3,002 matches
-
Șase luni și-a ros coatele pe băncile școlii! Numai ea știe ce greutăți a înfruntat. Dar acum, ce mai, pornește tractorul cît ai clipi! Un Lanz rusesc, în doi timpi, cu un singur piston. Îmbrăcată cu pufoaică rusească, cu căciulă cu urechi, și unsă de uleiuri din cap pînă în picioare, Anica era modelul femeii implicate în pregătirea viitorului luminos al țării. Dar ce frumos vorbea fata asta! Femeia va fi egală cu bărbatul în comunism... Doar un pic cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întreabă ceilalți, oprindu-se. Acolo, între bulhace, uite cum se hîrjonesc! Lupii erau cam la un kilometru de noi, preocupați cu joaca lor, dar eu vedeam lup pentru prima oară. Părul, atît cît era de mare, s-a ridicat sub căciulă. Stăteam pe loc și în lumina aceea misterioasă pe care Luna o arunca pe zăpadă, vedeam foarte bine cele trei jivine jucăușe. Cei mari aveau trei bîte în mîini, aveam și eu un băț gros, dar dacă... fiecare își apăra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Sînt copii care pot să vadă... Asta cam așa este, aprobă lumea. Să punem și un paravan în spate. Se ridică prea mult devizul. Îl facem din scîndură, se oferă proprietarul unui gater, el însuși cu o muscă mare pe căciulă. Asta să fie contribuția noastră la proiect. Alături să punem un coș de gunoi. Lumea părea entuziasmată și ca întotdeauna trebuia să mai apară un cîrcotaș. Era chiar agentul sanitar-veterinar. Dar cu spălatul pe mîini? Cei prezenți ar fi suportat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ar vrea, trebuie să-l tolomonesc. Ba o să vrea, se repede bietul om. Trebuie să mai dai pentru... Lasă, doamnă Colentina, de asta mă ocup eu. Eu ți-am zis, ripostează baba cam furioasă. Doamna Colentina a avut dreptate. Dan Căciulă a devenit incompatibil și... șeful a pus pe altul de după el pe listă. Ce nervos era Donose! A alergat la doamna Colentina și a cerut ferm să-l bojgonească pe șef. Să-i meargă ca la cei nebuni... Să moară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
serviciu este vorba, ci despre mica celulă, familia sa, fundamentul existenței umane. Mulți sau multe se vor întreba, de ce dom'le, de ce el și, la o adică, de ce nu ea? Întrebare fără rost pentru că răspunsul este mereu același. El poartă căciula, deci este îndrituit să se considere capul. Pentru că doar capul este adecvat purtării de căciulă. Mai este un motiv, dar minor. Anume că el este șeful pentru că este mai puternic, mai agresiv și mai prost crescut, adică fără maniere. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se vor întreba, de ce dom'le, de ce el și, la o adică, de ce nu ea? Întrebare fără rost pentru că răspunsul este mereu același. El poartă căciula, deci este îndrituit să se considere capul. Pentru că doar capul este adecvat purtării de căciulă. Mai este un motiv, dar minor. Anume că el este șeful pentru că este mai puternic, mai agresiv și mai prost crescut, adică fără maniere. În ce mă privește, tind spre a-i da dreptate lui, deoarece prin București odată am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
necaz. Și noi, tot de necaz, completează confrații. Politică de nivel continental Nu știu cum vă simțiți dumneavoastră, stimați cititori care vă delectați citind aceste rînduri, cînd faceți o faptă condamnabilă din toate punctele de vedere și vă simțiți cu musca pe căciulă. În ce mă privește, vă mărturisesc că sufăr mult timp după ce am făcut o faptă reprobabilă și simt, așa, o rușine, o mustrare de conștiință, că parcă îmi fierb creierii. Duminică am fost la vot la secția din Galata, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Paharele aduse sînt umplute cu vin vechi, gălbui. Fiecare își umezește buzele ușor și nu aduc laude licorii lui Bachus. Dinspre nord apar nori negricioși, leneși și pîntecoși. Uită-te, arată ea, norul acela are forma unui om cu o căciulă imensă, cu barbă și în mînă are un pahar. Alături, mai spre nord, pare a fi un cap de bivol, gata să-l străpungă cu coarnele. Cei doi se întrec în a remarca jocul norilor bătuți de vînt și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pare a fi un cap de bivol, gata să-l străpungă cu coarnele. Cei doi se întrec în a remarca jocul norilor bătuți de vînt și se amuză de rapiditatea cu care realitatea se schimbă. Bărbatul tău nu mai are căciulă. Și nici