4,074 matches
-
Abia pe urmă mi-am adus aminte de epitaf. ― Scuză-mă, domnule Vecu. M-ai prins într-un moment prost. Când a deschis ușa cămăruței, m-am lămurit. Pe jos. erau aruncate nenumărate hârtii, rupte și mototolite. ― Am avut toată bunăvoința, șopti el cu o voce de om sfârșit. Dar nu-mi reușește nimic. L-am lăsat singur, în ușă, în fața foilor mototolite, fără să-i zic o vorbă de consolare și m-am dus să mă culc. 19 Francisc stătea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a căpăta dreptul la o trufie fără limite. Fiindcă, din păcate, până acum te-ai purtat ca un borfaș. Ai jefuit ce-ai putut la repezeală și la întîmplare, risipind apoi totul dintr-o prostie. Ce mai urmează? Să cerșești bunăvoința Arhivarului? Să-i faci bustul lui Aristide? Să-ți scurmi cu unghiile un mormânt ca să te ierte Mopsul? Asta vrei? Nu, nu vroiam asta. Nu venisem la azil ca să fiu tot un oarecare. Peste antipatia celor care nu mă înghițeau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care ar fi implicat sensul că reclama ceea ce i se cuvenea și ar fi căpătat prin urmare un caracter de îndrăzneală, puțin compatibil cu modestia funcțiunilor pe care le ocupa. Pe de altă parte, el refuza să folosească termenii de "bunăvoință", "a solicita", "gratitudine" care, socotea el, nu se împăcau cu demnitatea lui personală. Și astfel, neputând găsi cuvântul potrivit, concetățeanul nostru continuase să-și exercite funcțiile obscure până la o vârstă destul de înaintată. În rest, și tot după cum îi declara el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acest Cottard părea să dea preferință filmelor cu gangsteri. În toate împrejurările, reprezentantul comercial rămânea singuratic și neîncrezător. Toate astea, după părerea lui Grand, se schimbaseră mult: Nu știu cum să spun, dar am impresia, știți, că ar căuta să-și atragă bunăvoința oamenilor, că vrea ca toată lumea să fie de partea lui. Îmi vorbește des, mă invită să ies cu el și nu sunt în stare întotdeauna să-l refuz. De altfel, mă interesează, și la urma urmei, i-am salvat viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
precise și bine clasate în tot ceea ce privește banca, sau exportul, sau citricele, sau, și mai bine, comerțul cu vinuri; care posedau cunoștințe indiscutabile în problemele de contencios sau de asigurări, fără a mai socoti diplomele lor solide și o bunăvoință evidentă. Ba chiar această bunăvoință era ceea ce aveau ei toți mai izbitor. Dar în materie de ciumă, cunoștințele lor erau aproape nule. ÎN FAȚA FIECĂRUIA DINTRE EI, CU TOATE ACESTEA, ȘI DE CÂTE ORI LUCRUL FUSESE POSIBIL, RAMBERT ÎȘI PLEDASE CAUZA. FONDUL ARGUMENTAȚIEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tot ceea ce privește banca, sau exportul, sau citricele, sau, și mai bine, comerțul cu vinuri; care posedau cunoștințe indiscutabile în problemele de contencios sau de asigurări, fără a mai socoti diplomele lor solide și o bunăvoință evidentă. Ba chiar această bunăvoință era ceea ce aveau ei toți mai izbitor. Dar în materie de ciumă, cunoștințele lor erau aproape nule. ÎN FAȚA FIECĂRUIA DINTRE EI, CU TOATE ACESTEA, ȘI DE CÂTE ORI LUCRUL FUSESE POSIBIL, RAMBERT ÎȘI PLEDASE CAUZA. FONDUL ARGUMENTAȚIEI LUI CONSTA ÎNTOTDEAUNA ÎN A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
această meserie frumoasă. Să spunem deci că este lăudabil faptul că Tarrou și alții ca el au ales să demonstreze că doi cu doi fac patru, mai curând decât contrariul, dar să spunem și că această acțiune a lor de bunăvoință era identică cu a învățătorului, cu a tuturor celor care au aceeași inimă ca și a învățătorului și care, spre onoarea omului, sunt mai numeroși decât se crede; asta e, cel puțin, convingerea naratorului. El vede de altfel foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Grand a acceptat s-o facă. DIN ACEST PUNCT DE VEDERE, NARATORUL, ÎN MAI MARE MĂSURĂ DECÂT RIEUX SAU TARROU, CONSIDERA CĂ GRAND ERA REPREZENTANTUL REAL AL ACELEI VIRTUȚI LINIȘTITE CARE ANIMA FORMAȚIILE SANITARE. EL SPUSESE DA, FĂRĂ EZITARE, CU BUNĂVOINȚA CARE ÎI ERA PROPRIE. CERUSE DOAR SĂ FIE FOLOSIT LA TREBURI MAI MICI. ERA PREA BĂTRÂN PENTRU ALTELE. ÎNTRE ORELE OPTSPREZECE ȘI DOUĂZECI LE STĂTEA LA DISPOZIȚIE. ȘI CÂND RIEUX I-A MULȚUMIT CĂLDUROS, EL S-A MIRAT: "NU ASTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Știți la fel de bine ca mine, ciuma nu iartă. \ În general, nu, spune Rieux. Dar cu un pic de încăpățânare, ai surprize. Cottard râse. \ Nu s-ar zice. Ați