3,183 matches
-
ars ungurii cărțile și icoanele din biserică în ’40. Lasă-i pe comuniști în pace, că ei nu or făcut nimica la oamenii de pe aici”. Se cufundă din nou în muțenie, legând preocupat, cu gesturi experte, trei- patru fire de busuioc cu resturi de lână colorată. Simt că am început cu stângul acest teren, fiind prea „setat” pe alte pelerinaje, din alte regiuni istorice ale României, pe când, aici, istoria și memoria locului sunt diferite ; harta și istoria etnică complicată începe să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
împodobită cu un „acoperământ” magnific, compus din zeci de flori strânse minuțios împreună. Prin observație directă, am putut vedea cum pelerinii adoptau o atitudine reculeasă, parcă intimidați de celebra icoană, o sărutau grăbiți, atingând cadrul acesteia cu mici buchete de busuioc pregătite anterior. Unii scoteau din bagaje, cu gesturi grăbite, veșminte ale celor apropiați pentru a le atinge efectiv de geamul de protecție al icoanei sau de cadrul acesteia. Alții schițează gesturi circulare, ca și cum ar fi colectat lacrimile de altădată. Nimic
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
contactul vizual cu vecinii, apoi cer păstrarea locului. Permanente interacțiuni au loc și cu vânzătorii de suveniruri religioase risipiți de-a lungul traseului (cum este cazul la Iași) sau cu vânzătorii ambulanți de obiecte „de contact” cu racla (batiste, flori, busuioc, iconițe). Or, toate aceste interacțiuni permanente dau sens pelerinajului și cozii în sine. Persoana care intră și iese prea des din rând sau pierde prea multă vreme la tarabele cu suveniruri religioase devine însă suspectă în ochii celorlalți. Cum să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
unei comunități specifice. Miros - miresme Mirosul, sursele de miros sunt omniprezente în cadrul pelerinajului. Tăcută, discretă, ignorată adesea, „aroma” pelerinajului merită să fie luată în considerare. Este dificil de realizat un inventar al mirosurilor și „locurilor” odorifere din cadrul perimetrului pelerinajului. Miros busuiocul și tămâia folosite în timpul ritualului religios, miros florile aduse spre vânzare sau depuse pe racla sfinților. Miros sarmalele oferite la rând pelerinilor, țuica fiartă sau vinul din paharul de plastic. Miros a naftalină, șifonier și bătrânețe hainele de piele, uscate
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Albert, 1996 : 170). În cadrul ritualurilor religioase, mirosurile și „aromatele” (parfumurile) sunt mai mult decât simple senzații neuropsihice, ele fiind învestite simbolic cu calități tactile, de relaționare atât cu instituția religioasă, cât și a pelerinilor (practicanților) între ei. Mireasma persistentă de busuioc uscat din jurul Catedralei din Iași, de exemplu, trasează, pe de o parte, o frontieră „olfactivă” între spațiul pelerinajului și oraș, iar pe de altă parte, „șterge” frontierele dintre pelerini și locul sacru în ansamblul său, dându-le acestora certitudinea că
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
n-apucă să răspundă pentru că intervine puștiul: Mănînci calule ovăz? întreabă, privindu-l dojenitor pe taică-su. Jenat de tot, tatăl dă un răspuns aiuritor: Nu, mulțumesc. M-am lăsat, nu mai beau... De ieri, intervine copilul. Încerc să dreg busuiocul și întreb ca să mă aflu în vorbă: De ce v-ați lăsat? Omul întîrzie puțin răspunsul și puștiul o ia înainte: Pentru că n-are ce să bea. Înțeleg acum totul și la plecare îi ofer o sticlă cu vin. O duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
urmă, o servitoare, lambe, a izbutit să o facă pe zeiță să râdă de glumele ei nerușinate. Demeter nu a primit cupa cu vin roșu oferită de Metaneira, ci a cerut ciceon, un amestec din boabe de orz, apă și busuiocul cerbilor. Demeter nu 1-a alăptat pe Demophon, ci îl freca cu ambrozie și în timpul nopții îl ascundea "ca pe un tăciune" în foc. Copilul a început să semene din ce în ce mai mult cu un zeu: într-adevăr, Demeter voia să-1 facă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sclipici care să dea măcar iluzia polizării. Cum m-au văzut au rămas interziși. Dumneavostră sunteți prozatorul Cutare? Aaaaa, păi, noi căutam un om serios, nu - nu că dumneavoastră ați avea figură de om neserios, Doamne ferește, au încercat să dreagă busuiocul, dar sunteți prea tânăr. Știți, tinerețea are avantajele și dezavantajele ei. Într-un cuvânt, cum a rezumat capul familiei, veterinarul burtos, nu riscăm cu dumneata! Așa a sintetizat, cu o logică brici, după ce s-a codit de ochii lumii. V-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pula»? Poate ne explici și nouă. Că noi nu știm.“ Mă rog, tovarășa avea vreo doi copii, deci erau mici posibilitățile de a nu ști ce denumește cuvântul pe care îl pronunța cu atâta determinare. La care Mirel a dres busuiocul în felul următor. „Da’, ce-ai cu noi, fă, pentru ce să dăm cu var? - n-am zis «pula» am zis «pulma».“ Și așa a decurs conversația asta licențioasă care urmărea să stabilească diferențele de nuanță dintre pulă și pulmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
