2,578 matches
-
se Învârtoșase, fără voie, În prohab... Oliver se cutremură de groază. Încercă să țipe, dar limba parcă i se lipise strâns de cerul gurii. Dădu să fugă, dar picioarele Îi Înțepeniseră pe linoleum. Stătu așa, cu chipul palid și ochii căscați În gol, simțind cum din vene i se scurge toată vlaga. Și asta n-a fost tot. Căci În urma femeii-girafă a venit femeia-capră, care, după ce l-a curățat de frunze, și-a desfăcut picioarele cruciș, chemând cu behăitul ei subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și În lat abdomenul. „Păi, tocmai această lipsă vă face să suferiți atât... Golul atrage gol și plinul plin”, filozofă celălalt. „Gândiți-vă, câți oameni nu ajung la sinucidere tocmai din cauză că nu reușesc să-și umple golul ce li se cască În conștiință?! Aici intervine chiar un paradox: cu cât caută să-și umple acest gol, cu atât prăpastia dinăuntru se lărgește... Iar când ajung să apeleze la gestul final, ei nu-și dau seama, nici măcar În ultima secundă, că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o peliculă suțire... Unul sprijinea sabia de un picior, celălalt de altul. Medicul Își ațintea ochii spre domnitorul ce se Înălța la orizont, dar orizontul se rotea și tot ce fusese sus era acuma jos. În plus, un jos se căsca În dreapta sa și un sus În stânga. Sau viceversa. Cuza se afla multiplicat În patru locuri. Cu sabia la șold, genunchiul Îndoit și privirea ațintită-n depărtare. Privirile celor patru Cuza se Întretăiau Într-un cerc, care se cufunda deseori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
târau În genunchi, unul În fața celuilalt. Fusese aceasta doar o scurtă iluminare? Galeria oarbă palpita În urmă. Drumul ales fusese unul ce ducea În beznă. Oare mai exista și un altul, mai puțin bătătorit? Acum Între bărbat și femeie se căsca din nou aceeași veche și mereu nouă prăpastie de carne. Biciuindu-se, stomatologul Paul Încerca să-și treacă armata de costume peste hăul căscat Între un eu și alt eu... Rochia Mathildei se rotea În aer ca un carusel, Înghițind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
beznă. Oare mai exista și un altul, mai puțin bătătorit? Acum Între bărbat și femeie se căsca din nou aceeași veche și mereu nouă prăpastie de carne. Biciuindu-se, stomatologul Paul Încerca să-și treacă armata de costume peste hăul căscat Între un eu și alt eu... Rochia Mathildei se rotea În aer ca un carusel, Înghițind unul după altul mulțimea de costume ce se agățau de ea. Privindu-le cum dispar unul câte unul În abisul fără fund, Înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Fumează. Suflă fum și vorbe În urechile lui Noimann, năpădite de păienjeniș.... Soarele ce s-a Înălțat pe cer varsă scrum pe nări. Caldarâmul e plin de mucuri de țigară. Bucăți de ziare putrezesc În coșurile de gunoi. Rigolele sunt căscate ca niște guri, dedesubtul lor sunt canale. Labirinturi ce străbat În cercuri mari și mici orașul. Înăuntrul lor sunt fetuși morți.... Trupul de sticlă lunecă peste lichidul ce s-a vărsat din el. Piciorul aflat mereu la câțiva pași În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
plin câmp. Câmpul semăna cu un disc. Un disc plat, fosforescent, cu câțiva arbuști presărați pe alocuri, ce se roteau pierind În urmă. Ici-colo răsăreau ca din pământ pâlcuri de oameni, numai bărbați sau numai femei, Îmbrăcați ca de sărbătoare, căscând gura după locomotivă. Oameni În toată firea care se bucurau la vederea trenului ca niște copii. Unii Îi făceau semn cu mâna, alții fluturau din coase sau lopeți. Se Înghionteau unii pe alții, arătând cu degetul spre călători. Câțiva alergau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
freelance. De când am fost dat afară de la rubrica de divertisment. Ieșeau bani buni din chermezele alea de presă: timp de zece minute împărțeam câte-o vedetă de cinema cu o duzină de alți oameni de media, încercând cu toții să nu caște. Premiere de filme. Lansări de albume muzicale. Lansări de carte. Ai mereu de lucru, dar ajunge să-ți exprimi o singură părere greșită și ai zburat. Studioul de film amenință că-și retrage publicitatea de la ziar și - abracadabra - semnătura ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
