11,853 matches
-
curta un cioroi mititel, mierla fredona un nou cântecel și greierul s-a abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul călca-n schimbul doi și masa pe domn broscoi. De pe scrin papagalul împăiat țipa să iasă la concurat iar bondarul între flori bâzâie că a fost deranjat de la mimoză unde-și înmuia buzele-n polen iar caia cerea ploaie că este
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
din ce în ce mai frumoasă, dar alintată peste măsură. Cât era ziua de mare, împreună cu alți copii, Viorela alerga pe câmpii, pe dealuri, prin lunci și prin păduri, după păsări cărora le distrugea cuiburile și le spărgea ouăle, dacă găsea pui îi omora. Călca și rupea plantele pe unde trecea apoi le arunca, copacilor în care se urca rupea fără milă ramurile acestora. În tot ceea ce făcea, punea o răutate de nemăsurat. Într-o zi a intrat în grădina unei gospodine din sat, când
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
În tot ceea ce făcea, punea o răutate de nemăsurat. Într-o zi a intrat în grădina unei gospodine din sat, când aceasta era la muncă pe ogor și a rupt toate florile apoi le-a aruncat în drum, să le calce căruțele, care veneau sau se duceau la câmp. Când a fost întrebată, de ce a făcut așa, a spus: „nu se poate ca florile acelei gospodine să fie mai frumoase ca ale mamei mele”. Toate necazurile pe care le producea plantelor
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ceva sau doar i se părea. Atâta liniște nu a mai avut ocazia să întâlnească undeva, dar pentru că asta nu era treaba lui, își vedea de drum, mergând agale pe o potecă. Deodată a auzit un zgomot ca atunci când cineva calcă pe frunze și vreascuri uscate, nu deranjează dar determină pe cei din jur să ciulească urechile și să afle că mai este cineva care tocmai și-a anunțat prezența. Asta s-a întâmplat tocmai în momentul când trebuia să urce
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vadă fața, insul era din cale afară de hidos. Amintindu-și de sfaturile zânei și de faptul că era milos din naștere, l-a prins pe străin bine cu o mână de sub braț și cu privirea înainte să vadă pe unde calcă, fiind ajutat de lumina de la lanternă, a atacat panta dealului din fața lor. Cât ai da binețe au urcat panta aceea și când au ajuns în vârf s-au așezat pe o buturugă pentru a-și trage sufletul. După aceea insul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cosit de curând și uscat, pentru a-l aduce acasă. Dondonel a luat în primire cotețul de unde avea de scos gunoiul și de alimentare cu apă și mâncare a porcilor. În timp ce scotea gunoiul, unul din porci făcea din nou mizerie, călcând pe gunoiul adunat grămadă și împrăștiindu-l. Lui Dondonel nu-i plăcea, de aceea l-a mai înțepat cu furca, l-a mai lovit cu lopata, dar fără rezultat. Cu toate acestea a terminat de curățat și a adus apă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Lui Dondonel nu-i plăcea, de aceea l-a mai înțepat cu furca, l-a mai lovit cu lopata, dar fără rezultat. Cu toate acestea a terminat de curățat și a adus apă și mâncare. Același porc nu stătea locului, călca pe locul în care s-a adus mâncarea. Atunci Dondonel n-a mai putut răbda și s-a gândit că porcul acela trebuie pedepsit. A căutat prin camera unde urma să locuiască cu Dondică și a găsit un brici. S-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dar nu am știut că azi ești țâfnos. Te știam glumeț, vesel și uite că m-am înșelat. -Sunt foarte supărat, vecină. -Dar ... ce ți s-a întâmplat? Nu ... cumva ai probleme cu sănătatea? -Mai rău; un băiețel m-a călcat și mi-a spart casa. -Cum așa? -Cât se poate de simplu, eu mă grăbeam să trec peste o cărare și să mă duc într un loc unde am mirosit că voi găsi crini cu floarea galbenă. -Altă plantă cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ai mei care au pățit la fel ca mine. Copiii le-au distrus casele și vrem să facem plângere împotriva lor. -Și crezi că rezolvi ceva cu asta? -Sigur că da, altădată să ne ocolească și să nu ne mai calce. -Te privește, dar nu te gândești cât trebuie să mergi ca să ajungi acolo? -Dar nu este departe, mai ales că voi merge clandestin... cu o căruță -Stai, melcule, că mă faci să râd, zise râma, cum ai să mergi clandestin
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
