2,232 matches
-
În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă întotdeauna sub mesteceni, în păduri, prin câmpii, mlaștini, solitar sau în grupuri mici, din iunie până octombrie. Inițial botanistul și micologul francez Jean Baptiste François Pierre Bulliard (1752-1793) a descris acest burete în opera să (editata parțial postum) "Histoire des champignons de la France, ou Traité élémentaire renfermant dans un ordre méthodique leș descriptions et leș figures des champignons qui croissent naturellement en France" că "Boletus aurantiacus" (1783) care a fost confirmat ca
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
generic "Leccinum" nou, adăugând această specie sub denumirea "Leccinum scabrum". În memoria marelui medic, botanist și micolog austriac Julius Vincenz von Krombholz (1782-1843), în anul 1881, micologul finlandez Petter Adolf Karsten (1834-1917) a mai adăugat un alt sinonim: "Krombholzia scabră". Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci necomestibile sau chiar otrăvitoare, ci numai cu specii aproape înrudite, ca de exemplu cu "Leccinum aurantiacum" (crește în păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub salcii), "Leccinum
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
asemenea pe sub salcii), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos și pe langă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Aceasta ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții tineri pot fi pregătiți că ciulama, sau adăugați la un sos de carne de vita sau vânat, cel mai bine împreună cu alte ciuperci de pădure. Acest soi nu este așa de gustos că mulți alții ai acestei specii. Buretele devine
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
viermi. Bureții tineri pot fi pregătiți că ciulama, sau adăugați la un sos de carne de vita sau vânat, cel mai bine împreună cu alte ciuperci de pădure. Acest soi nu este așa de gustos că mulți alții ai acestei specii. Buretele devine cam repede foarte spongios și astfel nefolositor pentru bucătărie. S-a afirmat, ca, specia "Leccinum scabrum", consumată crudă, poate să genereze incompatibilități, la copii precum persoane cu un aparat digestiv sensibil chiar și intoxicații ușoare de natură gastrointestinala. Astfel
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
Leccinum aurantiacum (1821), sin. Boletus aurantiacus (1791), denumit în popor hribă de plop, pâlnioara de plop sau pitarca portocalie, este o specie de ciuperci din încrengătura "Basidiomycota" de genul "Leccinum" în familia "Boletaceae". Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă în păduri de foioase în special sub plopi tremurători, dar și sub plopi precum salcii, din iunie până octombrie. Primul savant
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
apoi micologul german Hanns Kreisel "Leccinum rufum" (1984). Dar taxonul cu adjectivul "rufus, -um" nu s-a impus, ci cel al lui Pierre Bulliard. Neindependent de Schäffer, botanistul și micologul francez Jean Baptiste François Pierre Bulliard (1752-1793) a descris acest burete în opera să (editata parțial postum) "Histoire des champignons de la France, ou Traité élémentaire renfermant dans un ordre méthodique leș descriptions et leș figures des champignons qui croissent naturellement en France" că "Boletus aurantiacus" (1791). În anul 1821, în lucrarea
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
nou, adăugând această specie sub denumirea "Leccinum aurantiacum". Mai departe, micologul francez Édouard-Jean Gilbert a denumit specia "Krombholzia aurantiaca" în onoarea marelui micolog german Julius Vincenz von Krombholz. S-au mai încercat multe alte denumiri care însă pot fi neglijate. Buretele se decolorează cu fenol violet purpuriu, mai tarziu maro închis și cu sulfat de fier verde. Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci necomestibile sau chiar otrăvitoare, ci numai cu specii aproape înrudite, ca de exemplu cu "Leccinum carpini" sin
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
Krombholzia aurantiaca" în onoarea marelui micolog german Julius Vincenz von Krombholz. S-au mai încercat multe alte denumiri care însă pot fi neglijate. Buretele se decolorează cu fenol violet purpuriu, mai tarziu maro închis și cu sulfat de fier verde. Buretele nu poate fi confundat cu ciuperci necomestibile sau chiar otrăvitoare, ci numai cu specii aproape înrudite, ca de exemplu cu "Leccinum carpini" sin. "Leccinum griseum", "Leccinum pseudoscabrum" (trăiește în păduri de foioase în special sub carpeni dar și sub aluni
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
dar de asemenea pe sub salcii), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos, pe lângă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Aceasta ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții proaspeți pot fi pregătiți că ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vita sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
că ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vita sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi tăiați felii și congelați. De asemenea este posibilă, după tăierea în felii, uscarea lor. Culoarea bureților va fi atunci negricioasa. Foarte gustoși sunt preparați că Duxelles (un fel de zacusca). S-a afirmat, ca, specia "Leccinum aurantiacum", consumată crudă, poate să genereze incompatibilități la copii precum persoane cu un aparat digestiv sensibil. Astfel, ciupercile acestui soi
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
Inocybe erubescens (1905), sin. Inocybe patouillardi (1905), din familia "Inocybaceae" și genul "Inocybe" (derivat din cuvântul latin "(=înroșind)", denumit în popor burete cărămiziu, este, împreună cu unele alte specii de acest gen, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute, provocând o intoxicație adesea oară letală cu violente crize digestive și nervoase. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
genul "Inocybe" (derivat din cuvântul latin "(=înroșind)", denumit în popor burete cărămiziu, este, împreună cu unele alte specii de acest gen, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute, provocând o intoxicație adesea oară letală cu violente crize digestive și nervoase. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din aprlie până în noiembrie în păduri foioase mai ales sub fagi, dar și sub (stejari, sau tei), prin parcuri
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
vezi de exemplu: . În literatura micologică apar o serie de sinonime falsenu mai folosite: "Inocybe lateraria [[Adalbert Ricken|Ricken]]" este o specie proprie, iar terminologiile "Inocybe Rickenii" sau "Inocybe (Agaricus) trinii var. rubescens" ar avea locul lor ca sinonim al buretelui "Inocybe godeyi". [[Fișier:Bresadola - Inocybe Patouillardi.png|thumb|left|150px|[[Giacomo Bresadola|Bres.]]: I. patouillardi]] [[Fișier:2010-05-27 Inocybe erubescens.jpg|thumb|215px|Inocybe erubescens, lamele]] Cele mai multe confundări cu ciuperci comestibile se întâmpla atunci când buretele este încă tânăr. [[Fișier:2010-04-27 Inocybe
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
avea locul lor ca sinonim al buretelui "Inocybe godeyi". [[Fișier:Bresadola - Inocybe Patouillardi.png|thumb|left|150px|[[Giacomo Bresadola|Bres.]]: I. patouillardi]] [[Fișier:2010-05-27 Inocybe erubescens.jpg|thumb|215px|Inocybe erubescens, lamele]] Cele mai multe confundări cu ciuperci comestibile se întâmpla atunci când buretele este încă tânăr. [[Fișier:2010-04-27 Inocybe erubescens.jpg|thumb|215px|Inocybe erubescens, tânăr+bătrân]] Acest burete este unul din trei genuri de ciuperci basidiomicete care produc [[Intoxicația acută cu ciuperci necomestibile|sindromul sudorian]] ("Inocybe", "Clitocybe" și "Mycela"). Anumiți alcaloizi ([[muscarină
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
150px|[[Giacomo Bresadola|Bres.]]: I. patouillardi]] [[Fișier:2010-05-27 Inocybe erubescens.jpg|thumb|215px|Inocybe erubescens, lamele]] Cele mai multe confundări cu ciuperci comestibile se întâmpla atunci când buretele este încă tânăr. [[Fișier:2010-04-27 Inocybe erubescens.jpg|thumb|215px|Inocybe erubescens, tânăr+bătrân]] Acest burete este unul din trei genuri de ciuperci basidiomicete care produc [[Intoxicația acută cu ciuperci necomestibile|sindromul sudorian]] ("Inocybe", "Clitocybe" și "Mycela"). Anumiți alcaloizi ([[muscarină|muscarina, muscaridina]]) produc intoxicații cu debut rapid (0,5-3 ore de la ingerare), care afectează preponderent sistemul
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
tremurături și bufeuri. Evoluția intoxicației este spectaculoasă și gravă pentru cardiaci. Cel mai mare pericol constă în pierderea masivă de lichide și de [[electrolit|electroliți]]. Acest tip de intoxicație răspunde bine la intervenția cu [[atropină]]. Dacă nu se intervine repede, buretele poate duce la deces. "Inocybe erubescens" poate fi confundat cu alte specii din acest gen ("Inocybe abietis", "Inocybe arghadhii", "Inocybe catalaunica", "Inocybe corydalina", "Inocybe fastiginata", "Inocybe fibrosa", "Inocybe friesii", "Inocybe geophylla", "Inocybe godeyi", "Inocybe haemacta", "Inocybe juriana", "Inocybe lateraria", "Inocybe
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
puține "Clitocybe" fiind comestibile și parțial gustoase). Culegerea genului "Inocybe" se interzice de sine, pentru că nici una comestibilă este cunoscută. Deși diferențele sunt evidente, ciuperca aici descrisă ocazional se poate confunda în stagiu tânăr cu specii ca "[[Calocybe gambosa|Calocybe gambosa" (buretele de mai)]], (a cărei carne nu își schimbă culoarea sub acțiunea vreunui factor extern și miroase ca faina proaspătă), specii de șampinion (au manșetă) sau chiar cu "[[Marasmius oreades]]" precum [[Cortinarius caperatus|"Cortinarius (Rozites) caperatus" (văloasa țiganilor)]]. [[Categorie:Agaricales]] [[Categorie
