2,283 matches
-
cu versuri în revista Famila, 1969, și Flacără, 1975, și a mai publicat doar câteva puține poeme în Steaua, Orizont, Luceafărul, cât și în culegerile județene. Terminase Filologia la Oradea și Filosofia la Cluj, era profesoară navetistă într-un mic cătun numit Dobricul Lăpușului, mergea zilnic 7 km pe jos, dus și întors prin noroaie, în cizme de cauciuc, din Târgu Lăpuș, unde stătea în gazdă, apoi s-a mutat și a locuit singură într-o cămară părăginită a școlii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Gogol își propune să găsească teme noi. Nu încearcă să-i imite pe scriitorii momentului, nici măcar să-i imite pe deja multimitații scriitori străini, ci caută resurse acolo unde nimeni nu mai căutase. Prima lui lucrare importantă este Serile în cătunul de lângă Dikanka. Tocmai ajuns la Petersburg, fuge înapoi în Malorusia (Ucrainaă, pentru a găsi poveștile, povestirile pe care să le spună la Petersburg. Le găsește, le scrie, redescoperă un întreg amestec de folclor cu muzici, cu naratori, țigani, cazaci, superstiții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
ce Înțeles o fi avînd el pe platourile Anzilor? Oricum, e insinuat misterios În numele rîului Urubamba. Mai este și un Luigi de Ruba, unde avem de-a face, desigur, cu un italic, fie un aristocrat mărunt, legat de numele vreunui cătun de prin Egade sau Lipare, vreun colț de stîncă acolo, asupra mării, fie cu un tîlhar care și-a preschimbat porecla În renume, „rubare“ Însemnînd În italiană nici mai mult, nici mai puțin decît „a fura“, iar „Ruba“ tălmăcindu se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dată era să nu mai vadă lumina soarelui. Iarna, ziua siberiană nu ținea mai mult de trei, patru ceasuri. Izbucnea ca o văpaie și se stingea cu aceeași repeziciune. Pomean lua de fiecare dată cu sine cîte un mujic din cătunul prizonieratului său, pare-se că asta era regula, iar de la o vreme, Îl prefera pe Zahar, un tînăr bălai și gros, puternic ca un taur, ajutor potrivit la scosul căruței sau al saniei din cîte o capcană ori la oblojitul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
simbrie numai lui Zahar. Bănuielile s-au mai domolit după vreo lună, iar În primăvară, odată cu plecarea hanților spre nord, văzîndu-l că nu se duce cu ei, s-au stins de tot. Și-a reluat robota de poștaș pentru toate cătunele din acel cot al rîului Obi și s-a ținut de ea pînă la sfîrșit. De fiecare dată cînd ajungea la oficiu, lăsa cîte o scrisoare pentru ai lui. La eliberare, Împreună cu roșii, a ținut să dea și pe la centrul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
hazardate, comunistoide: „Ce le mai place oamenilor proprietatea particulară, avutul personal, rezonanțele pronumelor posesive! [corect ar fi fost «ce le mai plac», n.n.] Mă întreb ce i-a apucat de s-au împărțit în țări, orașe, județe, districte, regiuni, sate, cătune, de ce fiecare dintre noi simte nevoia unei bucăți de pământ a lui, grădina lui, livada lui.“ Întrebare puerilă, care ține nu de nonconformism, ci de o incapacitate de a înțelege existența. În alte cazuri autorul reacționează ca un anarhist față de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
coada ochiului, fragmente dintr-un portret al mâniei. Maxilarele Încleștate, ochii aproape ieșiți din orbite, obrazul alb, fără sânge, mâna dreaptă strângând convulsiv mânerul sabiei. Erau amândoi flămânzi și murdari. Cu o seară Înainte Alexandru o luase Înainte, spre un cătun alcătuit din câteva case risipite pe versantul abrupt al vârfului Arșița Caprei. Îi ieșise În cale un bătrân scund și slab, pe nume Gligor Ailenei, care se Învoise să le dea să mănânce să-i lase să se spele. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că asist la o minune. La un eveniment irepetabil. Pentru prima oară În istoria cuceririlor otomane, o țară a căzut și s-a ridicat. Oamenii care ieșeau din cetățile asediate veneau din infern. La fel oamenii din satele eliberate, din cătune, din colibe, din păduri. Incredibil. Absolut incredibil. Văd Dunărea. Ceea ce e un capăt de drum. Observ că cei doi frați Oană au dispărut. Nimeni nu-mi explică unde. Ceea ce este deja un răspuns. Când nimeni nu știe nimic, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