șopârle au propus forului coordonator să fie aspru pedepsiți copiii care rup, din greșeală sau voit, cozile șopârlelor. Un alt subiect aprins a fost acela despre modul în care sunt distruse casele melcilor de către persoane care, în loc să-i ocolească, îi calcă pur și simplu. Melcii s-au plâns că trebuie să consume o mare cantitate, din rezerva internă, de alantoină la refacerea caselor. Dar voi, șopârlelor, de ce vă plângeți? Șiu că vă puteți regenera cozile dacă le-ați pierdut sau dacă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Căiță între timp. -De unde știi că este greu și fioros? -Că sunt animale grele, mi-am dat seama după cum au culcat iarba; că sunt fioroase, mi-am putut dat seama după mirosul adânc primit de plantele pe unde au călcat pentru că unele au murit, iar altele au imprimat în structura lor mirosul greu de suportat din cauza căruia abia respiră. -De la ce animale crezi că este mirosul? a insistat cu întrebările gărgărița. -Nu-mi dau seama, cred că nu sunt animale
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pomenise până atunci între semenii lui, Marele șarpe și-a ridicat amândouă capetele împodobite cu niște ochi mari și curioși ce priveau la animăluțul care își dădea importanță și-l întrebă: -De unde ai apărut și cum îndrăznești să-mi calci teritoriul, pipernicitule? -Cu mine vorbești, namilă afurisită? -Da, cu tine. Pentru că vorbești necuviincios și ai călcat pe teritoriul meu fără să mă întrebi, s-ar putea s-o pățești urât. De obicei, cu musafirii sunt cumsecade la început până aflu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ochi mari și curioși ce priveau la animăluțul care își dădea importanță și-l întrebă: -De unde ai apărut și cum îndrăznești să-mi calci teritoriul, pipernicitule? -Cu mine vorbești, namilă afurisită? -Da, cu tine. Pentru că vorbești necuviincios și ai călcat pe teritoriul meu fără să mă întrebi, s-ar putea s-o pățești urât. De obicei, cu musafirii sunt cumsecade la început până aflu dacă sunt buni pentru burta mea. După ce cred c-o să-mi placă încerc să-i mănânc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cât a existat comunitatea, niciunul dintre urieși nu a văzut-o pe Uriteea transformându-se așa cum au auzit. Zeița locuia într-un adăpost sub pământ, loc pe care nimeni dintre locuitori nu-l văzuse, fiindcă nu le era permis să calce prin acel loc. Fiind considerat sacru, era păzit de gărzi foarte bine pregătite ca luptători. Doar Uran avea voie să intre la zeiță, ocazie cu care se puneau la punct treburile comunității, în special cele de război. -Să aveți sănătate
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
reuși să sfârșim lupta cu bine, scăpând odată pentru totdeauna de acești păgâni. -Dacă și Măria ta crede în izbândă, înseamnă că nu ne rămâne decât să așteptăm în liniște ascunși pe toloacă și apoi să zdrobim dușmanul care ne calcă în picioare de atâta vreme. -Trebuie să înțeleg, viteazule Amar, că ai pregătit o socoteală aparte? Abia aștept să ne întâlnim după închinăciune, zise Uran ca apoi să se îndrepte spre partea de nord a adăposturilor, unde locuia Zeița. În
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
vicleni au mânat caii în așa fel că au scăpat de țepușe, înaintând mai departe victorioși. La cinci metri de gard, aria de paie îmbibată cu mult seu lichid a izbucnit în flăcări în momentul când primii călăreți barbari au călcat zona. Astfel luptătorii uri au putut vedea primii barbari care au năvălit în teritoriul lor. În totală beznă barbarii cădeau secerați la pământ, unul câte unul, fiind uciși de către uri care acționau în liniște și totală disciplină fiind ajutați și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
te împotrivești? Ca răspuns la întrebarea lui Zombo, s-a auzit din partea de nord a locului un ropot de cal și o voce care striga: -Eu, barbar scârbos, conducătorul și stăpânul acestui ținut pe care binevoiești cu nerușinare să-l calci și să-l batjocorești. Între timp toți barbarii care au încercat să fugă, cât și cei răniți, au fost dezarmați. Amar, Bursu și Pădur umblau printre luptători să vadă care-i situația și, când au auzit vocea stăpânului lor, au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ortodoxe să dezmintă rapid această afirmație. În acest punct, Mihălcescu îl menționa pe Șerboianu, deși nu-i dădea numele, încriminându-l fără nicio reținere: "Trebuie ca Biserica [...] să ia cele mai servere măsuri împotriva acelui călugăr vagabond, care a îndrăznit că calce în crematoriu și să oficieze slujba pogribaniei, dând prin aceasta cenușarilor putința să denatureze adevărul și să tâlcuiască minciuni fără rușinare"214. Concluzii: între două definiții ale curajului Activitatea arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu în mișcarea cremaționistă din România pune