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
titlul de consilier gubernial. În afară de cariera sa medicinală, Krombholz avut un mare interes în micologie. El a efectuat numeroase experimente în legătură cu toxicitatea ciupercilor. Lucrarea sa "Naturgetreue Abbildungen und Beschreibungen der essbaren, schädlichen und verdächtigen Schwämme" (Ilustrații realiste și descrieri ale bureților comestibili, dăunători, și suspecți) cu 76 de pagini colorate care a început-o în anul 1831 bazează pe propriile sale observații și este cunoscută pentru imaginile realiste (76 de pagini colorate) și descrierile ciupercilor otrăvitoare, comestibile și suspecte. Din păcate
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
altele și Agaricus marginatus (August Batsch, 1789) sau Agaricus autumnalis (1872), din familia "Hymenogastraceae" și genul "Galerina" este, împreună cu variația ei brună Galerina tomnatica, una din cele mai otrăvitoare ciuperci cunoscute. Ele sunt numite în popor ghebă de brad. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare pe cioturi și bușteni în putrefacție și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în primul rând în păduri de conifere, mai rar în cele foioase
Gheba de brad () [Corola-website/Science/335304_a_336633]
-
Persoon), 1800 ex Elias Magnus Fries, (1849), sin. Helvella esculenta, (Christian Hendrik Persoon, 1800), din încrengătura "Ascomycota" în familia "Discinaceae" și de genul "Gyromitra" este o ciupercă care poate cauza otrăviri mortale. Ea este denumită în popor zbârciog gras. Acest burete saprofit este în mod predominant locuitor de sol, arătând însă de asemenea caracteristici de simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord ca una din primele specii de ciuperci deja
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
Aproape 50 de ani mai târziu, în 1849, marele biolog Elias Magnus Fries a redenumit soiul în opera sa "Summa vegetabilium Scandinaviæ" sub numele actual de "Gyromitra esculenta". În anul 1907, farmacistul și micologul francez Émile Boudier (1828-1920) a descris buretele sub "Physomitra esculenta" în cartea lui "Histoire et Classification des Discomycètes d'Europe", nume care n-a putut să se impune, la fel ca unele alte sinonime. Zbârciogul gras a contat peste secole ca comestibil și foarte gustos. Niciodată a
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
și volatil în N-metil-N-formilhidrazină și monometilhidrazină. Monometilhidrazina care a fost folosită în trecut ca combustibil la rachete, inhibă coenzima piridoxil fosfat și acidul gamaaminobutiric (GABA). N-metil-N-formilhidrazina inhibă enzimele citocromului P450. Desfășurarea intoxicației, denumită „sindromul giromitrian”, este similară cu acea a "bureților viperei" cu privire la natura de două faze a simptomelor. După o perioadă de latență de 6-12 ore, simptomele otrăvirii se manifestă prin greață, vărsături, dureri de cap, dar numai rar diaree apoase. In cazurile ușoare, aceste simptome dispar după 2-5 zile
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
mâncată mai devreme după două fierbere sau uscare (păstrând-o în continuare cel puțin un sfert de an). Ea a fost până în anii 70 ai secolului al XX-lea o ciupercă agreată de piață. În Europa de Est și de Nord acest burete încă se consumă în cantități însemnate în ciuda faptului că este toxică. Dar și fierberea zbârciogului gras cel puțin în două ape sau uscatul înainte de a-l consuma, nu garantează nimănui comestibilitatea sa sută la sută. Este foarte recomandat, să nu
Zbârciog gras () [Corola-website/Science/335331_a_336660]
-
de la Malè, s-a dedicat studiului de botanică aprofundând cunoștințele sale despre mușchi și licheni, apoi a început studiul ciupercilor sub impulsul părintelui Giovanella da Cembra, unui călugăr capucin din mănăstirea Malè, căruia ia dedicat ulterior o nouă specie de bureți, "Omphalia giovanellae", sin. "Clitopilus giovanellae" (Bres.) Sing. După pensionarea sa în 1910, Bresadola a continuat activitatea de micolog. S-a ocupat cu lucrările lui Gustavo Venturi (1830-1898) și Carlo Vittadini (1800-1865). Dar evenimentul decisiv pentru cercetările sale micologice în Trentino
Giacomo Bresadola () [Corola-website/Science/335403_a_336732]
-
perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Această ciupercă a fost comentată de mulți micologi aproape mereu ca o formă respectiv variație a speciei Amanita phalloides. În anul 1780, buretele a fost descris oficial pentru prima dată de botanistul francez Pierre Bulliard în volumul I al operei sale "Herbier de la France ou, Collection complette des plantes indigenes de ce royaume" sub denumirea "Agaricus bulbosus" "f." (forma) "vernus". Aceasta a fost modificată
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]