radiofonice pentru copii: Leac pentru pistrui (Radio București, 1986; Radio Berlin, 1988) și Grădina din sărături (Radio București, 1988). În anul 2000, la împlinirea a 80 de ani de existență a Bibliotecii „Gheorghe Asachi“ din Iași, a realizat, împreună cu Nicolae Busuioc, monografia Biblioteca „Gh. Asachi“ -80. O istorie de suflet și de minte (Iași, Editura Vasiliana ‘98, 2000). A desfășurat o intensă activitate gazetărească în diverse publicații ieșene: „Convorbiri literare“, „Cronica“, „Flacăra Iașului“, „Neamul românesc“, „Opinia“, „24 Ore“, „Viața“ etc. Între
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Regulatoare directe (S.C. „Retrom“ S.A. Pașcani), în 1979; Întreprinderea de Scule și Accesorii speciale (S.C. „Scudas“ Pașcani), în 1979; actuala clădire a Grupului școlar C.F. „Unirea“ Pașcani; clădirea principală a actualului Liceu Teoretic „Miron Costin“; clădirea actualului Grup Școlar „Mihai Busuioc“; clădirea Grădiniței nr. 3 din zona Gării Pașcani. S-a remarcat prin buna gospodărire și înfrumusețare a localității: asfaltări de străzi, amenajări de terenuri sportive, de scări care leagă terasa de sus cu cea de jos, bazinul de înot, plantări
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
băiețel, care a apărut și el, mă lămurește că bunica aceea este doamna Leahu, o veche pacientă care a trecut prin viața mea de medic. Am intrat într-o căsuță scundă, cu tavan de bârne, mirosind a ierburi uscate și busuioc. Bunica plânge, bolborosește ceva și, prin gesturi și cuvinte abia icnite, îmi dăruiește o portocală aurie, frumoasă, aromitoare. Sunt bucuros și mândru; nici nu știu prea bine de ce; parcă mi-a dăruit un mic soare. După o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
acel an. Politica murdară a Oscarurilor nu va înceta, atâta vreme cât va primi o mână de ajutor chiar de unde nu te aștepți. Unul dintre cei mai ocoliți actori de către politicienii oscarezi este un alt genial - Peter O’Toole. Pentru a drege busuiocul unei ediții a Oscarurilor, lui O’Toole i s-a decernat un Oscar onorific. Jignit și înțelegând ce se vrea prin acest premiu, britanicul a răspuns inițial cum se cuvine - a refuzat premiul și a explicat cu umor că de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
breaslă, un traducător capabil să umple trei-patru rafturi. Nimic mai mult. Omul dispăruse în conturul și în respirația meseriașului. Strachina plesnise sub călcătura mea voinicească. Nu numai că mă simțeam vinovat, dar nici măcar nu știam cum aș fi putut drege busuiocul. Într-un fel, convorbirile care urmează sunt o îndreptare a greșelii din urmă cu șapte ani și jumătate. Ele vor să prezinte cititorilor spectacolul unei existențe din care n-au lipsit cumpenele, dramele, dislocările. O viață compusă din renunțări, pasiuni
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
aer. La Concetta am făcut salamuri și cârnați, îi ținea atâr nați, mucegăiau, trebuia să curăț mucegaiul cu o cârpă înmu iată în oțet, și tot așa vreo două luni. Brânzeturile sunt diferite, condimentele sunt altele. Ei folosesc mult oregano, busuioc, rozmarin, salvie, în schimb n-au mărar. Nu mănâncă ceapă sau usturoi, folosesc doar foarte puțin în mâncare. Nu fac mân căruri cu sos, cum e tocănița la noi. Am mâncat câte ceva din bucătăria siciliană, ei se apropie mai mult
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
fi mai crescut. Și când m-au tăiat, Ei m-au îmbunat Că ei mă sădesc, Nu mă secuiesc. Și ei m-au mințit; Că m-au secuit, Jos la rădăcină, Cu fum de tămâie; Mai pe la mijloc, Chiți de busuioc, Tot milă și foc; Sus la crăngurele, Chiți de ocheșele, Tot milă și jele. Eu dacă știam, Nu mai răsăream; Eu de-aș fi știut, N-aș fi mai crescut. Sus, bradule, sus Sus, către apus, Că la răsărit Greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