pahar. Din nou se îmbrățișează, apoi privesc spre cazanul lor care se întunecă. Se pregătea atît lumea animală, cît și cea vegetală, de primirea averselor de ploaie. Furioase sau nu, dar întotdeauna aducătoare de seva vieții, apa. Primele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cimitir pe sub un nor cît cerul de mare, cenușiu-negrui, care slobozea fără nici un efort miriade de fulgi grași, puțin cam lipicioși și deloc jucăuși. Cădeau liniștiți și se alăturau semenilor lor pentru a îngroșa stratul de omăt. John nu avea căciulă și fulgii s-au așezat în părul său bogat, reușind să clădească și acolo un strat de cîțiva centimetri. La început scutura zăpada aceea care se aciuase în podoaba sa capilară, apoi a renunțat, mai ales că și ceilalți prezenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pungești. - Pe primul plan se situau haiducii. Acest obicei era apanajul flăcăilor ajunși la maturitate, cu armata făcută. Făceau repetiții intense - pregătind o adevărată piesă de teatru cu Iancu Jianu. În ajunul Anului Nou se îmbrăcau în costume naționale, cu căciuli brumării pe cap, cu plete și puști de lemn în spate, încălecau pe cei mai frumoși cai din sat și la lăsarea serii defilau țanțoși, dus-întors, de câteva ori, pe strada principală a târgului. Admirați de aproape întregul sat. După
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
faci cu ea? Când o cantitate suficientă de oameni ajunge să gândească astfel, dictatura - dură sau de catifea - e iminentă. Un lucru par să fi înțeles fără greutate românii tranziției: libertatea e suspensia regulilor. Poți, în sfârșit, să arunci cu căciula-n sus, să-ți faci de cap, să-ți dai drumulă Ai voie să fii iresponsabil, ai voie să n-ai nici un Dumnezeu. Ai drepturi cu toptanul, ai tone de drepturi, n-ai decât drepturi! Orice intervenție a autorității e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Dar și Natura o cunoaște, tot prin eufemisme, chiar În gura unui popor la care ea, pălăria, s’a pripășit recent. O pălărie umblă după Soare: inflorescența florii-soarelui. Iar animalele, și ele fără a fi prea multe, agreează pălăria sau căciula. Cucul, o floare, care poate fi Geranium phaeum, plină de esențe volatile, un neam al inului sau Campanula patula, clopoțeii. Dar ce-i seamănă mai bine decât o ciupercă, chiar dacă nu chiar toate au propriu-zis o pălărie? Și astfel de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
odinioară, o groapă arsă pe dinăuntru, cu grâu, alta să-l cari la târg Într’un sac, alta să-i oferi unui cumpărător o baniță acolo... Desigur, omul și-a pus Întâi cumpărătura În traistă, În poalele cămășii ori În căciulă; când, desigur, Încăpea; o reminiscență e poate păstrarea ouălor În mălai, ca amintire a valmei de cumpărături din traistă... Exista și un primordiu a ceea ce știm astăzi: erau produse, dar și cantități/capacități, la care recipientul nu era nici mare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pilă, căci grea viață duce acum, de când cântecul păsărelelor e acoperit de strigătul ucigaș al gaterelor. Doar că azi am să fiu mai dur, căci o iubesc mult. Și-mi iau o mască umană. Căci numai așa pot umbla cu căciula’n mână pe la casele mari ale Europei, doar-doar o pica ceva, Întotdeauna condiționat la greu, În loc să valorific ceea ce capăt pe gratis zi de zi. Adică porția de Soare pe care pisica știe s’o folosească, iar acele case mari să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
hârtii... și, evident, să plătească birul. - Împacă-te și tu cu gândul. Chiar dacă acele hârtii doar dublează datele pe care zapciul le are deja În calculator, motiv pentru care hrănești și un ajutor de zapciu, du-te chiar acum, cu căciula’n mână, la ajutor, roagă-l să te ierte că-i tulburi sorbitul cafeluței și pufăitul ciubucului și să binevoiască să-ți primească banii. Cum spui tu, birul pe bir. Dar, ca să scapi de umilință, fă și tu ca alții
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
până la 20, închiriază caii cei mai frumoși din sat, plătind gospodarilor de la care i-au luat, cu o zi de coasă în sezonul de vară. Atât feciorii, cât și caii lor pe tot timpul ceremonialului cununiei sunt împodobiți sărbătorește, cu căciuli sau pălării cu vârste cu flori cât mai colorate pe cap, cu recăle pe care își prind în ace de siguranță sau își cos sumedenie de cârpe sau batiste frumos lucrate de fetele satului. De obicei, feciorul e ajutat să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
