16,527 matches
-
stogurile de fân din preajma lor. Pe cer, nici urmă de nori! Iar în zare, se profilau piscurile albe ale Munților Rodnei. În celelalte părți ale orizontului se vedeau sate și iarăși sate, pe spinările aurii ale dealurilor peste care sclipeau căsuțe și cabane mărunte de tot. Rotind privirile, m-am oprit o clipă asupra pădurii în care aterizase acel fantastic obiect cosmic. Acolo nu se vedea nimic deosebit. Doar bradul din preajmă se uscase aproape de tot, devenind roșcat, ca o pană
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
facă pași mici în sus, în urma ei. Așa că, se prefăcu că nu vede că el vine după ea, însă mergea încet, s-o poată ajunge. În curând îl simți pe Ionuț aproape, în urma ei. - Bunica! De ce sunt așa de mici căsuțele pe dealul acela? - Care căsuțe ? Aha, alea ? Păi acolo e departe, e alt deal, de-aceea casele se văd mici... - Dar văd o pădure acolo, nu vine lupul să mănânce copii? - Vine și lupul, dar ia numai copii obraznici ! Aici
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
în urma ei. Așa că, se prefăcu că nu vede că el vine după ea, însă mergea încet, s-o poată ajunge. În curând îl simți pe Ionuț aproape, în urma ei. - Bunica! De ce sunt așa de mici căsuțele pe dealul acela? - Care căsuțe ? Aha, alea ? Păi acolo e departe, e alt deal, de-aceea casele se văd mici... - Dar văd o pădure acolo, nu vine lupul să mănânce copii? - Vine și lupul, dar ia numai copii obraznici ! Aici chipul lui Ionuț se întunecă
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
mare grijă, căci în ea aveam radiocasetofonul meu cel nou, la care țineam tare mult. Și ce priveliște plăcută mi-a oferit drumul: trunchiuri zvelte de brazi, drepte ca niște coloane într-un templu infinit! Am străbătut poienile verzi, tăinuind căsuțe frumoase ici și colo, văile largi cu sate părând prospere, susurul odihnitor al câte unui pârâu de munte. Am simțit vântul plăcut răcorindu-mi fața și umflându-mi bluza. Iar eu îngânam voios o plăcută arie din "Tanhauser" de Wagner
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
și-a făcut casă mai la vale, să nu umble așa de greu pe munții ăștia ? - Ei, ce știi tu micuțele ! Așa s-a trăit mai demult, pe coamele munților. Iar acum, la bătrânețe, nu te-înduri să-ți lași căsuța în care ai trăit toată tinerețea, toată viața, și să te muți la vale, unde e multă lume ... înghesuială. Așa suntem noi, oamenii de pe munte, vrem să trăim cât mai liberi, în liniște, până la adânci bătrâneți ! Intrară în pădure. Nici
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
tufe. A, nu fusese decât o pasăre, un sturz. Pasăre vioaie, pestriță, se topi și ea repede în tufăriș. Mai încolo, copilul se aplecă și luă în mână ceva de jos. - Ce e asta, bunica ? - E un melc. Vezi ce căsuță are pe spate? Când se sperie, se ascunde în cochilie, adică căsuța asta, împreună cu căpșorul și cornițele pe vârful cărora sunt ochii lui. Ia atinge cu degetele ochișorii lui. Ionuț așa făcu. Melcul își feri capul cu ochișorii în cochilia
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
se topi și ea repede în tufăriș. Mai încolo, copilul se aplecă și luă în mână ceva de jos. - Ce e asta, bunica ? - E un melc. Vezi ce căsuță are pe spate? Când se sperie, se ascunde în cochilie, adică căsuța asta, împreună cu căpșorul și cornițele pe vârful cărora sunt ochii lui. Ia atinge cu degetele ochișorii lui. Ionuț așa făcu. Melcul își feri capul cu ochișorii în cochilia lui, încât i se vedea doar puțin din piciorul cărnos. - Ia așteaptă
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
vișinul meu cu leagăn de lanțuri, nici nucul bătrân. El, gutuiul, avea un farmec aparte dacă mi- a rămas în suflet. Mai tarziu, când eram deja școlărite, verișoară mea și cu mine, treceam pe sub el și ne făceam jocuri, încropeam căsuțe pentru noi și pentru păpuși, făceam corturi din presurile mătușii și bunicii, așezăm lemnișoare găsite în curte, construind etajere, dulapuri cu mintea noastră de fetițe ingenioase. Cred că gutuiul meu era fericit. N- am stat de vorbă cu el, poate
GUTUIUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380021_a_381350]
-
sălbatice și reci precum inima stâncilor din care s-au năsut și care își feresc privirile oarbe de strălucirile dureros de albe, ce se revarsă în cascade tăcute orbitoare. Pe unul din brațele descărnate ale mărului din spatele casei se lăfăie căsuța vrăbiilor și a pițigoilor, agățată acolo de Ionică și Violeta, cu două zile în urmă. Bunicul îi ajutase să construiască din scândurele adăpost păsărelelor din livadă explicându-le că iarna bate la ușă și ele au nevoie de un adăpost