auzit cifrele în seara asta ? Tarrou, care se uita la rentier cu bunăvoință, spune că cifrele îi erau cunoscute, că situația era gravă, dar ce dovedeau toate astea ? Dovedeau că trebuiau luate măsuri și mai drastice. Le-ați și luat. \ Da, dar trebuie ca fiecare dintre noi să le ia pe cont propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tihnită trebuie să i se pară lui viața în aceste zile. Cum să nu recunoască el, trecând pe lângă ele, reacțiile care au fost și ale lui; tentativa pe care fiecare o face de a avea pe toată lumea de partea lui; bunăvoința care se depune uneori pentru informațiile date unui trecător rătăcit și reaua dispoziție care i se arată alteori; năvala oamenilor spre restaurantele de lux, satisfacția lor de a se afla acolo și de a sta cât mai mult în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Asta mă amuza mult și îi punem adesea întrebări, încântat să verific răspunsurile lui în Chaix și să recunosc că nu se înșelase. Aceste mici exerciții ne-au legat mult unul de altul, căci îi ofeream un auditoriu a cărui bunăvoință o aprecia. Cât despre mine, găseam că această superioritate în legătură cu căile ferate era la fel de bună ca oricare alta. DAR MĂ LAS FURAT DE POVESTIRE ȘI RISC SĂ-I DAU PREA MULTĂ IMPORTANTĂ ACESTUI OM DE TREABĂ. CĂCI, PENTRU A ÎNCHEIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CREDEM PE TARROU, CIUMA NU MICȘORASE NICIODATĂ CU NIMIC CONSIDERAȚIA LUI PENTRU ACEST PERSONAJ CARE ÎL INTERESA DUPĂ EPIDEMIE AȘA CUM ÎL INTERESASE ȘI ÎNAINTE, ȘI CUM, DIN NEFERICIRE, N-O SĂ MAI POATĂ SĂ-L INTERESEZE ÎN VIITOR, DEȘI PROPRIA LUI BUNĂVOINȚĂ, A LUI TARROU, NU VA FI ÎN CAUZĂ. CĂCI EL ÎNCERCASE SĂ-L REVADĂ. CÂTEVA ZILE DUPĂ SEARA DE 25 IANUARIE, SE POSTASE ÎN COLȚUL STRĂDUȚEI. PISICILE ERAU ACI, EXACTE LA ÎNTÂLNIRE, ÎNCĂLZINDU-SE ÎN BĂLȚILE DE SOARE. DAR, LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
salvatoare, a renumiților chirurgi cardiologi de la Târgu-Mureș, care i-au redat încrederea în viață. E vorba de Doina Teodoru. Altădată în situații similare, oamenii mureau cu zile. M-am bucurat de ziua de destindere a Marianei și însoțitoarei ei, prin bunăvoința colegului și prietenului de generație, dl. prof. Ioan Enache, trăitor actualmente în Elveția. Reveniți acasă, seara târziu, l-am revăzut pe dl. Enache după mulți ani. M-a complimentat pentru starea mea de sănătate. Până la sosirea drumeților plimbăreți, m-am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
omul de litere, a slujitorului devotat catedrei, a celui care mai are multe de spus. Și prin acest ultim volum, Alexandru Mânăstireanu continuă să ne arate că bogăția sufletului este una din marile valori ale omului pe pământ. N.R.: prin bunăvoința autorului, Biblioteca Județeană „Alexandru Odobescu” din Călărași a primit ca donație cele trei volume, ele stând la dispoziția cititorilor călărășeni. Constantin Mitulescu Articolul este însoțit și de o scrisoare cu data de 20 august 2010, după cum urmează: Stimate domnule profesor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
grăbind sfârșitul cetății.. Mi am zis să fiu mai atent cu musafirul meu și să privesc realist cadoul atât de insistent oferit de U.D.M.R. Visez eu, ori lumea aceasta s-a schimbat și-mi permite să văd o asemenea bunăvoință de la urmașii celor care au tras pe roată pe Horea și Cloșca în februarie 1785, au martirizat pe Avram Iancu în 1848 și după, iar când Hitler și Mussolini le-a făcut cadou nordvestul Transilvaniei au săvârșit masacrele de exterminare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să parcurgeți așa numitele versuri și - fără menajamente - să nu mă cruțați în a-mi arăta lipsa lor de valoare literară (?) pe care sunt convins că o veți constata. Vă mulțumesc mult pentru efortul ce vi-l cer și pentru bunăvoința de a sacrifica puțin din timpul dv. prețios... Cu deosebită stimă, Roman Scumpu * O veste bună mult așteptată Tocmai când socoteam gata materialul actualului volum, primesc un plic obișnuit de la dl. Roman Scumpu - confrate pensionar și gospodar în Priponești. În
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a materialelor existente și o și mai riguroasă verificare a celor scrise până acum, pentru ca în final lansarea să aibă loc tot în luna august a.c. Cu data de 1 iunie 2011 consemnez următoarele: Am primit cu mare bucurie prin bunăvoința d-lui G-ral Br. Crețu Gh. revista „Rezerva Oștirii Române” și am avut marea surpriză să constat că Domnia-Sa face o scurtă cronică a cărților mele „Călător... prin vâltoarea vremii”, după cum urmează menționat în pag. 62-63 a prestigioasei reviste
