26,421 matches
-
uitându-se precaută la rana de pe scalp. - O să-ți aduc niște machiaj. Îmi închipui că singura atenție cosmetică ce li se arată aici pacienților e la morga Ashford. Am ridicat ochii spre ea, privind-o mai atent. Demonstrația ei de căldură și de îngrijorare conjugală mă surprindea în mod plăcut. De-a lungul ultimilor ani, distanța mentală dintre slujba mea de la studiourile din Shepperton unde se produceau reclame pentru televiziune și propria ei carieră înfloritoare la departamentul de excursii în străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
paginile revistelor informative. Catherine mă lăsă să mă odihnesc, luând cu ea jumătate dintre florile pe care le adusese. Fiindcă cel mai în vârstă dintre doctorii asiatici o privea din ușă, ezită la piciorul patului meu, zâmbindu-mi cu o căldură bruscă, nesigură parcă dacă mă va mai revedea vreodată. O infirmieră întră în salon cu un bol în mână. Era nou-venită în secția accidente, o femeie cu aspect rafinat, aproape de patruzeci de ani. După un salut plăcut, trase cuverturile deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
încrengătura lor de drumuri de acces și sensuri giratorii. Acestea împrejmuiau vehiculele aflate jos ca pereții unui crater cu diametrul de mai mulți kilometri. Tăcerea stăpânea încă peisajul. Ici și colo, un șofer se foia nervos la volan, blocat în căldura soarelui; și-am avut brusca impresie că lumea se oprise. Rănile de la genunchi și de la piept erau emițătoare întoarse spre o serie de transmițătoare, purtând semnalele, necunoscute mie, care aveau să deblocheze acea imensă stază și să-i elibereze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fața în jos pentru a-mi lăsa sperma să i se scurgă din vagin, apoi se ridică din pat și păși vioi în baie. În cursul săptămânii următoare, Catherine pluti prin sălile de plecare ale aeroportului ca o regină în călduri. Uitându-mă la ea din mașină în vreme ce Vaughan o curpindea cu privirea lui bolnavă, mi-am simțit prohabul cum se umflă, penisul apăsând volanul. Capitolul 13 - Ai terminat? Helen Remington îmi atinse umărul cu o mână nesigură, de parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a coapsei, chingile formau adâncituri pronunțate, albii de piele înroșită săpate sub formă de catarame și cârlige. Când i-am desfăcut proteza de la piciorul stâng și mi-am plimbat degetele de-a lungul scobiturii adânci lăsate de cataramă, am simțit căldura și catifelarea pielii încrețite, mai excitantă ca membrana unui vagin. Acel orificiu depravat, invaginația unui organ sexual aflat încă în stadiul embrionar al evoluției îmi aduse aminte de micile răni de pe propriul corp, care încă mai purta contururile tabloului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de transmisie al mașinii, cu mâinile pe arborele cotit, rotind picioarele ca să propulsez vehiculul. Lumina de deasupra autostrăzii crescu în intensitate, precum soarele arzătoar al deșertului. Cimentul alb deveni un os curbat. Valuri de neliniște împresurau mașina ca acumulările de căldură ridicându-se vara din asfaltul încins. Coborând ochii spre Vaughan, am încercat să-i controlez spasmul nervos. Mașinile ce ne depășeau erau acum supraîncălzite de lumina soarelui, și eram sigur că trupurile lor metalice, aflate la doar un pas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
propus să fac propagandă nici unui partid politic. În definitiv, fiecare dintre noi are libertatea alegerii și desigur are anumite simpatii și antipatii. Dacă vreun partid ar fi posesorul unic al adevărului, situația ar fi simplă: l-aș recomanda cu toată căldura. În schimb subliniez ideea potrivit căreia dezinteresul față de politică și viața publică, adică până la urmă lipsa conștiinței civice (lipsind de la votare, votând ca alții ori „cu mânie”, din răzbunare), poate conduce la o criză mai puternică a societății noastre, de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pentru că cei aflați în ultimii patru ani la cârma țării au știut să le exploateze în mod dibaci și profesionist condiția de săraci. Diversele pomeni - atât de incriminate de către oameni cu buzunarele pline - de la cornul și laptele la ajutoarele pentru căldură, au jucat un rol probabil hotărâtor, deoarece pentru săraci și foarte puțin în plus contează enorm. Fără îndoială, a cântărit greu în balanță propaganda de delegitimare a cotei unice de impozitare a veniturilor proiectată de opoziție. A contribuit de asemenea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Mesianismele istorice sunt calea sigură spre sclavie, algoritmul umilirii individului, în numele unei fictive libertăți colective. Cinismul profesioniștilor puterii îi repugnă acestui îndrăgostit de absolut. [...] Constrâns să vegheze între cei patru pereți ai unei celule înghețate (nu i s-a dat căldură), izolat vreme de zece ani de semenii săi, Djilas descoperă tâlcul ideii de identitate a sinelui. Îndărătul neputinței aparente se află colosala forță a gândului, destinul autonom al ideilor pe care nimeni nu le poate îngrădi în cămașa de forță