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
o oarecare măsură aceasta depinde și de mine, mă împac cu gândul, și-mi spun că, dacă mă incomodează ceva, trebuie să mă străduiesc și eu puțin, pentru a se schimba ceva în ecuație”. Și începuse prin a-și vinde căsuța de la poalele muntelui, unde visase că-și va crește peste ani nepoții și se mutase la bloc, devenind vecina Smarandei. Dacă avusese sau nu, un soț, Smaranda nu aflase, pentru că despre el nu vorbea niciodată. Ca și cum nici n-ar fi
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
se întâmplă atunci când încalci regulile oceanului, îl mângâie pe spate fiica regelui, nu mă așteptam să găsesc un căluț de mare în zona aceasta. - Căutam un loc în care să stau puțin singur. Am șaptezeci de frați din cauza cărora în căsuța noastră e o hărmălaie de nedescris. Nu-mi pot auzi nici măcar gândurile! Nu mi-am dat seama unde am ajuns decât atunci când era deja târziu. Anemona se hotărî să îl ia pe căluțul de mare cu ea. Chiar avea nevoie
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
a determinat să-ți pui acele întrebări interesante?” În ultima zi de permisie după ce am participat la câteva din petrecerile acelor tineri, m-am dus să o vizitez pe bunica mea ce locuiește în acelaș oraș cu noi într-o căsuța modestă însă curată, îngrijita, cu o grădină de flori în fața casei deși are optzeci de ani chipul ei, întreaga ei înfățișare este o imagine autentică a modului cum îmbătrânesc oamenii ce toată viața lor s-au încrezut în Dumnezeu, ea
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
Umbrele își lasă pe satul din dâmb Poalele câmpiei înflorind ninsori Iarăși se-aranjează pentru sărbători. Vetrele bătrâne întețesc iar focul, Din icoane plânse crește busuiocul. Lacrima-nghețată într-un vâsc sfios Ne vestește Anul Nou și cu folos. La căsuțe sure îngropate-n nori Vin cu-alai de îngeri fete și feciori Și cântă colinda din străbuni lăsată, Veșnicia clipei bate iar în poartă! foto interet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Veșnicia clipei / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VEȘNICIA CLIPEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382073_a_383402]
-
mai întâlnește cu ea acum, când mergea acasă, o face mâncare pentru câini. Dar intrând în casa scării, nu se mai întâlni cu ea, și cu niciun vecin, așa că urcă treptele până la etajul doi la el, liniștit. După ce intră în căsuța lui, ajunse lângă salteaua lui relaxa, se aruncă pe ea cu burta în jos și în cinci minute, adormi buștean. Referință Bibliografică: Căpitanul Vasile (4) / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi
CĂPITANUL VASILE (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381997_a_383326]
-
în care are loc povestirea noastră, era situat chiar pe un ostrov întins și înalt de lângă apele cele mari ale fluviului, înconjurat de malurile înalte. Sus, pe creasta colinei, se vedea un sat, precum miile de sate din Deltă, cu căsuțe mărunte, multe, pierdute printre pâlcuri de copaci de rodii, curmale și măsline, iar peste toate, cel mai încântător, străjuiau pâlcurile de palmieri. Ajungând în satul de pe ostrov, găseai o priveliște care impresiona ochiul : căsuțe făcute din cărămizi de lut cu
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
miile de sate din Deltă, cu căsuțe mărunte, multe, pierdute printre pâlcuri de copaci de rodii, curmale și măsline, iar peste toate, cel mai încântător, străjuiau pâlcurile de palmieri. Ajungând în satul de pe ostrov, găseai o priveliște care impresiona ochiul : căsuțe făcute din cărămizi de lut cu paie, acoperite cu împletituri de papură. Printre acele căsuțe multe și sărăcăcioase, se vedeau slabe garduri din împletituri de stuf. Rareori, în acele ocoale din jurul caselor, apărea câte o vită nu prea prosperă, câteodată
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
rodii, curmale și măsline, iar peste toate, cel mai încântător, străjuiau pâlcurile de palmieri. Ajungând în satul de pe ostrov, găseai o priveliște care impresiona ochiul : căsuțe făcute din cărămizi de lut cu paie, acoperite cu împletituri de papură. Printre acele căsuțe multe și sărăcăcioase, se vedeau slabe garduri din împletituri de stuf. Rareori, în acele ocoale din jurul caselor, apărea câte o vită nu prea prosperă, câteodată vreo doua-trei oi, sau vreo capră. Păsări nu erau prin curte, dar erau destule prin