câine și În cămașă cu arnici roșu la gât. - Câteva exemplare din această floră rău mirositoare, unele de stil, altele de pomină și altele cerșind purificarea pe pragurile bisericilor. - Damele particulare „cu pălărie“ și clientela lor cu gusturi speciale. - Domnu’ Busuioc, patronul femeilor cu rele năravuri și mecenat al cul turii nea mului. - Ultimul bordel din zilele noastre, cu contabilitate normată și cu marfă „raționalizată “ și „la liber“. - Justă recu noaștere a unor titluri de antică noblețe a bordelului și aspră
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
i! Dă-i! Dă-i!“; cum și despre colonelul, destul de vârstnic, care venea cu nevastă-sa să-și cultive amân doi, În acest climat de luxurie tarifată, respectivii lor hormoni sexuali obosiți de o Îndelungă practică a amorului conjugal. DOMNU’ BUSUIOC, COFETARUL MAHALALEI NOASTRE, ERA un chiul băieților, de o seamă cu mine, ai băcanului Ghiță Tănă sescu, botezați mai toți de tata; În [cofetăria lui] cu prăjituri din albuș de ou vopsit și cu cofeturi pentru colivă, toate decolo rate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ai băcanului Ghiță Tănă sescu, botezați mai toți de tata; În [cofetăria lui] cu prăjituri din albuș de ou vopsit și cu cofeturi pentru colivă, toate decolo rate În vitrina prăfuită, nu intra nimeni. Fiindcă adevărata Îndeletnicire a lui domnu’ Busuioc, pe după perdeaua cofetă riei, erau odăile Închiriate de el În hotelul Lambru, mobilate sumar și date apoi cu ora sau cu „randevuul“ prostituatelor care-și recru tau clienții de pe stradă. Cum fu acea vânzătoare de iluzii dibăcită cu ochii miopi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
treapădul ei nocturn pe bulevard, s-a așe zat, de cum a intrat, pe țucal, de unde țipa și ocăra după muște riul prea susceptibil, fugit pe ușă afară și tămăduit pentru multă vreme În ardorile lui erotice. Coana Eliza, nevasta cofetarului Busuioc, era o aspidă, Înțe pată și furioasă pe mine că nu-i zic „sărut mâna“ ca ceilalți băieți, nepoții ei. Fiindcă, mai Înainte de a o ști cucoană, auzisem că fusese și ea clienta odăilor, cu ora sau cu randevuul, a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noastră de acum o jumătate de veac, căruia Îi citesc aceste amintiri, m-a dus deunăzi În cimitirul negus torimii, „Sfânta Vineri“, [la] figura 4 unde am citit, săpată pe les pedea mecenatului culturii neamului și exploatatorului pros titua telor Busuioc, următorul epitaf cu ortografie proprie: FAMILIA G.I. BUSUIOC DECEDAT 28 DECEMBRIE 1924, ÎN ETATE DE 67 ANI SE ODIHNEȘTE ACI ÎN PUMUNT NEGRU MĂ DUC CE VOI PĂȚI NU șTIU DACĂ VREȚI șTIRI VENIȚI LA MINE SĂ VI LE DAU
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Îi citesc aceste amintiri, m-a dus deunăzi În cimitirul negus torimii, „Sfânta Vineri“, [la] figura 4 unde am citit, săpată pe les pedea mecenatului culturii neamului și exploatatorului pros titua telor Busuioc, următorul epitaf cu ortografie proprie: FAMILIA G.I. BUSUIOC DECEDAT 28 DECEMBRIE 1924, ÎN ETATE DE 67 ANI SE ODIHNEȘTE ACI ÎN PUMUNT NEGRU MĂ DUC CE VOI PĂȚI NU șTIU DACĂ VREȚI șTIRI VENIȚI LA MINE SĂ VI LE DAU CU SOȚIA SA ELIZA DECEDATA LA 1932, IULIE
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce simte pentru el. Nici o zi nu este la fel cu cealaltă, fiecare zi e cu secretul ei, iar ziua ce urma avea să fie altfel. D. Incertitudini și emoții Ajunsă în camera ei, din cauza emoțiilor, cu sufletul ca un busuioc înflorit, nu reușise să adoarmă imediat. Simți o vibrație în stomac, se plimbă prin casă de colo până colo zicând: ,,Trebuie să recunosc, sunt îndrăgostită. Ochii lui m-au impresionat. Par ca două stele luminoase care mă urmăresc. Parcă ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
lăicioară așternută cu o velință vărgată; pe sfoară la uscat, smocuri-smocuri de ierburi și rădăcini; ochii lui se opresc și adastă îndelung pe trupul lui Iisus răstignit pe o cruce cioplită în lemn de stejar...În aer plutește aromă de busuioc și tămâie. Oștean de-al lui Vodă? întrebă bătrânul cu mirare. Străinul tace. Își scoate spada, o pune pe masă lângă o carte mare, groasă, cu coperte roase, ferecate. Îl scutură un fior, dinții îi clănțăne mărunt-mărunt. Se sprijină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
slăbuță, stingheră, ca o pisicuță uitată în ploaie. Voichița, de emoție, gâfâie ușor, cu buzele întredeschise. Ștefan îi îndepărtează o șuviță lipită pe frunte. Voichița zâmbește, face o plecăciune și cântă încetișor presărând flori: De Sânziene, pentru Măria ta: cicoare, busuioc, sulfină, rozmarin, mărgăritar și... și "Nu mă uita". Cântă, după cum cere datina: "Să răsară florile, Să le-adune fetele, Să le pună pe mărgele, La sânul inimii mele, Eu îl rog pe neicuța, S-o culeagă ușurea, Arz-o focu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]