94,387 matches
-
Muzelor”... Nenea Mitru Își făcea de lucru pe culoar. Când profesorul și Gruia au ieșit, a trecut pe lângă ei și a șoptit: „Totul e În regulă, domnule profesor. Poftim cheile”... Îmbrăcați de stradă, profesorul și Gruia au trecut grăbiți prin fața cabinetului. Au ajuns În capul scărilor, fiind gata să coboare, când, gâfâind i-a ajuns securistul. ― Pe unde ați ieșit din cabinet de nu v-am văzut? ― Cum să ne vezi dacă dumneata sforăiai din picioare? ― Nu admit să mă luați
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
șoptit: „Totul e În regulă, domnule profesor. Poftim cheile”... Îmbrăcați de stradă, profesorul și Gruia au trecut grăbiți prin fața cabinetului. Au ajuns În capul scărilor, fiind gata să coboare, când, gâfâind i-a ajuns securistul. ― Pe unde ați ieșit din cabinet de nu v-am văzut? ― Cum să ne vezi dacă dumneata sforăiai din picioare? ― Nu admit să mă luați peste picior. ― Exprimarea adevărului nu Înseamnă luare În zeflemea. ― Trebuie să te Întorci, pentru a răspunde Întrebărilor care nu sufăr amânare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de Întrebări, dar nu merită să-ți faci probleme. Mâine voi lămuri lucrurile cu acest individ. Noapte bună, Gruia. Pe mâine. ― Noapte bună, domnule profesor. Noapte bună, Despina... Nene Mitrule, te rog să aduci niște apă proaspătă la mine În cabinet. Am musafiri. ― Acuma, noaptea - domnule profesor? ― Păi, ziua nu am vreme de stat la taclale. ― Mă iertați că am Îndrăznit să vă Întreb. Cât despre apă, o voi aduce Îndată. ― Nu-i nici o supărare, nene Mitrule. După acest dialog cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
politețe? V-au spus doar că trebuie să dați cu măciuca-n baltă, indiferent cine se află În fața voastră? - a sfârșit Petrică cu glas apăsat. Securistul făcea fețe-fețe. Se vedea că Îi părea rău că a acceptat să rămână În cabinetul profesorului, văzându-i pe cei doi bătrâni. ― Tot ce au spus cei doi „frați” este purul adevăr și nimic mai mult. Că v-au făcut și unele observații, Îndreptățite de altfel, asta e cu totul altceva. Le meritați. Cred că
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Pe drum, am să-ți ascult povestea... Acum, Însă, hai să-l lăsăm pe Nicu să se ducă acasă. Un bob zăbavă - i-a rugat Nicu și a ieșit pe hol. Nenea Mitru ședea pe un scaun, nu departe de cabinetul lui. I-a făcut semn să se apropie: ― Poftiți, domnule profesor. ― Te rog să aduci o birjă, ca să ne ducă acasă. ― Numaidecât. ― Ce ai mai pus la cale? - l-a Întrebat Petrică. ― O să vedeți. Să ne pregătim de plecare - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Te Înțeleg. Nu ai nici-o Împotrivire din partea mea. Spor la studiu! ― Mulțumesc. ― Vezi cum faci totuși cu masa. Să nu stai flămând, fiindcă efortul intelectual este mare consumator de energie. ― Voi avea grijă. Să trăiți, domnule profesor. În drum spre cabinet, profesorul l-a făcut atent pe nenea Mitru, care tocmai se Întorcea cu o brancardă goală de la sala de operații, să vină la el. ― Îndată, domnule profesor... ― Sărut mâna, doamnî... - a rostit țigăncușa când a intrat În cabinetul surorii șefe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
drum spre cabinet, profesorul l-a făcut atent pe nenea Mitru, care tocmai se Întorcea cu o brancardă goală de la sala de operații, să vină la el. ― Îndată, domnule profesor... ― Sărut mâna, doamnî... - a rostit țigăncușa când a intrat În cabinetul surorii șefe. ― Cum te cheamă pe tine - a Întrebat-o sora. ― Stanca mă cheamî. Stăncuța... ― Hai cu mine, Stăncuțo. Trebuie să te pregătesc pentru operație... Stăncuța a făcu ochii mari. ― Așă di răpidi? ― Nu te speria, Stăncuțo. Până să te
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fetelor? Cum a fost, Stăncuțo? Măi, da’ ce frumoasă ești! - le-a Întâmpinat sora șefă, cercetând-o cu mare admirație pe țigăncușă. ― Eu mă duc la treburile mele și mă Întorc când trebuie - a vorbit infirmiera. Pe o măsuță din cabinetul sorei șefe se găsea o tavă pe care se afla ceva de mâncare. ― Ia și mănâncă și pe urmă vei merge În salon. Poimâine ai să fii operată. Să nu te temi, Stăncuțo. Nu-i o operație grea. În câteva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În deal, aștepta o căruță cu doi cai frumoși... „Uite că trebuie să fac și lucruri mai mici. Și asta de hatârul unor oameni simpli, dar cu mare suflet. Își iubesc cimotia peste măsură” - gândea profesorul. Abia a ajuns În cabinet și s-au auzit bătăi În ușă. ― Poftește. ― Să trăiți, domnule profesor - a salutat Gruia de cum a trecut pragul. ― Bine ai venit. Spune-mi Întâi dacă ai trecut pe acasă. ― Da, domnule profesor. Am fost aseară. Tata Toader m-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
