2,586 matches
-
scena politică românească pentru că burghezia română nu se putea opune direct intervenției capitalului străin. Ruptura pe scena politică de după 1860 realizată de reacțiune sub forma romantismului și a întoarcerii la popor slujește, de fapt, protecției moștenirii privilegiilor primite de oligarhia burgheză de la vechea oligarhie politică. • Argumentul destinatarilor exercitării directe a relației de putere conduce la absența experienței profesionale străine care, dacă ar fi început să se propage în societatea românească ar fi putut vulnerabiliza statutul social al oligarhiei. De aceea, indiferent
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
economia, cumpătarea - condițiile de viață ale capitalismului industrial - se lărgesc ca virtuți cetățenești. O nouă producție, o nouă societate, o nouă morală - și vechiul regim dispare pentru totdeauna în negura trecutului"17. Regulile capitalismului apar după ce începe să funcționeze economia burgheză. Chiar dacă această transformare trebuie să se petreacă într-un interval mai lung, aceasta depinde de creșterea puterii economice a individului care îi va permite apoi să aspire spre un orizont mai bun. Însăși aspirația spre mai mult și mai bine
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
specifică capitalismului, este începutul schimbării instituționale. Ștefan Zeletin observă cum se petrece aceasta: "instituțiile popoarelor sunt expresia sufletului lor [...] În realitate, în loc ca așezămintele noastre exotice să se prăbușească în lipsă de o bază indigenă, [...] baza lor firească - economia noastră burgheză - s-a lărgit tot mai mult, a înrâurit tot mai adânc sufletul poporului, punându-l tot mai mult în armonie cu instituțiile noastre sociale"18. Apare, astfel, în discursul lui Zeletin ideea acțiunii pieței în cadrul societății. Germenii capitalismului nu sunt
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
oligarhiei financiare însăși"21. Acțiunea socială începe a fi apreciată din punct de vedere etic, evaluare care stă la baza originii criteriilor de diferențiere socială. Evoluția capitalismului românesc și prefacerile burgheziei depind de regulile enunțate, tipul și urmările acestora: "Morala burgheză e una singură: aceea a muncii sobre, sistematice, cumpătate și econome, așa cum impun nevoile capitalizării. Asemenea morală nu va putea avea țara noastră decât atunci când burghezia națională se va lărgi și întări îndeajuns ca clasă spre a se putea lipsi
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
putea lipsi în conducerea țării de elementele parazitare pe care i le-a pus pe umeri dezvoltarea economică"22. Evaluarea etică a acțiunilor deschide drumul unei proprietăți legitime, unul dintre elementele fundamentale ale capitalismului, care reflectă rezultatul competiției: "În societatea burgheză [...] proprietatea [...] rămâne rezultatul unei concurențe libere între indivizi, a unei lupte pentru viață, în care cel apt învinge, iar cel slab sucombă"23. Zeletin remarcă de mai multe ori că regulile capitalismului, "revoluția sufletelor"24 întârzie, răstimp în care "societatea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
burgheziei noastre"25. Acest decalaj apare ca un efect al neimplicării burgheziei în creația culturală din epocă. Totuși, la un moment dat, capitalismul se instalează cu drepturi depline și începe o adevărată "revoluție sufletească [...] desprinderea limpede, deplin conștientă a elementelor burgheze ale sufletului nostru și prefacerea lor în principiu de gândire și temelie a edificiului culturii"26. Rezultatul instaurării capitalismului "va fi marea misiune istorică a culturii noi de a da acestei națiuni [...] încrederea în ea însăși și în viitor"27
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și prosperității, pentru transformarea funcției sociale a proprietății și pentru statul social agrar. În aceeași perioadă, Mihail Manoilescu, înțelegând imposibilitatea dezvoltării capitalismului industrial, trecea pe rând de la schimburile internaționale, protecționism și industrializare, la corporatism sub oblăduirea dirijismului și a planificării burgheze. La rândul său, Constantin Noica, optimist și încadrat în vechiul context românesc, vedea în Manuscrisele de la Câmpulung evoluția binelui românesc care "începe de la valoare; de la respectul, exercițiul și triumful "valorilor" în sânul unei societăți"39, adică de la competiție între oamenii
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
război nu este foarte evident; uneori ele se află în opoziție, alteori se confundă. Analiza presupozițiilor de ordin social care există la Locke pare a furniza o soluție. Cele două teze asupra stării naturale au ca origine comună o concepție burgheză asupra societății. Potrivit lui Macpherson, Locke l-a urmat pe Hobbes până la capăt: a redus dreptatea la definiția pe care i-o dau părțile contractante pe piață. Capitolul 4 Teoria suveranității limitate 4.1. Libertate și comunitate politică Constituirea legislativului și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