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și a stalinismului nu au fost capabile să rezolve problema performanțelor economice tot mai slabe:” Dintre toate țările din est, cel mai rău se prezintă România, cu o economie deteriorată aflată pe picior de război, lipsuri de alimente, absența de căldură și electricitate în timpul iernii și practic nici un fel de bunuri de consum. (Vladimir Tismăneanu, „Ireversibilul declin”, eseu transmis la Radio Europa Liberă, în luna noiembrie 1981). De asemenea, „în 1989, deși România anunța rambursarea datoriei externe, criza economică devenise acută
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ȘEFUL DE GARĂ Șeful de gară din Mohoreni încerca să dezlege o integramă foarte grea. Careul chiar era intitulat „Asta-i... grea!“. În gură, omul ținea o țigară. Stătea în ghișeul de bilete, unde pusese și radiatorul. În biroul lui, căldura s-ar fi evaporat într-o sutime de secundă, poate din cauza geamului care nu se închidea bine sau din cauză că încăperea era mult prea mare. Stătea deci în ghișeu, totuși îi era frig. Aruncă o privire nămeților de zăpadă de pe peron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
scriitori de mâna a doua. Noi nu ne-am apărat; știam din experiență că invadatorii nu stăteau mult, din cauza climei noastre temperate. Dar romanii aduseseră cu ei o invenție nouă: Gorfa. O piatră sfântă, adusă tocmai din India, care răspândea căldură în jurul ei. Cu ajutorul ei, topiră ghețurile eterne, alungară urșii și focile, iar peștii muriră în apa clocotindă. Poporul norvegian era disperat: barbarii triumfaseră! Dar spiritul nostru de luptă nu fusese încă înfrânt. O cale de scăpare continua să existe. Sfatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
norvegian era disperat: barbarii triumfaseră! Dar spiritul nostru de luptă nu fusese încă înfrânt. O cale de scăpare continua să existe. Sfatul bătrânilor de la Markafjald se adună în peștera Rengersfengen. Acolo, pe întuneric, își uniră mâinile cu pielea crăpată de căldură, ziseră cuvintele magice, învățate de la strămoșii lor, și făcură, din ultima zăpadă a Norvegiei, un bulgăraș. „Veljegard! Veljegard! Veljegard!“, strigară toți în cor, iar bulgărele începu să crească, și crescu și crescu, până ce căpătă dimensiunea unui bărbat norvegian. Plângând, bătrânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
că Verdy era Manchester United și F.C. era Manchester City. Apoi se gândi că supa era gata. Apoi se întrebă dacă Suki va accepta invitația. Probabil că da, își zise. Femeilor japoneze le plăcea fotbalul. Urlau ca niște lupoaice în călduri când jucătorii intrau pe teren. Probabil că sunt excitate sexual, gândi Shuoke. Apropo de sex, își zise, oare Suki n-o să creadă că o invit la meci ca să mă culc cu ea? Pe de altă parte, oriunde ar fi invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
În cealaltă limbă, în limba tăcută la care trimit toate cuvintele din cărțile pe care credem că le citim... Credem... De ce „credem“? Mie-mi place să citesc, să citesc cu-adevărat... Ludmila e cea care vorbește astfel, cu convingere și căldură. E așezată în fața profesorului, îmbrăcată simplu și elegant, în culori deschise. Felul ei de a fi, plin de interes pentru ceea ce-i poate oferi lumea, îndepărtează abisul egocentric al romanului sinucigaș, care sfârșește prin a se scufunda în sine însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
