aripelor unei uși mari la sfârșitul galeriei. Cavalerul înaintă spre ea, băgă cheia în broasca cea grea de fier, o întoarse cu putere, aripele ușii săriră în amândouă părțile și [se] arătă o sală mare și largă în a cărei adâncime era un sicriu înălțat pe un catafalc și de jur împrejur ardeau în sfeșnice
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care știa că-l avuse în oraș... "D-zeu cu mine! gândi el. Ce-nsemnează asta?... Căută urme de om strein pin toate odăile... Nimic... Ajunse doar la ușa apartamentului din urmă. Ah! aceea era închisă de o sută de ani. Broască ruginită... Apoi se cunoștea că nu îmblase nimenea... Toată ziua aceste cugetări nu-i putură ieși din minte... Sara, după ce închise ușa după sine, se puse-n dreptul oglinzei și privi lung la el însuși... ca să vadă de-i el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ridice conștiința, să-și asume sarcinile murdare ale istoriei! Ce a ajuns acest proiect, cum au evoluat oamenii noi atinși de "mirosul puterii și al dictaturii" știm cu toții. Serge Moscovici a intuit încă de atunci. El îi numește pe aceștia "broaște țestoase ale revoluției". Puțini rezistau persuasiunii "forțelor obscure, rupîndu-se de tentația intrigilor și a conformismului, care se insinua pînă în străfundul sufletelor". Descoperirea este amară: Atunci am întrevăzut eu sensul înscenărilor și al justificărilor care regizau lumea conducătorilor. Și tot
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
incomode: arestații erau siliți să stea într-un picior (uneori supravegheați de un câine-lup), pe vine, să țină un creion cu bărbia, să sprijine cu nasul tabloul lui Ceaușescu (!), să facă genuflexiuni, să stea într-o mână, să sară ca broasca... Unii protestatari au fost înfășurați în cearșafuri ude și bătuți, sau chiar ținuți în pielea goală, în frig. Bătaia cu bastonul de cauciuc a fost tortura cea mai practicată. Unui anchetat bănuit că ar fi purtat steagul tricolor în timpul marșului
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
al., 1964). Acetilcolina este cea mai notorie, căci absența ei provoacă o necroză a hipocampului și, în consecință, o amnezie de tip Korsakoff, înainte ca bolnavii să alunece încet spre demență (din păcate, celebra boală Alzheimer). Acetilcolina dispune de două „broaște” posibile pe membrana neuronului: receptorii muscarinici și receptorii nicotinici. Ați citit bine, nicotinic, de la nicotină; conținută de țigară, ea își datorează efectele stimulatorii faptului că este o falsă cheie pentru receptorii acetilcolinei. Noradrenalina și dopamina sunt stimulente puternice, care generează
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ținem departe și să alungăm ispitele diavolului. Isabella turuie mereu că semeni cu copilul mort, tu n-ai cum să-ți amintești, cu un copil care a căzut în puț de l-au găsit peste o săptămână umflat ca o broască râioasă. Îmi e și frică să stau de vorbă cu ea și fac semnul crucii sub șorț. Maica Domnului ți-a vorbit și e musai să te-ajute, iar noi nu trebuie să ne lăsăm târâți în necazuri de ochii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
da, animale spurcate, dar au o omenie a lor și știu, când e cazul, să cânte și să recite poezii în străvechea limbă a Greciei. În felul ăsta îi întâmpina Tommaso pe temniceri dimineața când aceștia vârau ditamai chei în broasca gratiilor, ca să-i ofere ciorbă călâie. În clipele-alea își amintea de visele pe care le-avusese: nici vorbă de păianjen, acum erau vise aproape vesele: în majoritatea cazurilor se desfășurau în mica piață din Stilo și în câte-o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mulțumi a privi pe gaura cheii. Nu vedea însă nimic și i se părea că aude un fel de frământare pe loc dinapoia clanței. Deodată simți o înțepătură în ochi și zări un pai de mătură ce ieșea din gaura broaștei. Deschizând brusc ușa, văzu pe guvernanta lui, care, neputând să fugă la vreme, se făcea a mătura pe jos. Aceasta, întîmpinînd în observațiile ei pe gaura cheii aceeași obturație, crezând că a intrat ceva în broască, încercase s-o desfunde
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce ieșea din gaura broaștei. Deschizând brusc ușa, văzu pe guvernanta lui, care, neputând să fugă la vreme, se făcea a mătura pe jos. Aceasta, întîmpinînd în observațiile ei pe gaura cheii aceeași obturație, crezând că a intrat ceva în broască, încercase s-o desfunde. Hagienuș nu se scandaliza de asemenea spionări și nu se rușina când era surprins el însuși G. Călinescu asupra faptului. Cărțile nu satisfăceau toată setea de moțiune sufletească a lui Hagienuș, care căuta evenimente în viața
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
numai una efemeră. A lua parte la o reuniune în care mă aflu, a privi toate fețele alături de mine e pentru el un deliciu. Ștolț este monden. Pentru celelalte animale, afară de câini, are felurite nuanțe de ostilitate. Muștele îl supără, broasca, asupra căreia pune laba cu prudență, îl dezgustă, pisica îi produce nervi prin calmul perfid cu care îl privește, ursul îl sperie, pe alte jigănii le contemplă cu umor, ca pe niște caricaturi ale naturii, în fine, totul pentru Ștolț
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]