definitiv școala, mă găsesc în sala de așteptare a gării. Unde voiam să plec? Oare aveam planuri de călătorie? Eram oare atras spontan spre sud? Să-mi iau tălpășița, chiar dacă ilegal, în zona aflată sub ocupație americană, unde, într-un cătun prăpădit între Altötting și Freilassing, speram să-l regăsesc după oarecari căutări pe camaradul meu Joseph, pentru ca, dând încă o dată cu zarurile, să-mi caut câștigul în viitor? Mă văd neajutorat în sala de așteptare a gării din Göttingen, printre băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
călătoriei cu trenul de la Göttingen la Hanovra sau dacă ea s-a desfășurat în timpul unei călătorii în direcția opusă, spre Kassel și mai departe până la München; după care pe tărâm bavarez, ori în Marktl pe Inn ori în cine știe ce alt cătun voiam eu să-l vizitez pe camaradul meu Joseph, împreună cu care, cu mai bine de un an în urmă, mestecasem chimen, îmi jucasem viitorul la zaruri și mă certasem pe tema Imaculatei Concepțiuni. La părinții lui nu l-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puține lucruri pe care știu să le spun despre cum s-a născut sau se naște ceva; dacă nu cumva ar fi să mint... Și atunci când, în luna octombrie a aceluiași an, am călătorit de la Paris prin München până în cine știe ce cătun bavarez ori suab pe nume Großholzleute, pentru ca acolo să-i citesc Grupului 47 adunat în păr capitolele Fusta largă și Fortuna Nord, autorului unui roman aproape terminat i-a fost acordat premiul grupului: patru mii cinci sute de mărci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-i citesc numele în registru, gândindu-mă că poate astfel îmi voi reîmprospăta memoria. Spre marea mea surprindere, l-am auzit declarând că locuiește în Cress Village, în Florida, de unde eu însumi sunt. Cress Village, doamnelor și domnilor este un cătun destul de cunoscut, dar nu are decât trei sute de locuitori. Eu sunt proprietarul unuia dintre magazine și cunosc pe toată lumea, dar absolut pe toată lumea din cătun și zona înconjurătoare. Nu există vteun individ în Cress Village sau în împrejurimi care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Cress Village, în Florida, de unde eu însumi sunt. Cress Village, doamnelor și domnilor este un cătun destul de cunoscut, dar nu are decât trei sute de locuitori. Eu sunt proprietarul unuia dintre magazine și cunosc pe toată lumea, dar absolut pe toată lumea din cătun și zona înconjurătoare. Nu există vteun individ în Cress Village sau în împrejurimi care să se numească Gilbert Gosseyn. Cuvintele lui Nordegg îl șocară puternic pe Gosseyn, dar el își reveni înainte ca acesta să-și fi terminat alocuțiunea. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să se intereseze prin vecini! Ori, dacă nu, să te întrebe pe tine! Oricum, eu deprinderile noastre din moși-strămoși nu le încalc de dragul unei presupuse moșteniri... Că m-ar lua la trei-păzește toate fetele de măritat din șapte sate și cătune! Și-apoi ce! Noi nu am fi în stare să ne dobândim un cuib pe plac prin munca noastră, cu brațele noastre și cu ajutorul alor mei? Iar mamă-ta n-are decât să-și păstreze averea neștirbită! Că doar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
miază-noapte, ca apoi să o ia puțin spre răsărit și deodată o cotește spre apus. Își are izvorul principal la fundul Văii Gugului. În drumul lui spre vărsare, adună apa de prin toate pârăiașele de pe unde trece de prin apropierea cătunelor Gugești, Manțu, Tăbălăiești, Crăsnășeni, Vinețești, ajungând în satul nostru, care pe vremea aceea se numea Cordeni. Vine șerpuind pe această vale lungă ca un șarpe uriaș care-și mișcă trupul în tot felul de coturi. Râul se cheamă Crasna și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe calea arborelui său genealogic, ar fi găsit, de-al de Vasile al lui Vasile, cu vreo două secole În urmă. Din neam În neam, din moși strămoși, așa i se dusese numele, acestei deosebit de lungi dinastii de țărani, din cătunul Țărănia de Vale, a comunei Tutova, nu prea departe de apa râului Bârlad. Savantul a fost și continuă să fie nume atribuit după ce, Vasile al lui Vasile cel Mic, a devenit paznic de câmp, În cooperativa agricolă de producție din