avut loc în întunecimea Evului Mediu, după cea de a doua, în secolul al XIX-lea, după anexarea teritoriilor de la est de Prut de către Rusia țaristă. Potrivit teoriilor sovietice, fiecare popor trece printr-un număr de stadii: tribul, poporul, națiunea burgheză și națiunea socialistă. Populația romanizată de la nord de Dunăre s-a scindat fie în cea de a doua fază, fie în a treia. Ramura de sud a intrat în contact cu slavii de sud și cu bulgarii turanici și au
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
au format poporul român sau valah, cei dintre Carpații Orientali și Nistru s-au amestecat cu slavii de est și au format poporul moldovenesc. În general, autoritățile și ideologii sovietici au preferat cea de a doua versiune a mitului. Națiunea burgheză moldovenească creată în secolul al XIX-lea era o variantă mai convingătoare și mai ușor de susținut. Pentru a respecta definiția lui Stalin referitoare la națiuni (comunitate care are în comun teritoriul, limbă, viață economică, structură psihologică, comunitate de cultură
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
îndepărtat, bazate doar pe afirmații ale lui Lenin, dintre care unele accidentale. În lucrare, aportul elementului slav la istoria și etnogeneza moldovenească erau fundamentale. Manualul plasa momentul formării națiunii moldovenești în secolul al XIX-lea, în faza istorică a „națiunii burgheze”, și pornea de la presupunerea că limba moldovenească este o limbă slavă sau romano-slavică. Se presupunea că valahii - geto-daci romanizați, s-au contopit cu populația slavă indigenă. Unirea valahilor cu slavii de sud a dus la etnogeneza românească, iar unirea cu
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
loc o dispută și în ce privește momentul constituirii națiunii moldovenești: aceasta s-a format până la revoluția din Octombrie, sau procesul însă nu era încheiat în 1940, an după care constituirea națiunii moldovenești se încheie. Pentru istoricii sovietici, încheierea formării națiunii moldovenești burgheze, prin cele două clase ale sale, proletariat și burghezie, până în 1918 era vitală, altfel, prin constituirea sa în perioada dintre 1918-1940, ea ar fi devenit națiune română. Astfel că monografia Formarea națiunii burgheze moldovenești a apărut abia în 1978, la
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Pentru istoricii sovietici, încheierea formării națiunii moldovenești burgheze, prin cele două clase ale sale, proletariat și burghezie, până în 1918 era vitală, altfel, prin constituirea sa în perioada dintre 1918-1940, ea ar fi devenit națiune română. Astfel că monografia Formarea națiunii burgheze moldovenești a apărut abia în 1978, la 12 ani de la începerea cercetărilor, având ca redactor responsabil pe A. M. Lazarev (și nu pe N. Mohov, adeptul teoriei neterminării procesului constituirii „națiunii moldovenești de sine stătătoare”, „independente de națiunea română”, până în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
dezvoltat, în pofida politicii coloniale, promovate de autocrația țaristă față de periferiile naționale. În Moldova s-au format clasele societății capitaliste, burghezia și proletariatul, care, împreună cu țărănimea, au jucat un rol hotărâtor în transformarea părții de răsărit a poporului moldovean în națiune burgheză independentă, cu toate trăsăturile caracteristice acestei comunități etnice. Procesul etnosocial menționat s-a încheiat la începutul secolului al XX - lea (...) În ce privește limba română, masele largi ale poporului moldovean o considerau în continuare inacceptabilă (...) Astfel, încă la sfârșitul secolului al XIX
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și ideologic necesar înțelegerii procesului în care au fost "replicate" soluțiile sovietice în statele sovietizate, respectiv în România. Revoluția bolșevică a formulat, inițial, soluții îndrăznețe privind eliberarea femeii din "sclavia casnică", în intenția de a lovi, astfel, în modelul "familiei burgheze". Alternativa uniunii libere dintre bărbați și femei părea a fi soluția adecvata pentru emanciparea femeii. Organizarea politică a femeilor și afirmarea unor militante feministe de marcă a permis adoptarea a numeroase reforme în plan legislativ cu privire la drepturile economice și politice
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
promova politici ale egalității de gen în sfera privată însemna, implicit, opțiunea ulterioară a acestora pentru tipul de familie tradițional și nu pentru cel egalitar sau echitabil. La început, regimurile comuniste au fost interesate de destabilizarea familiei, considerată o "instituție burgheză", reacționară, capabilă să opună rezistență instaurării noului regim. Această tentativă a fost vizibilă prin politicile de liberalizare a avorturilor și divorțurilor. Treptat, familia este revalorizată, considerată "celula de bază a societății" și pusă să servească regimului. Aceste abordări diferite, privind
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