plastic au pocnit, fâșiile au căzut. Și o fetiță trandafirie, goală pușcă, atârna din pumnul detectivului ridicat înspre tavan. Părul ei blond cădea în bucle, măturând podeaua. Brațele goale îi spânzurau de o parte și de cealaltă a capului. Gura căscată într-o uimire mută îi arăta dinții albi, mici cât niște perle, și cerul gurii roz și neted. O fetiță la vârsta vânătorilor de Paști după ouăle de ciocolată, a primei împărtășanii și a statului pe genunchii lui Moș Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scânteieri vâscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i‑ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adâncurile adâncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care‑l purtau, cum se prăvăleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
asupra „oamenilor simpli” dar, vorba lui Eminescu: Ai noștri tineri la Paris (și nu numai) învață La gât cravatei cum se leagă nodul și-apoi ni vin de fericesc norodul Cu chipul lor isteț de oaie creață. La ei își cască ochii săi norodul Că-i vede-n birje răsucind mustață, Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele și viața lor nu și-o muncesc și-o plimbă. și-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
avusese în el speranță. Acum nu mai avea. Înfrunta criza, produsul unei forțe științifice pe care crezuse că o poate stăpîni. Dar nu era așa. Devenise încă un element al unui tipar întreg de tehnici de o exactitate superbă care căscaseră o prăpastie tot mai mare între amenințarea lor clară față de persoana lui și capacitatea sa de contracarare. Încercările lui de a-i convinge fură înfrînte. Viața lui depindea acum de unele evenimente care aveau să se producă de la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
IMPERIAL. LA ȘAPTE TREIZECI SE DUSESE ÎNTR-UN MIC RESTAURANT LINIȘTIT. IEȘIND DE ACOLO DUPĂ O ORĂ ȘI JUMĂTATE, SE DUSESE LA UN SPECTACOL DE TEATRU CARE SE TERMINASE LA UNSPREZECE ȘI CINCIZECI ȘI TREI DE MINUTE. DE ATUNCI HOINĂRISE PRIN ORAȘ, CĂSCÎND GURA LA UNA ȘI LA ALTA. NU SE GÎNDISE SĂ ASCULTE BULETINELE DE ȘTIRI. HABAR N-AVEA DE NIMIC. LUCRU INCREDIBIL, S-AR FI PUTUT PRĂBUȘI JUMĂTATE DIN LUME ȘI EL SĂ NU ȘTIE. PRINȚUL DEL CURTIN VORBI DIN NOU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
supuse calm arestării. După o clipă simți cu ușurare că el, pe care datoria inexorabilă îl silise să-și trădeze prietenul, avea să moară la rîndul lui. cincisprezece O spărtură în coridorul principal al palatului și găuri mari de energie căscate de-a lungul coridorului însuși trădau locul în care se desfășurase lupta. Aflat lîngă Împărăteasă, Prințul Del Curtin spuse îngrijorat: ― Maiestate, n-ar fi bine să dormi puțin? E trecut de patru. Și întrucît Făuritorii de Arme încă n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Și-am așteptat... Înserase mai de-a bine; Crengi uscate, peste mine, Bâzâind la vântul strâmb, Îmi ziceau răstit din drîmb... Năzdrăvana de pădure Jumulită de secure, Scurt, furiș, Înghițea din luminiș. Din lemnoase văgăuni, Căpcăuni Îi vedeam pieziș Cum cască Buze searbăde de iască; Și întorși Ochi buboși Înnoptau subt frunți pestrițe De păroase, De bărboase Joimarițe. Și cum stam sub vânt și frig Strâns cârlig, Iscodind cu ochii treji Mai de sus de bârnă drumul, Unde seara țese fumul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mării de aer Toarce gâtul ca un caier, În patrusprezece furci, La raiele; rar, la turci! Bată, într-un singur vin: Hazul Hogii Nastratin. * Colo, cu doniți în spate, Asinii de la cetate, Gâzii, printre fete mari, Simigii și gogoșari, Guri cască când Nastratin La jar alb topește in, Vinde-n leasă de copoi Căței iuți de usturoi, Joacă și-n cazane sună, Când cadâna curge-n Lună. Deschideți-vă, porți mari! Marfă-aduc, pe doi măgari, Ca să vând acelor case Pulberi, de pe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând, movilă, prin negurile plate, Morți goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate. GEST Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros Și cariul, și custurea, ți-l trec de-acum. Ca mine Vei ispiti, la