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
murmură ca pentru sine: „Ce rost are să vă agitați atât? Îi voi ciopli la noapte din trunchiul meu un picior de lemn și-l voi acoperi, ca să poată merge de la sine, cu scoarță cerebrală...”. 15 mai - 23 octombrie 2007, Iași, Cătunul Păcurari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
drumurile prăfoase care taie Samaria și se pierd În colbul deșertului, iată că Își face apariția cel numit de ucenicii săi Făcătorul de Minuni, Simon Magul, iar de potrivnici - cu numele de ocară Borboritul. Unii susțineau că venea dintr‑un cătun, Gita, din Samaria, alții, că era din Siria, poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de câte ori era Întrebat asupra obârșiei sale, el răspundea printr‑o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pământesc, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i creadă. Când un neadevăr este rostit cu neostoire, lumea Începe să creadă. Căci oamenii au nevoie de credință. Așa că mulți tineri și‑au pus În grabă crepidele și‑au pornit‑o pe urmele lor. Unii se mai Întorceau În cătunul lor după un an‑doi, alții după zece, vlăguiți de‑atâta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținând mâinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sub pământ“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi Învia și eu, precum ăsta al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă până la cel mai apropiat cătun și se Întoarse cu niște lucrători care tocmai isprăviseră o fântână. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Nășteau sub țarc de gene și se prindeau în șir La hora dezmățată a spaimei, ce se curmă Târziu, când mâini de lună presară tibișir... Și haimana, și pururi încăierat cu vîntul: Din târg, în mahalale; din Schei, în vreun cătun, Un strigăt de-nserare își trăgăna cuvântul Ca o manea de moale și larg: "Hai, bragă bun!" Hazliu și larg, ca turul ce-l vântură șalvarii, Așa sporea un strigăt. Și iacă: ochi gălbui Printre uluci, în umbră, rotiră icusarii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu opinci din piele de porc întoarsă cu porii în afară, purta niște ițari și o cămașă lungă, de in, costumația lui ar fi putut părea la fel de normală și cu câteva mii de ani în urmă, și astăzi, în vreun cătun de munte; avea părul lung, până peste umeri, alb-gălbui, zâmbea înfiorător de blând, clătinând întruna din cap, și țopăia în zăpadă, țopăia mereu, poate de frig. I-am poftit în scorbură și ei au intrat, cu masă cu tot, abia
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se clatine în toate direcțiile, să se culce, le cădea capul și li se îndoiau picioarele. Mă bate gândul să-i spun că, dacă Hitler nu era trântit la examenul la Arte Plastice și-a doua oară, Oświęcim-ul rămânea un cătun oarecare în Polonia. Și ce dacă era bâtă la Istoria Artei? Și ce dacă nu știa proporțiile? Ar fi mai fost un pictor prost pe lumea asta, unul care poate ar fi reușit să producă întotdeauna o mână mai lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bun. Magistratul e - azi - senin și zâmbitor. Va renunța la funcție! Hotărârea va surprinde Stațiunea nepregătită. Totul funcționează datorită firelor întinse și trase de el. E Păpușarul. Magul. Dumnezeul urbei. Oamenii știu asta. Închiderea Cazinoului va face din așezare un cătun medieval. Hipodromul va deveni un câmp de cartofi. Banca - închisoare pentru datornici, din ce în ce mai mulți. Lumea va crede că totul se trage de la povestea cu Caravella; se va zice chiar că Magistratul vrea să părăsească Stațiunea. Numai la faptul că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sub intimitatea grinzilor și multă patimă. Gustul, vamă a trupului secat de memorie. Mai târziu, mălaiul proaspăt două părți făină de grâu necernută, două de popușoi măcinat toamna, după cules, mălaiul, cea mai delicioasă prăjitură, aburea fiece gând poposit în cătunul bunicilor. Mirosul, poate cea mai răzbătătoare provocare: ieși naibii din putreziciune și adulmecă câmpiile! Ele nu se descompun nici măcar iarna, ele dorm câteva nopți în rădăcini și o iau de la capăt. Ieși și adulmecă primăvara păpădiilor coapte, primăvara melcilor însetați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]