plouă cu beșici, ploaia e de durată. - Dacă se lumină după ploaie spre munte, iar în jos se păstrează vreme închisă, timpul bun nu-i de durată. - Dacă pe vreme frumoasă dimineața, pe Negoiu se vede un nor ca o căciulă, vine furtună. - Dacă rândunelele zboară pe jos, razant cu pământul, va ploua. Explicația: insectele care constituie hrana acestora au aripile grele de umezeală și sunt nevoite să zboare jos. - Dacă porcul umblă cu paiul în gură, vremea se răcește. - Dacă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vedea, cel mai neaoș dialect de pe Olt. Odată intrat în compartiment, harapul nostru a dat binețe după cuviință, și-a scos desagii de pe umăr și i-a aruncat fain frumos în cușeta de deasupra capului, și-a agățat recălul și căciula în cui și s-a așezat cuminte ca omul la drum. Consătenii noștri mureau de curiozitate șă știe cu ce fel de ființă aveau de a face. Mai văzuseră ei negri, că mai umblaseră prin lume, dar chip de cioban
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
un tufiș, și negru o intrat după ea so cate acolo-n tufiș...» Și tocmai când povestitorul nostru, conductorul trenului a deschis ușa compartimentului ca să anunțe: - «Urmează Făgărașul !!!». Negroteiul nostru și-a luat atunci desagii repede pe umăr, recălul și căciula din cui, și a ieșit grăbit din compartiment, fără să uite să spună: - «No, zâua bună că eu, mă rog frumos, aci cobor». Și se făcu nevăzut. Rămași în tren, cei doi prieteni ai noștri, Ion și Gheorghe au avut
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
principiul politic al naționalităților ne vin de acolo, se hotărî să plece spre apus de soare. Astfel în anul 1879 îl găsim la Paris, minunându-se de măreția «orașuluilumină». Prin bulevardele largi și împodobite de splendoarea feerică a vitrinelor, cu căciula n stânga și cu măciuca-n dreapta, Badea Cârțan avea iluzia că se află într-un palat regesc. Și aici, ca peste tot pe unde a umblat, el a stârnit curiozitatea tuturor celor cu care se întâlnea. Un grup de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ai acelor vremuri, de rapacitatea boierilor cu sau fără rang, unul din voinicii cetei sale venea atunci, taman din Streza Cârțișoara. Era cel mai în vârstă din ceata ce purcese a se constitui. Ridicat în picioare, după ce își scoase domol căciula, dezvelind o frunte înaltă, dreaptă, încununată de o chică lungă, ușor înspicată cu fire albe la tâmple, cu o față mare, prelung brăzdată de multe și adânci suferinți, cu sprâncenele îmbinate, nas ciolănos, mustăți castanii, bărbie împinsă o leacă înainte
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
sufletul, ființa, viața, privin d-o... vecinic privind-o234. Adesea revin crâmpeie de auroportret tușate în unde melancolice sau ironice: Existența ideală a acestor reflecțiuni avea de izvor de emanațiune un cap cu plete de o sălbăticită neregularitate, înfundat într-o căciulă de miel. Sau: Uh! Ce frig... îmi văd suflarea și căciula cea de oaie/ Pe urechi am tras-o zdravăn iar de coate nici că-mi pasă/ Ca țiganul, care bagă degetul prin rara cas/ De năvod cu-a mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de auroportret tușate în unde melancolice sau ironice: Existența ideală a acestor reflecțiuni avea de izvor de emanațiune un cap cu plete de o sălbăticită neregularitate, înfundat într-o căciulă de miel. Sau: Uh! Ce frig... îmi văd suflarea și căciula cea de oaie/ Pe urechi am tras-o zdravăn iar de coate nici că-mi pasă/ Ca țiganul, care bagă degetul prin rara cas/ De năvod cu-a mele coate eu cerc vremea de se-moaie235. Câteodată apare ici-colo câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
are accente din proza lui E.T.A. Hoffmann: Privea în păretele afumat la umbra sa proprie, mare și fantastică. Lampa fâlfâia lungă, ca și când ar fi vrut să ajungă tavanul, iar umbra lui... ca o mreajă neagră cu nasul lungit, cu căciula lăsată pe ochi, părea că începuse o vorbire lungă cu el268. Dragostea pătimașă pentru cărțile și manuscrisele vechi este o altă parte a caracterului său care-i întregește portretul: Eu singur... cumpăram cu toptanul, biblioteci risipite al oamenilor bătrâni a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]