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am reclamat. Am un prieten strălucit printre polițiști, un om viclean care lucrează deghizat, agentul de stradă Mancuso. E tocmai în căutarea unei ocazii ca cea pe care i-o oferă cazul tău. Cazi în genunchi și mulțumește-mi pentru bunăvoință. Mancuso? Nu era oare numele agentului deghizat care îl oprise la toaletă? George deveni foarte nervos. — Cum arată prietenu’ ăla a’ tău deghizat? se interesă George, rânjind ca s-o facă pe viteazul. — E mic și evaziv, îl lămuri Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
apoi tatua modelul pe trupul clientului părăsit. Toată această practică ținea de vechea practică șamanică de interiorizare și apoi exteriorizare a totemurilor fiecăruia. Pentru a căpăta mai multă forță decât adversarul tău trebuia să-l accepți, să-l Întâmpini cu bunăvoință și apoi să-l transformi. Fosta iubire era interiorizată - injectat În trup, și totuși, În același timp exteriorizată - alungată afară, pe piele. Odată ce fosta iubire era localizată pe acest prag Între interior și exterior și abil transformată Într-un animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Nu avea nevoie de temple sau de cărți sfinte. Nu se dusese la El Tiradito să se Închine. Se dusese acolo pentru că acela era singurul lăcaș sfânt care nu-l obliga să se transforme În altcineva ca să-l Întâmpine cu bunăvoință. Se dusese acolo pentru că-i plăcea sentimentul pe care i-l inspira locul acela, nepretențios și totuși impunător și gotic În același timp. Amestecul spiritului mexican cu valorile americane, zecile de lumânări și milagros puse acolo de diverși oameni, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mi s-a Întîmplat mie. De voie, de nevoie, Tina a devenit infirmiera mea, Într-o specialitate În care am avut onoarea s-o formez: infiermieră pe lîngă un agorafob. Pusă la Încercare, această tînără femeie a dezvăluit comori de bunăvoință și de abnegație. „Nu-i doresc nici uneia dintre dumneavoastră, domnișoarelor, să se mărite cu un agorafob. Îmi veți spune că așa ceva nu stă scris pe mutrișoara tinerilor de care vă lăsați curtate. Încercați să puneți cu abilitate una sau alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acel stilou ca să nu se Înverșuneze Împotriva mea după moarte? I-l Înmînasem așa cum se Înmînau odinioară Învingătorului cheile unui oraș asediat? Sau, aidoma unui membru al unui trib primitiv care se teme de spiritul morților, voisem să-mi atrag bunăvoința spiritelor care Îi vor supraviețui tatălui meu și vor continua să se ocupe de mine. Viața acelora care au Însemnătate pentru oricare dintre noi nu se oprește odată cu moartea lor. Un mort e În stare să exercite represalii. Slujba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și simplu un fel de acceptare necondiționată a peisajului în care eram și eu, indiferent cum aș fi fost, o acceptare implicită. Este, cred, ceea ce m-a atras din primul moment: că mă asculta cu interes și cu o oarecare bunăvoință neașteptată. Dar ce mai încoace și-ncolo, pur și simplu eu vorbeam vrute și nevrute, iar ea își aprinsese o țigară și mă urmărea pe sub gene cu ochii ei de culoarea ciocolatei jucînd în umbre și ape adînci, cu o căldură ascunsă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
rezolvă nimic. Politicienilor nu le pasă... Ce reformă? Nu văd nici o reformă. Dar ce reformă ar putea într-adevăr să schimbe cursul vremurilor? Și ce reformă ar reuși să însemne ceva pentru întreaga lume? Ce altă reformă decît aceea a bunăvoinței? Legenda spune că elevii întotdeauna au fost și vor rămîne elevi iar profesorii vor fi întotdeauna profesori. N-am înțeles acest adevăr decît mai tîrziu. Că nu poți reconcilia cele două tabere aflate de o parte și de alta a
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
vor rămîne elevi iar profesorii vor fi întotdeauna profesori. N-am înțeles acest adevăr decît mai tîrziu. Că nu poți reconcilia cele două tabere aflate de o parte și de alta a baricadei. Că n-ai încotro, oricît de multă bunăvoință ai găsi și ai vrea să arăți. Trebuie să admiți că există o separare inevitabilă. Așa o fi? Sigur că majoritatea crede acest lucru. Dar e valabil indiscutabil fără excepție?... Așa spune legenda... Iar legenda are dreptate aproape negreșit, întotdeauna
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]