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
pășune, se vedeau întinderi nu prea mari cu parcele de culturi de grâu, orz, ceapă și zarzavat. Deși mici, loturile de pământ erau îngrijite, frumos împrejmuite, chiar dacă nu prea prospere. Și mai pitoresc era când te apropiai de câte o căsuță simplă a locuitorilor din acel sat, care erau evrei, supuși în țara Egiptului. Ce atrăgea cel mai ades privirea era viața de familie din curtea gospodăriilor. Casele bieților oameni aveau cel mult două încăperi, folosite fiind ca magazii de cereale
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
și toate vasele de bucătărie erau prin curte, pe sub umbrare de frunze, sau pe jos pe rogojini, ori atârnate pe garduri și ramuri de copaci, să fie cât mai aproape, mai la îndemână, lângă vatra de foc. Dintre sutele de căsuțe, una atrăgea privirea cel mai mult. Era casa evreului Efraim. Ziua, o femeie tânără, Hannah pe nume, având fața arsă de soare și părul negru, înveșmântată în cămașă lungă, albastră și încinsă cu sorț de împletitură de papirus în jurul taliei
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
de cină, îi învăță Hannah cum trebuie să trăiască niște copii buni al lui Iehova. După ce copiii din preajma casei lui Hannah se liniștiră, și fuseseră hrăniți cât de cât, pe când întunericul începea să cuprindă satul și întinderile Deltei, la poarta căsuței apăru un om înalt, ars de soare, cu păr negru, cârlionțat, și cu o bocceluță în mână. - Efraim ! Ai venit ? Aveam grijă să ajungi cu bine acasă ! Vino să te îmbăiezi și să-ți pun ceva de mâncare, zise Hannah
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
pe lacul înghețat bocnă cu schiurile sau cu sky bordurile. Pe marginea șoselei vedeai mașini parcate în refugii fără nicio persoană pe lângă ele, lăsate în voia sorții. Am văzut niște stațiuni montane care se rezumau doar la o îngrămădire de căsuțe și de bungalouri acoperite cu zăpadă, iar printre nămeții de peste un metru descopereai o mulțime de mașini parcate. Era weekendul care se continua cu zilele libere de 1-2 mai iar norvegienii plecaseră de acasă pentru toată această perioadă. Șoseaua pe
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
zâmbi privind zecile de lumânări ce el le aprinse pentru ea. Încet, urcă cele patru trepte și ajunse pe prispă, apoi deschise ușa și intră în casă. Pe șemineu o aștepta un alt bilet pe care scria: urmează lumânările. În spatele căsuței mai era o altă ieșire care dădea înspre pădure și drumul era trasat cu lumânări. Ieși afară și urmă lumânările care o duceau spre pădure. Își frecă brațele, dar nu mai era deloc încântată să fie acolo și chipul mamei
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
New York în mijlocul pădurii, fără să prevină pe nimeni. Tora era la curent, dar ea avea atâtea probleme încât numai la ea și Mike nu se gândea. Panicată își privi telefonul. Nimic, nici măcar o linie. Înfrigurată se întoarse cu fața spre căsuța mică și urâtă, scufundată în noapte și realiză că cineva stinsese luminările dinăuntru. Era din ce în ce mai sigură că i se întinsese o cursă. Cum putuse să fie atât de naivă? Panicată, o luă la fugă spre casă, rugându-se să ajungă
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ADIO... ÎNCHINATĂ MAESTRULUI ION UNGUREANU Autor: Iacob Cazacu Istrati Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului La petrecerea de-adio cu Ion Ungureanu Plâng scriitorii, plânge tot neamul... Nucul, izvorul și căsuța îi simt lipsa, Suflarea toată de la Nistru pân-la Tisa... Un fiu de dac din doine plămădit S-a stins în dor și multă așteptare, Să vadă visul nostru împlinit: O Dacie în vechile-i hotare. Cu visul- acest măreț în
ADIO… ÎNCHINATĂ MAESTRULUI ION UNGUREANU de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380437_a_381766]
-
În chip de tandru, mândru curcubeu, La sfat cu sfinții printre staruri, Ajutat de îngeri și de Dumnezeu El va uni a noastre vitregite neamuri. La petrecerea de-adio cu Ion Ungureanu Plâng scriitorii, plânge tot neamul... Nucul, izvorul și căsuța îi simt lipsa, Suflarea toată de la Nistru pân-la Tisa... Referință Bibliografică: Adio... Închinată Maestrului Ion Ungureanu / Iacob Cazacu Istrati : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2228, Anul VII, 05 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iacob Cazacu Istrati : Toate
ADIO… ÎNCHINATĂ MAESTRULUI ION UNGUREANU de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380437_a_381766]