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
afla! Te-am făcut din pământ, pe care-l înzestrasem prin suflarea-Mi de viață cu nemurire și eternitate, ca prin el, să te ridici spre Mine, Spiritul suprem după al Cărui Chip și asemănare ai fost creat. Mi-ai călcat porunca, dar te-ai înfrânt pe tine însuți. Blestemat fie, deci, acest pământ și-n trudă să-și scoți hrana de pe el. Întoarce-te, deci, la el, căci din el ai fost luat! Din tot textul scripturistic, nu rezultă altceva
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
El "căldura credinței plină de Duhul Sfânt", "lumina, care luminează pe tot omul ce vine în lume", a înviat din morți, ridicându-ne pe noi, muritorii, la cunoașterea supremului Adevăr. A înviat Christos, viața noastră a înviat; Cel Care a călcat în picioare toate prejudecățile omenești; a înviat adevărul; a înviat Acela Care nu se uită la fața omenească, ci la inima sinceră și duhul umilit; a înviat Acela, Care dându-Și seama de importanța focului, atât în materia neînsuflețită, cât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
l-ai simțit. Ci numai acel biet soldat, rămas cu trupa. Soldatul văzând pericolul, trezește trupa; ia arma comandă "foc"; începe lupta; e conștient că "statul major" are un plan oarecare de luptă și că el, pornind la atac a călcat "disciplina" ostășească, dar... pericolul fiind mare, instinctul de conservare obștesc îi poruncește să calce această disciplină și, ori să moară, ori să biruiască. Biruiește!... Va fi judecat și pus în lanțuri pentru călcarea disciplinei, dar în același timp, pe cap
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
trezește trupa; ia arma comandă "foc"; începe lupta; e conștient că "statul major" are un plan oarecare de luptă și că el, pornind la atac a călcat "disciplina" ostășească, dar... pericolul fiind mare, instinctul de conservare obștesc îi poruncește să calce această disciplină și, ori să moară, ori să biruiască. Biruiește!... Va fi judecat și pus în lanțuri pentru călcarea disciplinei, dar în același timp, pe cap i se va pune cununa de laur a eroilor; va fi purtat în triumf
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
puțin, afirmând că existența lor și legătura dintre noi cei vii și ele. Însuși Biserica creștină afirmă aceasta, când face pomeniri pentru "păcatele veniale" ale celor dispăruți. Mare greșeală fac, deci, urmașii unui mort, a cărui ultimă dorință îi este călcată în picioare. Când nu cred și nu se așteaptă, va apărea spectrul celui mort și-i va mustra pentru nerespectarea ultimei sale dorințe. "Ultima dorință" nu aparține celor vii, ci celor morți și ei sunt aceia care-și vor da
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de senzație" a secolului: masacrul colectiv provocat de ciocnirea unor bande de derbedei sau de spectatorii imbecili ai unui meci de fotbal, asasinatul prin metodele spectaculoase ale înjunghierii, strivirii, zdrobirii, sufocării, călcării în picioare, strângerii de gât. Viața aceasta răsturnată, călcată în picioare, sfărâmată, strivită, negată oferă un spectacol oribil! Însă această negare a vieții nu este diferită de cea care prezidează în fiecare zi adunarea a milioane de ființe umane în fața micului lor ecran, oroarea acestei negări nu este diferită
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nou și Însoțitorul lui protestă pe limba lor, de parcă nu era de acord să traducă acele ultime cuvinte. Dar cel mai tânăr insistă, pe un ton autoritar pe care Alatriste nu i-l auzise niciodată Înainte. — Zice cavalerul, traduse Buckingham călcându-și pe inimă, În spaniola lui imperfectă, că nu contează cine sunteți, nici care vă este meseria, pentru că domnia voastră ați procedat cu noblețe nelăsând să fie asasinat ca un câine, banditește... Zice că În pofida primei dumneavoastră intenții, se consideră Îndatoratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]