va putea lua parte la procesul de producție la scară socială și atunci când îndatoririle domestice vor ocupa doar o mică parte din timpul ei", scria Engels în Originea familiei, a proprietății private și a statului 2, în timp ce, pentru Marx, căsătoria burgheză era "incontestabil o formă de proprietate exclusivă", numai desființarea proprietății private sub toate formele ei putând reprezenta emanciparea completă a tuturor însușirilor și simțurilor omului, devenit cu adevărat uman3. După cum arăta Valentine Moghadam, modelul revoluționar al emancipării femeilor era o
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
inegalitatea ei cu bărbatul în ceea ce privește rolul ei în producția socială și în viața socială"9. Arătând că, într-o perioadă scurtă de timp, puterea sovietică a făcut pentru femei cât n-au făcut într-o sută de ani toate republicile burgheze din lume luate împreună, Lenin chema femeile să participe activ la apărarea și făurirea statului socialist: "Priviți cum femeile noastre, chiar cele de la sate, ard de dorința de a învăța, de a se instrui. Nu vor mai trece mulți ani
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
grijă mai puțin pentru femeia lucrătoare. Pe de altă parte, atelierele speciale pentru repararea efectelor vor îngădui lucrătoarelor să petreacă serile cu lecturi instructive"11. Concepțiile bolșevicilor privind emanciparea femeii trebuiesc privite în raport cu proiectul de distrugere a modelului de "familie burgheză". În acest sens, Lenin afirma că "sentimentul proprietății private este un derivat al ideii de națiune și de familie. Deci, pentru a ucide acest sentiment - dușmanul neîmpăcat al comunismului - trebuie distrus sentimentul de naționalitate și de familie"12. Astfel, o
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
exagerau locul problematicii sexuale în cadrul mișcării muncitorești: "N-am încredere în teoriile sexuale expuse în articole, tratate, broșuri și alte lucrări de genul acesta; pe scurt, mă refer la teoriile acelei literaturi specifice care crește din abundență în răsadnițele societății burgheze. N-am încredere în cei pe care îi preocupă permanent numai problemele sexuale. Îmi pare că această proliferare de teorii sexuale, în majoritate doar ipoteze, de multe ori ipoteze cu totul arbitrare, își are sorgintea într-o necesitate personală, anume
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
luptei comuniste și a construcției noii societăți, femeile devenind luptători în carnavalul unei cauze deghizate 53. Fie că a fost vorba de participarea la mitinguri, la campaniile electorale, la creșterea producției, la refacerea țării și eliminarea din societate a rămășițelor burgheze și înregimentarea în organizații create și controlate de PCR ca Uniunea Femeilor Antifasciste din România, Federația Democrată a Femeilor din România, Uniunea Femeilor Democrate din România sau Consiliul Național al Femeilor, ele au rămas în postura de obiect propagandistic și
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
marxistă. De fapt, comunismul a creat un raport specific cu anumite puncte de vedere ale mișcărilor feministe. 2. Femeia în comunism Concepția despre rolul femeii în societatea comunistă este o consecință, pe de o parte, a criticii marxiste a societății burgheze, pe de altă parte, a principiului egalității depline între indivizi. La originea acestei concepții se află viziunea lui Engels 19 despre istoria instituției căsătoriei. El a ajuns la concluzia că inițial, în istoria umanității, au existat două forme colective de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Nu era una facilă, așa cum ar fi fost traseele prescurtate de ascensiune socială practicate în epocă ("activitate politică", mariaje de circumstanță sau altele). Munca, perseverența și probarea unor aptitudini intelectuale remarcabile au înnobilat parcursul lor. Se înscriau în aceeași logică "burgheză" și urbană a meritocrației intelectuale, care a supraviețuit tuturor regimurilor politice din ultimul secol. Studiile nu ar fi fost suficiente pentru reușita fetelor din acei ani. Sprijinul tacit al familiei le-a însoțit întreaga viață, iar educația școlară sau profesională
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
cu libertatea, spontaneitatea și autonomia intrinsecă specifică actului literar. Iată de ce literatura este în esență și prin definiție nonconformistă. Virgil Nemoianu aduce în discuție, în mod oportun, cazul estetismului european (pp. 6-7), profund polemic și iritant pentru ordinea conservator filistin burgheză (pp. 11-12). Dar la fel de bine ar fi putut să evoce și întreaga querelle des anciens et des modernes, care începe încă în Roma antică prin polemica dintre novus și vetus în poezie. Barocul față de clasicism este subversiv și deci reacționar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de la Action Française a lui Charles Maurras, cu distincția sa cunoscută între Le pays răel și Le pays lăgal a condamnat în mod radical violentele răsturnări ale Revoluției. Formula primește, în mod inevitabil, și o interpretare marxistă: confruntarea dintre Franța burgheză și socialistă. Schema, de un dogmatism total infirmat de evoluția evenimentelor istorice, se regăsește și în politologia românească: Cele două Franțe de Mihai Ralea (București, Ed. pentru literatură, 1962). Carte, azi uitată, de un oportunism ideologic tipic epocii, de reținut
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]