te arunci și tu... Ești protagonistul absolut al acestei cărți, de acord, dar crezi că asta îți dă dreptul să ai relații trupești cu toate personajele feminine? Așa, fără nici o pregătire... Nu era suficientă povestea cu Ludmila ca să dea intrigii căldura și grația unui roman de dragoste? Ce nevoie ai să te încurci și cu sora ei (sau cu cineva pe care tu o identifici cu sora ei), cu această Lotaria-Corinna-Sheila care, dacă te gândești bine, nici nu ți-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rochie pentru fiica surorii sale. Duminică fuseseră la biserică și o femeie leșinase în mijlocul unui imn. Sora ei o ajutase să-și revină și-i fierseseră niște ceai într-o încăpere de lângă biserică. Femeia era prea grasă, povesti ea, și căldura o doborâse, dar își revenise repede și băuse patru cești de ceai. Era de loc din nordul țării, urmă ea, și avea doisprezece copii în Francistown. — Prea mulți, comentă Mma Ramotswe. În vremurile astea moderne nu-i bine să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și-mi povestea entuziasmat despre păsările pe care le vedeam și despre șopârlele pe care le zăream furișându-se prin praful drumului; în câteva zile învățase cum se numea fiecare. Și priveam cum răsare soarele în spatele nostru și-i simțeam căldura. Știți cum este, Mma, acolo, la marginea lui Kalahari. E acel moment al zilei în care cerul este alb și pustiu și în aer plutește mirosul acela pătrunzător și nu vrei altceva decât să-ți umpli plămânii până la refuz. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un motiv sau altul, șerpilor le plăceau mașinăriile și nu o dată descoperise șerpi somnolenți, încolăciți în jurul vreunei piese a aparatului la care s-a întâmplat să lucreze. De ce făceau asta, habar n-avea; e posibil să aibă o legătură cu căldura și mișcarea. Oare șerpii visau la locuri speciale anume create pentru ei? Or fi crezut că există un rai al șerpilor pe undeva? Un loc unde totul e la nivelul solului și nu există nimeni care să calce pe ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
purta un colier migălos lucrat și niște cercei mari. Femeia zâmbea strâmb, cu capul înclinat, în ciuda greutății cerceilor și a disconfortului evident provocat de colier. Domnul J.L.B. Matekoni și Mma Ramotswe parcară vizavi, la umbra unui salcâm. Întârziaseră puțin și căldura după-amiezii își făcea deja simțită prezența. Până-n amiază, orice vehicul lăsat la soare avea să fie aproape imposibil de atins, cu banchetele prea fierbinți pentru pielea pasagerilor și cu volanul ajuns un inel de foc. Umbra avea să împiedice toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
domnule J.L.B. Matekoni, dar n-ai vrea s-o întâlnești din nou și să-l vezi și pe băiat? În cameră se așternu tăcerea. Nu se auzea nimic în afară de câte un scârțâit al acoperișului de tablă, care se dilata de căldură. Domnul J.L.B. Matekoni se uita în pământ și își aminti, pentru o clipă, ce a însemnat copilăria lui acolo, în sătuc, cu mulți ani în urmă. Își aduse aminte cum se bucurase de bunătatea mecanicului auto local, care-l lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe secretare să-și folosească potențialul maxim. Mma Makutsi se uită în sus, de parcă ar fi vrut să scruteze tavanul pe care-l spărsese. Dar nu văzu decât scândurile familiare din tavan, plin de urme de muște și vălurit din cauza căldurii. Dar, în momentul acela, nici măcar tavanul din Capela Sixtină n-ar fi putut fi în ochii ei mai splendid, mai plin de speranță și bucurie. CAPITOLUL DOISPREZECE O noapte la Gaborone Singură în casa ei din Zebra Drive, Mma Ramotswe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
CAPITOLUL ȘAISPREZECE Familia Domnul J.L.B. Matekoni era conștient de faptul că stătea chiar sub o creangă de salcâm. Se uită în sus și, pentru o clipă, văzu în cele mai mici amănunte conturul frunzelor proiectate pe cerul pustiu. Chircite din cauza căldurii de după-amiază, frunzele erau ca niște mânuțe împreunate într-o rugă; o pasăre, o coțofană oarecare, slinoasă și ca vai de ea, era agățată ceva mai sus pe o cracă, cu ghearele bine fixate, aruncând săgeți din ochii ei negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe cosmonauți de micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se lăsă furată de metaforă și își imagină dubița albă în spațiu, plutind încet pe un fundal de stele, și pe ea, pe Mma Ramotswe, de la Agenția de astronaute nr. 1, plutind imponderabilă, răsturnată cu capul în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nord, trase la peron; un marfar încărcat cu minereu de cupru extras din minele din Zambia era garat, iar mecanicul stătea la taclale sub un copac cu un angajat al căilor ferate. Un câine cu un picior schilodit, leșinat de căldură, trecu șchiopătând pe acolo. Un copilaș curios, cu muci la nas, îi aruncă lui Mma Ramotswe priviri furișe, de după o masă, apoi se ascunse chicotind când ea îi zâmbi. Urma trecerea frontierei și coada ce înainta greoi în fața clădirii albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]