-o când v-am operat pe dumneavoastră. ― Mulțumesc de Încurajare, dragule... La sfârșitul vizitei bolnavilor, profesorul i-a spus Despinei să treacă pe la el după ce Își va sfârși treburile de la salon. „Cu ce am greșit de mă cheamă tati la cabinet?” Acest gând a urmărit-o toată dimineața... ― Bine te-am găsit, tati. ― Bine ai venit, Despi. ― S-a Întâmplat ceva de m-ai chemat la tine? ― S-a Întâmplat, Despi. S-a Întâmplat - a răspuns profesorul, cu un aer misterios
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Stăncuțo, ai să te simți bine și peste câteva zile vei pleca acasă. Țigăncușa nu Îndrăznea să spună nimic. Își purta doar privirea de la profesor la Gruia și Înapoi. După ce au fost văzute și celelalte paciente, s-au retras În cabinetul profesorului. ― Acum, să ne ocupăm și de oile noastre. Altfel Înțarcă și... ― Adio caș și urdă - a completat Gruia, cu zâmbet reținut. ― Deși am stabilit Întâlnirea noastră pentru diseară, eu zic să atacăm lucrările tale acum... ― Mi-ați luat o
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pansamente. ― Bună seara, domnule doctor. ― Bună seara. Spune-mi, te rog, dacă s-a sfârșit contravizita. ― Îndată va ieși domnul profesor. E În ultimul salon... Și-a luat cu el doar un opis al lucrărilor și a bătut În ușa cabinetului profesorului... ― Bună seara, domnule profesor. ― Bine ai venit. Ia loc. Înainte de toate, spune-mi dacă mai ai emoții. ― Dacă aș spune că nu am, ar fi un neadevăr. Am emoții, domnule profesor. Chiar mari! ― E firesc, dar trebuie să ți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
necesar, te-aș ruga să-ți iei un <fotelă și să stai lângă mine, dar În liniște” - l-a rugat Gruia. „Îți promit, vecine”... Pe fondul acestui dialog „mut”, Gruia a ajuns În clinică. Primul drum l-a făcut la cabinetul profesorului. ― Să trăiți, domnule profesor - a dat binețe Gruia, cu glas moale. ― Bine ai venit. Gruia parcă nu Îndrăznea să se așeze. În cele din urmă, la privirea Întrebătoare a profesorului, a răspuns: ― Nu știu cum să trec peste timpul până ce va
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În prag s-a oprit sora șefă. ― Bună ziua, domnule doctor. Vă invită domnul profesor la dumnealui. „Cerule, lasă-mi aerul să pot respira!” - a fost primul gând... ― Mulțumesc, doamnă. Cu o grabă de nedescris, a ieșit și a pornit spre cabinetul profesorului. Inima Îi zvâcnea În piept cu putere, iar respirația devenise precipitată... „Mă faci de rușine, vecine. Oprește-te, respiră de câteva ori adânc și spune-ți În gând: <Sunt calm. Sunt calm!ă. Abia pe urmă vei bate În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
personal nici n-am o părere prea bună, fiindcă mie nu mi-au plăcut niciodată cameleonii politici..., ci despre..., dădu să răspundă Nando Rossi. Dar nu reuși să spună mai mult. În ușă se auzi o bătaie scurtă și în cabinet intră un bărbat voinic, între două vârste ca și Dej, îngrijit îmbrăcat, a cărui figură surâzătoare îi păru familiară lui Nando. Era, fără nici o îndoială, un personaj important din ierarhia superioară a partidului, al cărui nume, totuși îi scăpa momentan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stătu câteva clipe în cumpănă. Te superi, tovarășe, vru el să știe, dacă o să discutăm problema dumitale la micul nostru dejun? Nando răspunse că n-avea nimic împotrivă. Bine, atunci poftește cu noi, îi ceru liderul comunist și, ieșind din cabinet, o apucară toți trei la stânga pe coridor. Trecură pe lângă o santinelă, care salută pocnind din călcâie, apoi se încrucișară cu o secretară foarte frumoasă și foarte tânără, ducând un întreg teanc de dosare în brațele-i delicate. Când dădu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
lupul să redevină cel mai venerat animal al țării, emblemă pe steag și totem, ca în timpurile străvechi?... Auzindu-l vorbind astfel pe doctorul Emanoil Rigani, în cursul unei discuții amicale și confidențiale purtate, se-nțelege, între patru ochi la cabinetul medical, Virgil aprobă cu o înclinare scurtă din cap, fiindcă îl încânta ideea, dar obiectă zâmbind că nu mai erau destui lupi în pădurile țării și că nici iarna nu avea să mai dureze o veșnicie, chiar dacă le întrecea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