rîndu-ți, temutele destine Urcând și tu sub cerul de fier și chinoros. Te-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai puteau răbda, și atunci scoteau cuțitele, încălecau pe cai și începeau să jefuiască tot ce le ieșea în cale. În acest dezmăț era multă disperare, dar țiganul ajuns în această clipă nu mai putea da înapoi, în urma lui se căsca o prăpastie. În acele momente de furie și disperare, spuneau legendele lor, se zămisleau cei cărora le punea Dumnezeu vioara în mână. Și ea fusese zămislită într-o astfel de clipă de disperare. I se dăruise harul, dar i se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nas și cu un fel de bucurie idioată în vene, îmi vine să strâng în brațe pe toată lumea, deși nu am niciun motiv de fericire idioată, un tânăr se uită peste ochelari la mine și mă întreabă "it's OK?", casc ochii la el și îi răspund: "it's OK", nu înțeleg nici eu de ce sunt atât de fericită, azi dimineață am intrat în baia superbă, totul era alb, totul strălucea de curățenie, am dat drumul la duș să nu izbucnesc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ultima oară, v-ați întâlnit în oraș ca doi străini, v-ați plimbat pe străzi în timp ce el îți spunea povești cu roș cocoș, tu ardeai de dorințe, te-a băgat într-o cofetărie, ți-a cumpărat o înghețată și a căscat îndelung până ai terminat de mâncat, îți venea să fugi, erai atât de umilită încât îți venea să intri în pământ, el se uita plictisit la tine, nu mai aveai putere nici să te miști de pe scaun, într-un târziu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
te miști de pe scaun, într-un târziu te-ai ridicat, ați plecat din locul acela ca de la mort, fără să scoateți un cuvânt, ție îți vuia capul de gânduri nespuse, corpul tău era aprins de dorințe neîmplinite, el a mai căscat o dată îndelung, în mijlocul străzii, ți-a zâmbit cu zâmbetul acela catifelat și s-a scuzat ca întotdeauna, "te rog să mă ierți, dar sunt foarte ocupat", veșnica scuză, și tu nu te mai saturi de aceste umilințe, nu poți renunța
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prind de mână și să-l extrag din pericol, dar n-am reușit a-l desprinde și a-l mântui de cablul cel foarte încâlcit, încât bușteanul cel purtat de sforul apei negre l-a tras cu el Cu ochii căscați de groază l-am urmărit, privindu-l neputincioși pe Cărare, cel căruia i se spunea "francul și pasul", fiind scump la mers, cum se ducea, înaintând vijelios, zbătându-se între buștenii întunecați, tot mai departe și mai departe Și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la cale, ne-am aciuat și noi, iarăși, care pe unde putea: unii pe geamblacul sondei, alții iar în scrânciob, curmându-și spinarea în frânghii Iar în tăcerea, cu foșnet de ape și de catran, l-am auzit pe Braiu căscând mai tare decât toți și socotind a nu fi înțeles, decât de noi, cei care divănisem daravera cu Armata noastră mititică, a mormăit, printre căscaturi Zicându-mi: don Căpitan de la Armată, dați comanda de voie pentru stingere, că soldatul Braiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prăpădit, într-o amară primăvară. A scuturat din cap și întorcându-se la masă, cu mersul lui de estropiat, completă vinul din pahare, umplându-le ochi: La voia dumneavoastră! le ură el, înălțând cupa cu vin profiriu. Koșon și Iovu căscau în răstimpuri, trăgând a somn... ...A doua zi-dimineața, o ciocănitoare harnică renunțase demult să mai toace, în felul ei, pe la toate ferestrele copacilor cu pielea crăpată, când Profetul a ieșit în ogradă. Deși avea pe el și vestonul și caftanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dereticăm prin convicțiuni, rânduindu-ne viața pe făgaș bun, să optăm pentru impulsuri originare, autentice. Acesta era ennui-ul tinereții lui, care se spulberase, sufocat în torentele de nămol ideologic ale epocii trecute... Zoe turna cafeaua aburindă în cănițele de porțelan, căscând și frecându-se pe ochii somnoroși, înainte de a se plânge de insomnia-i fără leac: -Tu! nu știu cum poți, tu, să dormi ca butucul. Stau în pat, mă uit la tine ore în șir și tu nici măcar nu te întorci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]