repetă funcționarul ministerial foarte volubil și se grăbi spre el cu mâna întinsă, în timp ce ochelaristul înlemnise în picioare, în spatele biroului său. Aflând ce necaz îl adusese la minister, directorul Uritescu stătu puțin pe gânduri, apoi îl pofti la el în cabinet, ca să vadă ce și cum. Mă scuzați, articulă cu glas umil secretarul, eu nu știam cine e dumnealui... Dacă l-aș fi cunoscut mai dinainte... Ia mai du-te dracului, Costache, că tu nu ești în stare să-l recunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la radio, îi dădu de veste secretara, oprindu-se o clipă din bătut. Spune-le că sunt ocupat acum, îi dădu el instrucțiuni și, cerându-i să aducă niște cafele, deschise o ușă capitonată și-l introduse pe Sever în cabinetul său. Ia loc, îl invită, arătându-i un scaun în fața biroului și așezându-se și el de cealaltă parte. Ia zi, ce necazuri ai?... Sever îi explică întreaga situație și încheie declarând că era hotărât să-și caute dreptatea până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
noi!... Răbdarea și bunăvoință noastră nu sunt un sac fără fund!... Noi v-am avansat o propunere foarte rezonabilă. Mai gândiți-vă, îl povățui secretarul Girolteanu , rostindu-și vorbele afabil și binevoitor, ca să păstreze aparențele. Pe când spunea aceste lucruri, ușa cabinetului se deschise din nou, dar cel intrat nu era Fane, cu alte pahare, ci Mitică Belghiru, buzat și pocit, cu un kalașnikov mai mare decât el atârnându-i peste turul pantalonilor. Mai mult de un metru și patruzeci noul șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
primit în acest loc sacru. Ești în ceata celor aleși. Ține-o drept înainte și să nu te oprești la jumătatea drumului! îl povătuia profesorul Barbilian de câte ori îl vedea pe coridor. Într-o zi, el îl chemă chiar într-un cabinet și-l întrebă ce părere avea despre spațiile barbiliene. Cum nu prea era în temă, încercă să o scalde, spunând că nu avusese încă timp să aprofundeze problema, dar că avea de gând să se documenteze serios cât de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
își luase de bărbat până la urmă pe altul, tot un văduvoi, dar mai tânăr chiar decât ea. La rându-i, destoinicul doctor Emanoil Rigani, care avea să iasă în curând la pensie, îl ținuse o noapte întreagă de vorbă în cabinetul lui de la dispensar, poftindu-l să-l viziteze la locuința sa din București cel puțin o dată pe lună, dacă nu mai des. În fine, cu puțin înaintea plecării definitive din Brănești, Virgil se repezise și pe la mănăstire, ca să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ora prânzului, dar nu are nici o senzație de foame. Detestă să ia masa la restaurantul spitalului unde, desigur, trebuie să dialogheze cu colegi, dialoguri lipsite adesea de conținut, simple fraze banale sau emfatice. Se așează la biroul din somptuosul lui cabinet și abia atunci îi revine în minte pacienta pe care tocmai a operat-o. Este sigur că a făcut, fără greș, exact ceea ce era necesar. De acum totul depinde de ea, de capacitatea organismului ei de a face drumul invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bine. Intră în vestiar și își schimbă din nou ținuta, de data asta în plăcutul costum de sport în care face alergări în parcul spitalului. Agenda deschisă pe biroul lui confirmă că îl așteaptă o după amiază încărcată: consultații în cabinet, curs la universitate, conferință la seminarul internilor. Pașii sprinteni îl poartă pe aleile prea bine cunoscute, dar gândurile sunt departe de aici. Pacienta de astăzi i-a răscolit și mai mult nevindecabila rană veche. Începuse să practice doar de câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui destoinice readuseseră din neant atâția bărbați, femei, copii... Numai pentru fiul lui nu încercase nimic, mulțumindu-se cu spusa profesorului Maxim : "Nu, din păcate nu este nimic de făcut..." "Oare chiar nimic ?", se întrebă urcând în grabă scara spre cabinetul lui. Fără să se schimbe, telefonează la Spitalul pentru tineri cu probleme psihomotorii din Orașul din Alsacia, ca sa afle ultimele noutăți despre evoluția lui Justin. Răspunsul de la capătul firului se lasă așteptat. Picături de apă cad cu un zgomot sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]